Drace, aşa săptămână mai rar!
Paisprezece jafuri, trei violuri, o încăierare de cuţitari pe Bulevardul Culver, treizeci şi şase de spargeri diverse, iar la sediul circumscripţiei tocmai se zugrăvea.
Nu că zugrăvitul ar fi fost o operaţie inutilă în acea incintă.
Detectivul Meyer Meyer ar fi recunoscut oricând că încăperea lor trebuia neapărat zugrăvită. În schimb, i se părea idioată hotărârea primăriei de a porni lucrarea acum, la început de martie, când afară era urât şi rece, trist şi mohorât, când trebuia să ţii ferestrele bine închise, pentru că în calorifere venea tot mai puţină căldură şi să suporţi în schimb putoarea terebentinei cât e ziua de lungă; pe deasupra, cei doi zugravi mişunau peste tot, când pe podea, când undeva la înălţime – şi se vedea limpede că nu s-ar fi descurcat vreodată în Capela Sixtină…
— Te rog să mă scuzi, începu unui dintre muncitori, n-ai vrea să muţi obiectul acela?
— Care obiect? se interesă Meyer.
— Ăla de acolo.
— Obiectul acela, spuse Meyer, aproape scos din fire, se întâmplă să fie afurisitul nostru de fişier. Obiectul acela conţine, din întâmplare, informaţii despre infractorii şi persoanele care tulbură liniştea publică din secţia noastră şi, dacă vrei să ştii, este de o valoare inestimabilă pentru agenţii care trag din greu în brigada noastră.
— Mare scofală, comentă zugravul.
— Nu vrea să-l mute? întrebă perechea lui.
— Voi îl mutaţi, spuse Meyer. Voi sunteţi zugravii, aşa că voi o să-l mutaţi.
— Nu e de datoria noastră să mutăm nimic, zise primul zugrav.
— Noi zugrăvim, doar atât, completă şi celălalt.
— Nici de datoria mea nu e să mut obiecte, eu sunt plătit să investighez.
— O.K., atunci nu-l muta din loc, spuse primul zugrav şi o să se umple tot de vopsea verde.
— Acoperă-l cu o husă, răspunse Meyer.
— Am pus husele acolo, pe birouri, spuse celălalt zugrav şi altele nu mai avem.
— De ce mi-o fi mie dat să intru mereu în scene burleşti? întrebă Meyer.
— Hi? exclamă primul zugrav.
— Face pe deşteptul, spuse colegul lui.