23 mythes de la Seconde Guerre mondiale expliqués et déconstruits par une équipe d'historien et la rédaction deGuerres et HistoireLa Seconde Guerre mondiale semble aujourd'hui bien connue. Et pourtant. Les idées reçues sur ce conflit d'airain abondent. Desservant la cause de la connaissance, elles montrent surtout que la propagande de l'Axe comme celle des Alliés a durablement imprimé sa marque, bien au-delà de l'année 1945.Ce volume vise donc à rétablir quelques vérités en revenant, au crible de vingt-trois entrées, sur les grands mythes de cette guerre qui, tenus pour vérités d'Evangile, n'en restent pas moins erronés. Ainsi, combien de Français persistent à croire que la défaite aux jours sombres de 1940 était inscrite dans les astres ? Que Pearl Harbor a signé une écrasante victoire de l'Empire nippon sur les Etats-Unis ou que Hitler n'a fait que devancer une attaque de Staline ? Que les soldats américains ne savaient pas se battre ou que les hommes de laWaffen-SSétaient des combattants d'élite ? Que le débarquement de Provence a été inutile ? Que les armes miracles allemandes auraient pu tout changer ou que Yalta vit le partage du monde entre Churchill, Roosevelt et Staline ?A ces questions essentielles, les meilleurs spécialistes apportent des réponses étonnantes au fil de chapitres courts et enlevés. Ce livre sans équivalent espère ainsi contribuer à porter un nouveau regard sur ce moment décisif dans l'histoire du monde. Souvent inattendues, parfois surprenantes, ses révélations sont toujours passionnantes.Dirigé par Jean Lopez, fondateur et directeur de la rédaction deGuerres & Histoire, et Olivier Wieviorka, membre de l'Institut universitaire de France et professeur à l'ENS-Cachan.Contributeurs : Sébastien Albertelli, Vincent Arbarétier, Nicolas Aubin, Benoist Bihan, Bruno Birolli, François-Emmanuel Brézet, Patrick Facon, Daniel Feldmann, Pierre Grumberg, Hubert Heyriès, François Kersaudy, Julie Le Gac, Jean-Luc Leleu, Cédric Mas, Claire Miot, Jean-François Muracciole, Georges-Henri Soutou, Pierre-François Souyri, Maurice Vaïsse, Fabrice Virgili.
Gondolkodtam rajta, hogy voltaképpen kinek is szól ez a kötet. Aki rendszeresen olvas második világháborúról szóló szakmunkákat, annak talán a 23 tanulmány zöme nem fog meglepetést okozni, mert a mítoszokat, amelyeket cáfolnak, ő eddig is némi kritikával kezelte. Hisz a mítoszok egyszerűek - mivel az ember egyszerűsítés utáni vágya hozza létre őket –, de ha vesszük a fáradtságot, és utánuk olvasunk, máris diverzifikáltabbnak tűnnek a dolgok. Szóval talán nem ők a célközönség. Ugyanakkor az abszolút laikusok sem tekinthetőek ideális olvasónak, hisz ha valaki eleve nem hallott róla, hogy Hitler csak azért támadta meg a Szovjetuniót, mert meg akarta előzni a szovjet offenzívát, akkor eme tévhit cáfolata sem fogja különösebben a padlóhoz verni. Akinek pedig Rommel neve az ég adta egy világon semmit se mond, akkor a hírtől, hogy a „sivatagi róka” parancsnoki kvalitásait túlbecsüljük, sem fognak szikrát hányni az agyi szinapszisai. És így tovább.
No most elegánsan megkerülve, hogy a két célcsoport közül melyikhez pozícionálnám magam közelebb, gyorsan kijelentem: nekem tetszett ez a kötet. Baromi jó ötletnek tartom, hogy megjelent. Mondani is felesleges, de azért mondom: nem mindegyik tanulmány tetszett egyformán. Akadt közte olyan, amit inkább csak ígéretes felvezetésnek tartottam egy jóval hosszabb szöveghez, ami sajnálatos módon kimaradt a kötetből. Ugyanakkor ez a 23 írás úgy összességében olyan helyekre visz el minket, amelyek eddig a nagy második világháborús elbeszélések árnyékos felére estek (hisz ahogy a gombának árt a napsütés, úgy a mítoszok is az árnyékos, információtól elzárt zugokban érzik jól magukat, ott nőnek nagyra), és összeszedett, közérthető, esetenként megvilágosító erejű érvekkel pakol oda a balhiteknek. A Mikulást ugyan nem cáfolja meg, de sok minden mást igen, és egészen biztos, hogy akad, akit termékeny vitára ingerel. Üde színfolt a XX. századi történelem szekcióban.
Mi-a plăcut cum a combătut ”ipoteza Suvorov”. Am o carte pe care o tot amân din cauza asta. Pentru cei care nu știu, Suvorov, pe baza dispunerii trupelor sovietice, a ajuns la concluzia că in mai-iunie 1941 URSS se pregătea să invadeze Germania, Hitler doar a devansat un atac sovietic iminent.
Сега виждам, че така и не сварих да пиша тук за първия издаден сборник под редакцията на историците Жан Лопес и Оливие Виевиорка – “Големите грешки на Втората световна война”, има наистина чудесни статии от добросъвестни изследватели вътре. Но сега искам да обърна внимание на излязлата преди месец някъде “Големите митове на Втората световна война”, която силно ми допадна с разбиване на някои митове, в които е твърде лесно да се вярва – устойчиво се повтарят в книга след книга за войната и навярно просто осигуряват гръбнак на наратива, който често се фокусира другаде. По никой начин обаче не твърдя, че тази книга разбулва някакви невероятни заблуди – това е съмнителна привилегия на тоновете пропагандни или фантазьорски писания по темата за войната – по-скоро навлиза в допълнителни детайли там, където всичко изглежда черно и бяло, и показва, че, както всичко в историята, реалността винаги е доста по-сложна.
Traducerea în limba română este de o calitate proastă (RAO, 2017), ceea ce-i rușinos, cartea beneficiind de sprijinul financiar al Ambasadei Franței în România. Au investit mai mult în copertă decât în traducere.
În privința conținutului cartea este o colecție de 23 de eseuri sau mituri ale celui de-Al Doilea Război Mondial, fiecare scrisă de un autor diferit. N-am înțeles pe deplin rolul lui Jean Lopez și Olivier Wiewiorka în elaborarea cărții, numele cărora se află pe copertă. Fiecare are câte un eseu și nu sunt cele mai reușite din colecție.
Calitatea eseurilor variază destul de mult și din păcate nu sunt întotdeauna convingătoare. Zece pagini în medie per articol nu sunt de ajuns ca să abordezi tema din toate perspectivele și am rămas cu impresia că multe lucruri au rămas nespuse. Mi-au plăcut în special eseurile despre corpul expediționar francez în Italia, debarcarea din Provence, contribuția Franței la victoria Aliaților și Waffen-SS. Multe mituri sunt chestii pur subiective și crearea sau distrugerea acestora pentru mine sunt neimportante, de exemplu este Rommel un comandant bun sau nu, este Montgomery un general supraestimat sau nu, au murit soldații Kamikaze degeaba? Autorii jonglează cu fapte și date încercând să-mi bage în cap că sunt mituri, dar eu am ajuns la sfârșitul eseului și oricum cred că au murit fără sens, iar dacă Rommel a fost priceput în Africa de Nord și apoi slab în Europa nu înseamnă că a fost un comandant prost. Nu vreau să oscilez așa de la o extremă la alta.
Dezamăgesc și autorii care încearcă să creeze propriile mituri. Aici e valabilă spargerea mitului în trei pași, și folosesc mitul capitulării Japoniei din cauza Hiroshimei drept exemplu: 1. Autorul explică mitul. 2. Expune argumentele celor care spun că Japonia a capitulat din cauza Hiroshimei. 3. Ignoră punctul 2 complet și înaintează propriul mit că Japonia a capitulat exclusiv din cauza URSS cu argumente la fel de sau mai dubioase decât cele din punctul 2.
Trist.
În general, însă, cartea are valoare și merită citită, dar nu pot recomanda traducerea în română.
Daję 3,5. Książka w niektórych rozdziałach przedstawiała perspektywę, której wcześniej nie znałem i pozwoliła mi dowiedzieć się czegoś nowego. Z kilkoma kwestiami się nie zgadzam, natomiast uważam, że warto jest przeczytać tę książkę, ponieważ porusza tematy często "zapomniane" lub zmityzowane.
Przeszłości nie da się zmienić, to oczywiste. Jednak ocena tej przeszłości to coś zupełnie innego. Wiedza, którą zdobywamy podczas lekcji historii czy dzięki własnym zainteresowaniom może okazać się zanurzoną w powtarzanych od lat stereotypach i mitach, które rzucają mylne światło na fakty.
Książka "Mity II wojny światowej" o tym właśnie jest. Autorzy sięgnęli po znane wszystkim przekonania i trochę je zweryfikowali. Czego między innymi się dowiedziałam? Ano tego, że Churchill naprawdę bał się U-Bootów, ale Adolf bardziej bał się morza, więc nie rozumiał strategicznego znaczenia bitwy o Atlantyk. Że prewencyjny atak Niemiec na ZSRR to wymysł nazistowskiej propagandy. Że atak na Pearl Harbor był faktycznym zaskoczeniem dla Amerykanów i wątpliwym sukcesem Japończyków. Że myślenie o wojnie jako tylko "męskiej sprawie" to wykluczenie np. 3500 kobiet, które wstąpiły do SS i zostały strażniczkami w obozach koncentracyjnych. Najciekawszy był dla mnie wątek pilotów kamikaze. Ludzkie bomby, pierwszy taki pomysł w militarnej historii ludzkości - 3800 młodych pilotów wysłano na pewną śmierć, a zanim ona nastąpiła, musieli napisać listy do narodu, przekonując, że ich misja to ideał poświęcenia, do którego należy dążyć. I co ciekawe - to faktycznie podniosło japońskie morale!
Lubię takie książki. Nie dość, że wpisują się w moje zainteresowania, to jeszcze pozwalają na weryfikację wiedzy i poglądów.
Original enfoque, que busca desmitificar ciertas leyendas negras relacionadas a la Segunda Guerra Mundial; analiza, por ejemplo, si era tan malo el ejército italiano, si fue el Pacífico un teatro de operaciones secundario o si Alemania perdió la guerra a causa de Hitler.
Aporta nuevos puntos de vista, con respecto a los clásicos ya “establecidos”, sobre temas muchas veces “cerrados” con relación al gran conflicto.
Bardzo ciekawy temat, niestety potraktowany po macoszemu. Brakuje zagłębienia się w poszczególne wątki i należytej analizy. Czyta się w miarę przyjemnie. Być może w drugiej części będzie znajdować się to czego brakowało w pierwszej.
O carte ce merită citită. Capitolele privitoare la al Treilea Reich și U.R.S.S. mi-se par bine documentate. Un alt capitol interesant este cel cu referire la participarea femeilor în război. Ultimul capitol este fain. Capitolul cu referire la afirmația potrivit căreia Franța a contribuit la victoria Aliaților este inutil. În rest lucrarea este foarte bună și bine documentată. Lucrarea o recomand pentru cei pasionați de istorie și pentru studenții de la istorie. Lucrarea poate fi o alternativă foarte bună pentru diverse teme abordate în lucrarea de față. Ar fi fain să verificați referințele din carte și, poate, unele dintre ele să vă ajute să înțelegeți mai bine temele dezbătute în lucrare. Ca o recomandare de lectură pe al Doilea Război Mondial poate fi lucrarea lui Antony Beevor, Al Doilea Război Mondial. Pentru a înțelege mai bine partea politică și geopolitică dezbătute în lucrarea de față vedeți „Răzbunarea geografiei” de Robert Kaplan și „Prizonierii geografiei” de Tim Marshall
Cartea este de fapt o colecție de compuneri, că altfel nu merită numite, dintre care 3-4 bune, inundate de vreo 20 complet amatoristice, cu abordări de diletanți. Foarte multe se bazează efectiv pe opinia autorilor și atât, multe pe surse ridicole (ex articole din tabloide despre Churchill sau, la Rommel ... pe o singură mărturie, a unui amărât de căpitan... din armata inamică!!!!). M-au luat emoțiile când am văzut că lipsește de la final lista de surse documentare, care la cărțile istorice are de obicei zeci de pagini - și din păcate îngrijorarea s-a confirmat. Plus că este dintr-o perspectivă limitat franceză (de ex. în privința războiului din Pacific art incepe cu faptul că nu a fost relevant în Franța... no shit Sherlock), în condițiile în care Fr a fost irelevantă în ww2 și sunt celebri că și-au falsificat și exagerat grav istoria pe temă, și se simte puternic și stângismul autorilor. Per total, nerecomandat, nu dați banii pe ea.
Bon recueil de contributions efficaces pour debunker comme on dit de nos jours les fausses idées qu'on peut avoir et qu'on a pu faire courir sur la Seconde guerre mondiale. Dirigé par Jean Lopez et Olivier Wieviorka, ils ont réuni autour d'eux des spécialistes aux profils très divers pour aborder aussi bien des questions sur l'aspect militaire, sur le volet africain de la guerre, sur la Guerre du Pacifique, sur la Résistance ou encore sur certaines grandes figures. L'ouvrage est très diversifié. 23 chapitres se succèdent sous la même forme avec à la fin de chaque les sources et des prolongements sur la question nous intéresse. Chaque auteur est également présenté en fin de volume pour se faire une idée de qui ils sont. J'ai beaucoup aimé cette lecture qui m'a remis un peu les idées en place parfois, m'a fait découvrir d'autres réalités parfois. C'était passionnant dans l'ensemble. Quelques contributions m'ont semblé un peu en-dessous, moulinant à vide, dans cette volonté, ce concept, de forcément aller contre l'idée énoncée. Je lirai avec plaisir le second volume paru après sous le même format.
Los mitos existen porque alguien los pregona. En este caso la política, la ideología , etc. Hay varias estadísticas que demuestran que fue la Guerra Fria quien deformo la Segunda Guerra mundial. Y mas que mitos, mentiras adrede se han hecho de todo tipo en general desprestigiando frentes orientales. Yo vivo en occidente por lo cual tengo metido hasta las narices estos mitos. Leyendo Rusos, Alemanes e Americanos sacas conclusiones interesantes no obstante no todos tienen las ganas ni el tiempo por eso este libro te lo resume mejor. El libro esta dividido por pequeños capítulos donde se desmitifica los mitos seleccionados por autores. Es super ameno y llevadero para nada engorroso. Lo único que me hubiera gustado es ¡La fuente! No tiene fuentes no se donde buscar lo que dicen. Me engancho y ahora me compre la parte dos. Así que vamos a darle.
Le pongo 3 solo por no tener fuentes a mano me parece irrespetuoso un libro que de desmitificar se sirve...fuentes debe tener a mano para poder decir "Ven , se los dije''
W niniejszej książce szerokie grono badaczy historii analizuje i ujawnia fałsz skrywany za obiegowymi i popularnymi teoriami dotyczącymi kluczowych wydarzeń z okresu II Wojny Światowej.
W ponad dwudziestu szczegółowych i napisanych w rzeczowy, ale niezwykle interesujący sposób, artykułach, bazując na najnowszych odkryciach i ujawnionej w ostatnich latach dokumentacji, twórcy "Mitów II Wojny Światowej" nie tylko rozprawiają się z popularnymi i "uświęconymi tradycją", acz mającymi niewiele spójnego z rzeczywistością wątkami z rozpatrywanego okresu. Wskazują również na te wydarzenia z historii, które miały niebagatelny wpływ na rozwój wypadków na różnych teatrach działań wojennych, a których znaczenie zostało z różnych powodów umniejszone.
Bardzo dobra publikacja, która zadowoli zarówno ludzi pasjonujących wydarzeniami z omawianego w niej okresu, jak również laików, pragnących odkłamać sobie co nieco z wiedzy, którą posiedli, choćby, z podręczników. Polecam!
Esperaba un panfleto más lleno de lugares comunes estilo documental de Netflix y me encontré un sobrio, técnico pero entretenido libro coral de distintos artículos de autores franceses versando sobre tópicos comunes analizados de una manera sería. muy recomendable para quienes quieran profundizar en interpretaciones menos anglosajonas de los temas comunes de la guerra mundial.
De quoi prendre du recul sur l'Histoire et donner une idée des "mythes" actuels. Toutefois, ce livre me parut trop difficile, étant donné me connaissances en matière de l'Histoire de la seconde guerre mondiale. À réserver à des lecteurs férus d'histoire.
Bien en somme même si selon moi les sujets abordés ne sont pas tous des mythes. Certains textes sont écrits par des journalistes ce qui amènent de drôles de citation (Wikipedia), mais d'autres textes écrits par des historiens font la lumière sur des situations par toujours bien comprises
I think for even the most basic history-interested person these aren't really "myths". Some of these I have never even heard before, until this book. That being said for me it SOME new perspectives...
Въпреки че Втората световна война става все по-позната с всеки изминал ден благодарение на неуморните изследвания на историците, все още съществуват много митове. Образовани хора все още вярват, че поражението на Франция през мрачните дни на 1940 г. е било предопределено от звездите, че Пърл Харбър е бил съкрушителна победа на японската империя над САЩ, че Ромел е бил прекрасен стратег, че американските войници не са умеели да се сражават, че Хитлер само е изпреварил нападение от страна на Сталин? Тези няколко примера – а списъкът далеч не е изчерпателен – съставляват речник на предубежденията, които обаче се опровергават от най-новите историографски постижения. Книгата „Големите митове на Втората световна война“ опровергава 23 от тях. Тя е важна днес, когато ни заобикаля много фалшива информация, а митовете от Втората световна война се въвеждат в нов оборот. Руската пропаганда се опитва да представи своята агресия в Украйна като повторение на Великата отечествена война. Екипът, стоящ зад създаването й се състои от някои от най-изтъкнатите френски историци. Това е кръг около френското списание „История“. Целта на авторите е да възразят на натрапилите се с десетилетия пропагандни мотиви, които противоречат на фактите и на най-новите изследвания на френската и световната историография. На мен ми се иска да обърна внимание как френските историци подхождат към собствените си митове. Добре е и към българските да се отнасяме по-трезво и с внимание към фактите.
Il s'agit d'un recueil hétéroclite de différents auteurs concernant diverses idées reçues sur la seconde guerre mondiale. L'ensemble, bien qu'inégal, s'avère très agréable à lire et convaincant.
Oeuvre d'un collectif, le livre regroupe des textes inégaux sur les mythes rééls ou supposés de la Seconde Guerre mondiale. Faciles à lire, et dans l'ensemble bien selectionnés, ces textes rappellent souvent des vérités connus - cependant bonnes à réaffirmer -, mais aussi des mises au point intéressantes sur les forces militaires en présence et surtout sur l'importance de la guerre dans le pacifique dans la stratégie globale des grandes puissances.