What do you think?
Rate this book
L'histoire de la dynastie Pibrac #1
Doar Dumnezeu şi noi
„Opt generatii de calai slujesc, din tata-n fiu, sub falnica deviza: Doar Dumnezeu si noi... cu continuarea sub-inteleasa: putem lua vietile nepedepsiti, ba chiar cu sentimentul datoriei implinite si al
lucrului bine facut.“ (Liberation)
lucrului bine facut.“ (Liberation)
304 pages, Paperback
First published May 2, 1991
27 people are currently reading
676 people want to read
About the author
Michel Folco
11 books48 followersMichel Folco, est un écrivain français né à Albi le 29 septembre 1943 (68 ans).
Il a travaillé comme photographe pour les agences Black Star, Gamma et Sipa avant de se consacrer à la littérature. Il reçut le prix Jean d'Heurs en 1995.
Son premier livre, Dieu et nous seuls pouvons, qui raconte l'histoire de la dynastie Pibrac, exécuteurs des hautes et basses œuvres, a été adapté (pour sa première partie) par Christian Fechner dans son film Justinien Trouvé ou le Bâtard de Dieu.
Dans les trois suivants, on retrouve la même partie du Rouergue, pour y raconter l'histoire des épateurs de Racleterre, les quintuplés nés de l'union de Clovis Tricotin et de sa femme. L'histoire se base surtout sur les aventures de Charlemagne, le dernier "sorti", mais également sur la grande faculté des quintuplés (Clodomir, Pépin, Clotilde et Dagobert en plus de Charlemagne) à communiquer (en "Lenou") et à se serrer les coudes.
Il a travaillé comme photographe pour les agences Black Star, Gamma et Sipa avant de se consacrer à la littérature. Il reçut le prix Jean d'Heurs en 1995.
Son premier livre, Dieu et nous seuls pouvons, qui raconte l'histoire de la dynastie Pibrac, exécuteurs des hautes et basses œuvres, a été adapté (pour sa première partie) par Christian Fechner dans son film Justinien Trouvé ou le Bâtard de Dieu.
Dans les trois suivants, on retrouve la même partie du Rouergue, pour y raconter l'histoire des épateurs de Racleterre, les quintuplés nés de l'union de Clovis Tricotin et de sa femme. L'histoire se base surtout sur les aventures de Charlemagne, le dernier "sorti", mais également sur la grande faculté des quintuplés (Clodomir, Pépin, Clotilde et Dagobert en plus de Charlemagne) à communiquer (en "Lenou") et à se serrer les coudes.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 69 reviews
December 2, 2017
Cei mai bine investiți 5 lei de anul acesta! Căci acesta a fost prețul romanului de debut al lui Michel Folco, Doar Dumnezeu și noi, ediție cartonată, pe websiteul Editurii Nemira! Apărut la noi în 2011, s-ar putea să aveți norocul să îl mai găsiți doar prin anticariate. Aproape 400 de pagini care se citesc pe nerăsuflate!
Un roman istoric atipic datorită subiectului ales. Corectați-mă dacă greșesc, dar nu mulți autori s-au încumetat să scrie – ficțiune sau non-ficțiune -, despre viața călăilor oficiali din Franța sau altundeva! Iar Michel Folco nu scrie oricum, ci scrie cu mult drag despre o dinastie fictivă de călăi – care se întinde cale de opt generații – , din Franță provincială. Și cu o tonă de umor! E drept acum, că poate acest gen de umor nu prinde pe toată lumea. În orice caz, pe mine m-a prins și cu mult efort m-am abținut să nu răbufnesc în hohote puternice de râs. Să nu vă așteptați însă la un roman ușor! Acest roman nu e ceea ce pare la prima vedere!
Sunteți printre norocoșii care vorbesc cu drag despre meseria lor? Sunteți printre cei care își consideră meseria o artă, tratând-o cu cu tot respectul și seriozitatea de care puteți da dovadă? Sunteți mândru de ceea ce faceți? Vi se rupe sufletul când vă gândiți că nu aveți pe nimeni care să vă pășească pe urme? Că nu aveți cui trasmite toate secretele moștenite din generație în generație? Perfect! Vă va fi cu mult mai ușor să rezonați cu Hippolyte I, zis Al Șaptelea. Singura diferență dintre dumneavoastră și el este că Hippolyte e de profesie călău. Ba pardon, Executor al Înaltelor-Lucrări sau al Sentințelor Criminale, după terminologia modernă. Și foarte bogat! Cum a ajuns să fie atât de bogat? E o poveste mai lungă.
Totul pornește de la un banal accident în bucătărie, în timpuri în care scăparea unui pumn întreg de condimente dintre cele mai piperate în mâncare se lăsa cu oase zdrobite în timp ce se înjura “pe sfârcurile sânilor Sfintei Agatha”. Pentru tratamentul nedrept, urmează apoi o răzbunare cruntă, demnă de un scenariu de film de groază. În timpurile acelea, în care rangul nobiliar dicta și numărul de stâlpi pe care îl putea avea spânzurătoarea de la răscrucea de drumuri, iar obrazul fin se ținea și cu cheltuiala unui călău, care astfel atesta dreptul deplin de judecată al stăpânului, în acele vremuri în care a schingiui nu era totuna cu a ucide, găsirea cât mai rapidă a unui călău oficial pentru un domeniu seniorial constituia o situație care era tratată cu maximă seriozitate. Cu atât mai mult cu cât o execuție reușită putea crește faima unui târg aflat în declin și implict, și putea tripla veniturile seniorului, după cum avea să descopere și baronul acelor locuri!
Romanul este împărțit în două părți: prima tratează tinerețea marcatului Iustinian și modul în care ajunge în postura de a alege între galere pe viață sau călău oficial al baroniei iar a doua ne duce în ajunul primului Război Mondial, când în toată Franța, în urma decretului Cremieux, mai exercita această funcție doar Executorul Înaltelor-Lucrări din Paris. Urmașul lui Iustinian, zis acum Întâiul, Hippolytte I, zis Al Șaptelea, fusese obligat să iasă la pensie la doar 34 de ani, după doar 20 de ani de practică. În zorii unei lumi noi, asistăm la zbaterea ultimului urmaș al unei dinastii de călăi de a-și salva și transmite, la rândul său, mai departe valorile și tradițiile în care și el, la rândul său a fost crescut. Sarcina sa este cu atât mai grea cu cât unul dintre copii pleacă spre o viață nouă în America iar celălalt este rușinat de tot ce are legătură cu trecutul tatălui și al familiei sale, încercând din toate puterile să șteragă de pe suprafața pământului orice urmă a moștenirii Pibrac.
Dacă în prima parte predomină un aer de mister în jurul nașterii lui Iustinian, cândva în 1663, nelipsind și câteva povești despre istoria baroniei și participarea primilor baroni la cruciade precum și eșecul acestora de a se întoarce cu relicve profitabile și la mare căutare, cum ar fi de exemplu moaștele Sfântului Prepuț, cea de a doua parte, în spatele hohtelor de râs, deschide o grămadă de comparații și propune mai multe subiecte de reflecție. Deși cred că o sursă principală de informare pentru autor au fost scrierile și memoriile celor doi Sansoni, poveste ar fi fost mult diferită dacă autorul și-ar plasat acțiunea romanului doar în Paris sau un alt mare oraș. Mediul provincial oferă o cu totul altă abordare a morții și a ceea ce ține de ea. Aici călăul nu se poate pierde sau ascunde în mulțime. El este la fel de prezent în viața târgului precum învățătorul sau preotul, sau seniorul sau șeful gărzii. Iar acestă diferență, devine cu atât mai evidentă pe măsură ce ne apropiem de începutul secolulul XX. Călăul provincial acceptă mai greu și cu mai puțină resemnare apusul unei epoci. Mai este pus în discuție, cu multă abilitate, și dreptul de justițiar al călăului și desigur modul în care abordăm pedeapsa capitală, justiția sau regimul de detenție. Și, desigur, e vorba și despre conflicte între generații și despre moartea iminentă a unor ocupații. Despre mândrie și/sau renegare a originilor. Despre dezamăgirea părinților care se simt trădați de copiii care nu vor să le păseasca pe urme. Despre copii rușinați de meseria sau trecutul părintelui. Despre vârsta la care începem să vorbim despre moarte. Despre demnitatea din meseriile nedorite (aproape) de nimeni și care totuși trebuie făcute de cineva. O lectură cu mult mai profundă decât pare la prima vedere. Cu atât mai mult un triumf al autorului, căci nu este ușor să abordezi astfel de subiecte cu umor și seriozitate în același timp! Cu siguranță unul dintre cele mai bune romane de ficțiune istorică citite în 2017.
Întreaga recenzie și selecție de pasage, pe blog, la - http://www.dinmansarda.com/doar-dumne...
Un roman istoric atipic datorită subiectului ales. Corectați-mă dacă greșesc, dar nu mulți autori s-au încumetat să scrie – ficțiune sau non-ficțiune -, despre viața călăilor oficiali din Franța sau altundeva! Iar Michel Folco nu scrie oricum, ci scrie cu mult drag despre o dinastie fictivă de călăi – care se întinde cale de opt generații – , din Franță provincială. Și cu o tonă de umor! E drept acum, că poate acest gen de umor nu prinde pe toată lumea. În orice caz, pe mine m-a prins și cu mult efort m-am abținut să nu răbufnesc în hohote puternice de râs. Să nu vă așteptați însă la un roman ușor! Acest roman nu e ceea ce pare la prima vedere!
Sunteți printre norocoșii care vorbesc cu drag despre meseria lor? Sunteți printre cei care își consideră meseria o artă, tratând-o cu cu tot respectul și seriozitatea de care puteți da dovadă? Sunteți mândru de ceea ce faceți? Vi se rupe sufletul când vă gândiți că nu aveți pe nimeni care să vă pășească pe urme? Că nu aveți cui trasmite toate secretele moștenite din generație în generație? Perfect! Vă va fi cu mult mai ușor să rezonați cu Hippolyte I, zis Al Șaptelea. Singura diferență dintre dumneavoastră și el este că Hippolyte e de profesie călău. Ba pardon, Executor al Înaltelor-Lucrări sau al Sentințelor Criminale, după terminologia modernă. Și foarte bogat! Cum a ajuns să fie atât de bogat? E o poveste mai lungă.
Totul pornește de la un banal accident în bucătărie, în timpuri în care scăparea unui pumn întreg de condimente dintre cele mai piperate în mâncare se lăsa cu oase zdrobite în timp ce se înjura “pe sfârcurile sânilor Sfintei Agatha”. Pentru tratamentul nedrept, urmează apoi o răzbunare cruntă, demnă de un scenariu de film de groază. În timpurile acelea, în care rangul nobiliar dicta și numărul de stâlpi pe care îl putea avea spânzurătoarea de la răscrucea de drumuri, iar obrazul fin se ținea și cu cheltuiala unui călău, care astfel atesta dreptul deplin de judecată al stăpânului, în acele vremuri în care a schingiui nu era totuna cu a ucide, găsirea cât mai rapidă a unui călău oficial pentru un domeniu seniorial constituia o situație care era tratată cu maximă seriozitate. Cu atât mai mult cu cât o execuție reușită putea crește faima unui târg aflat în declin și implict, și putea tripla veniturile seniorului, după cum avea să descopere și baronul acelor locuri!
Romanul este împărțit în două părți: prima tratează tinerețea marcatului Iustinian și modul în care ajunge în postura de a alege între galere pe viață sau călău oficial al baroniei iar a doua ne duce în ajunul primului Război Mondial, când în toată Franța, în urma decretului Cremieux, mai exercita această funcție doar Executorul Înaltelor-Lucrări din Paris. Urmașul lui Iustinian, zis acum Întâiul, Hippolytte I, zis Al Șaptelea, fusese obligat să iasă la pensie la doar 34 de ani, după doar 20 de ani de practică. În zorii unei lumi noi, asistăm la zbaterea ultimului urmaș al unei dinastii de călăi de a-și salva și transmite, la rândul său, mai departe valorile și tradițiile în care și el, la rândul său a fost crescut. Sarcina sa este cu atât mai grea cu cât unul dintre copii pleacă spre o viață nouă în America iar celălalt este rușinat de tot ce are legătură cu trecutul tatălui și al familiei sale, încercând din toate puterile să șteragă de pe suprafața pământului orice urmă a moștenirii Pibrac.
Dacă în prima parte predomină un aer de mister în jurul nașterii lui Iustinian, cândva în 1663, nelipsind și câteva povești despre istoria baroniei și participarea primilor baroni la cruciade precum și eșecul acestora de a se întoarce cu relicve profitabile și la mare căutare, cum ar fi de exemplu moaștele Sfântului Prepuț, cea de a doua parte, în spatele hohtelor de râs, deschide o grămadă de comparații și propune mai multe subiecte de reflecție. Deși cred că o sursă principală de informare pentru autor au fost scrierile și memoriile celor doi Sansoni, poveste ar fi fost mult diferită dacă autorul și-ar plasat acțiunea romanului doar în Paris sau un alt mare oraș. Mediul provincial oferă o cu totul altă abordare a morții și a ceea ce ține de ea. Aici călăul nu se poate pierde sau ascunde în mulțime. El este la fel de prezent în viața târgului precum învățătorul sau preotul, sau seniorul sau șeful gărzii. Iar acestă diferență, devine cu atât mai evidentă pe măsură ce ne apropiem de începutul secolulul XX. Călăul provincial acceptă mai greu și cu mai puțină resemnare apusul unei epoci. Mai este pus în discuție, cu multă abilitate, și dreptul de justițiar al călăului și desigur modul în care abordăm pedeapsa capitală, justiția sau regimul de detenție. Și, desigur, e vorba și despre conflicte între generații și despre moartea iminentă a unor ocupații. Despre mândrie și/sau renegare a originilor. Despre dezamăgirea părinților care se simt trădați de copiii care nu vor să le păseasca pe urme. Despre copii rușinați de meseria sau trecutul părintelui. Despre vârsta la care începem să vorbim despre moarte. Despre demnitatea din meseriile nedorite (aproape) de nimeni și care totuși trebuie făcute de cineva. O lectură cu mult mai profundă decât pare la prima vedere. Cu atât mai mult un triumf al autorului, căci nu este ușor să abordezi astfel de subiecte cu umor și seriozitate în același timp! Cu siguranță unul dintre cele mai bune romane de ficțiune istorică citite în 2017.
Întreaga recenzie și selecție de pasage, pe blog, la - http://www.dinmansarda.com/doar-dumne...
July 29, 2016
In his brilliant debut Michel Folco vividly describes touching and terrifying adventures of Justinian Pibrac . Story starts in 1683 when orphaned poor bugger , crippled in childhood in tragicomic accident ( he lost his nose , yes , you read it right , nose ) finds himself in a difficult situation : if he doesn’t t want to be always hunted galley slave must take a job of the executioner .
In this daring and at the same time amusing ( let’s say I have a specific sense of humour ) story Folco reveals to us the secrets of the dark craft of Pibrac and eight generation of executioners , their daily duties , but also privileges , concerns and struggles with ostracism which members of that profession were subjected to , picturesquely and with volubility depicts cunning and audacity that characterized the founder of the Pibrac headsmen dynasty ; with precision and dark humor describes how the executioner’s gadgets were changing through the ages . Story is really fascinating , so look out , you can easily lose your head .
I read somewhere that Folco planned whole cycle but do not know if it came out of this single volume .
4.5 stars
November 21, 2012
Très bon livre. C'est sûr, ça montre des années d'une France sale et cruelle, mais c'est tellement bien écrit... Et les personnages floués vont chercher leurs vengeances bien méritées, et me donne la satisfaction d'avoir un 'happy ending' non conventionnel. Le livre est divisé en deux, d'un côté nous montre l'ascension d'un jeune homme malchanceux qui deviendra bourreau au moyen-âge, et de l'autre, on est projeté plusieurs années plus tard, au tournant du 20e siècle, pour connaître un peu la vie des bourreaux qui lui ont succédés.
C'est drôle, et malgré la réalitée parfois lourde, il y a une certaine légèreté dans l'écriture de Folco, qui est un auteur que je qualifierais d'un peu pédant et baveux.
C'est drôle, et malgré la réalitée parfois lourde, il y a une certaine légèreté dans l'écriture de Folco, qui est un auteur que je qualifierais d'un peu pédant et baveux.
November 19, 2014
Excellent. Personnages délicieux et humour fin au rendez-vous. Vive la "tradition" !
April 2, 2020
Povestea începe în Franța anului 1683, când un orfan, a cărui nas fusese tăiat, este găsit la poarta unei mănăstiri și dat spre creștere unei familii. În prima parte a romanului se urmărește viața acestui tânăr, pe nume Iustinian, sau Întâiul, crescut cu povești picarești de către tatăl adoptiv, din fragedă pruncie până când ajunge primul călău din baronia Boutefeux. A doua parte este dedicată practic ultimului călău din fosta baronie, actualul oraș Bellerocaille, condus, ce ironie, de urmașul fostului baron! Această poveste a celei mai longevive familii de călăi se încheie odată cu începerea primului război mondial.
Un roman deosebit. Uneori pare a fi unul istoric, la fel cum alteori m-a dus cu gândul la un documentar, dar nu e nimic din toate acestea. Este o saga de familie, bine adusă din condei. Michel Folco povestește cu mult talent micile întâmplări din viața acestei familii, evenimentele și mai ales calitățile de caracter ce s-au transmis prin Tradiție de-a lungul a opt generații. O reușită! Merită citit.
Un roman deosebit. Uneori pare a fi unul istoric, la fel cum alteori m-a dus cu gândul la un documentar, dar nu e nimic din toate acestea. Este o saga de familie, bine adusă din condei. Michel Folco povestește cu mult talent micile întâmplări din viața acestei familii, evenimentele și mai ales calitățile de caracter ce s-au transmis prin Tradiție de-a lungul a opt generații. O reușită! Merită citit.
September 1, 2013
L'histoire commence dans l'Aveyron, au XVIIème siècle, alors qu'un pauvre bougre est choisi comme bourreau pour une province qui en manquait, non par vocation mais parce que c'est la seule alternative à partir aux galères...Il va développer son art et transmettre sa profession, à la fois crainte et maudite, à ses descendants. C'est hyper bien documenté, pétri d'humour noir et truculent ("par le cul-Dieu !!"). L'originalité du sujet est extrême, classant ce roman dans la même catégorie que "le parfum" de Susskind. Nous avons aussi le thème de la "normalité inversée" (comme dans la famille Addams), le bourreau et les siens, vivant à l'écart, observant la société qui les utilise et les redoute. Seulement, l'auteur semble avoir pensé que cette orginalité pouvait tenir lieu de cohérence et d'unité de ton, alors que ce n'est pas le cas, la tonalité se déplaçant notablement au cours du récit : on est d'abord dans l'historique truculent, avant de passer au pittoresque décalé (la fête entre bourreaux de toutes les régions, à l'occasion de l'inauguration du musée, est fort drôle), pour finir dans le psycho-mélancolique à la fin du roman quand sonne l'appel à la mobilisation pour la première guerre mondiale.
March 4, 2012
Seitdem ich Streetread gestartet habe, drückt mir mein Vater bei jedem Heimatbesuch einen ganzen Stapel mit Buchempfehlungen in die Hand. Dieses Mal war die Geschichte über die von Justinien Pibrac gegründete Henkerdynastie dabei. Mit der Warnung, dass es brutal werden könnte, nahm ich das Buch in die Hand und war letztendlich sehr angetan von dem schön fließenden Erzählstil, es ist wirklich wunderbar aus dem Französischen übersetzt worden! Klar, manchmal wird es etwas unappetitlich, aber die Henkersszenen sind allesamt sehr sachlich erzählt worden. Es geht einfach gar nicht um Gewalt und Brutatlität, sondern nur darum, die Umstände zu der Zeit realistisch darzustellen. Krasse Zeitsprünge sorgen für lebhafte Wechsel und halten das Buch spannend, leider hatte ich dabei allerdings auch manchmal das Gefühl, dass ein paar Infos verlorengegangen und so ein paar Lücken entstanden sind. Sonst aber alles top!
March 31, 2012
Voila une "saga familiale" comme j'aimerais en lire tous les jours ! Nous suivons dans ce roman une lignée de bourreaux dont l'histoire commence au XVIIème siècle et se poursuit au début du XXème siècle.
Les personnages sont hauts en couleur, l'humour, noir bien entendu, est croustillant, l'histoire est originale, bien écrite, rythmée et macabre juste comme il faut.
Bref je ne me suis pas ennuyée une seconde ! Une vraie réussite !
Les personnages sont hauts en couleur, l'humour, noir bien entendu, est croustillant, l'histoire est originale, bien écrite, rythmée et macabre juste comme il faut.
Bref je ne me suis pas ennuyée une seconde ! Une vraie réussite !
August 12, 2012
Une histoire de bourreaus. La vie d'un homme sans nez et la création de sa dynastie de bourreaus. Personnages croquants et atmosphère d'époque. Un des meilleur roman historique que j'aie lu.
A dynasty of executioners as seen from 2 moments in time. Beautifully written, the place and time come to life with very interesting characters.
A dynasty of executioners as seen from 2 moments in time. Beautifully written, the place and time come to life with very interesting characters.
April 30, 2010
If you can read french, it is one of the most enjoyable novels you can read. This book tells the story of the Pibrac, the greatest (fictional) family of french executioners. The story is told with great attention to historical accuracy, with a touch of dark humor. definitively a 5*****
January 2, 2021
Humour et histoire, j’adore! Jai terminé de lire ce livre et suis restée merveilleusement surprise par la plume de l’auteur ! J’ai décidé a ce moment de lire la suite. Mon plus grand coup de cœur!
July 31, 2015
J'ai beaucoup aimé! Sujet original, intéressant et je crois bien documenté. Personnages des plus savoureux. Histoire remplie d'humour particulier! Dès plus divertissant!
March 27, 2017
Comme un très bon classique, mais écrit à notre époque avec une petite note satirique...J'ai hâte de lire les suivants!
Read
June 10, 2019J’ai pensé perdre intérêt après la première partie, mais finalement, c’est dans la deuxième que t’attendent les meilleurs personnages. Hippolyte c’est mon boy.
February 9, 2022
Ça fait environ 10 ans qu’on m’a offert ce livre en cadeau, il était temps que je m’y mette!
J’avoue qu’au début, j’étais très sceptique. J’avais l’impression que les actions s’enchaînaient à un rythme beaucoup trop rapide, qu’aucun élément n’était approfondi, et je me demandais bien où l’histoire s’en allait comme ça, mais une fois l’espèce de « préambule » terminé, j’ai commencé à beaucoup aimer!
J’ai trouvé le roman original, intéressant et bien écrit. Ça se lit bien et vite!
Même si ce n’est pas une suite à proprement dit, je suis bien curieuse de lire les autres romans de Michel Folco!
J’avoue qu’au début, j’étais très sceptique. J’avais l’impression que les actions s’enchaînaient à un rythme beaucoup trop rapide, qu’aucun élément n’était approfondi, et je me demandais bien où l’histoire s’en allait comme ça, mais une fois l’espèce de « préambule » terminé, j’ai commencé à beaucoup aimer!
J’ai trouvé le roman original, intéressant et bien écrit. Ça se lit bien et vite!
Même si ce n’est pas une suite à proprement dit, je suis bien curieuse de lire les autres romans de Michel Folco!
May 31, 2025
Le sujet original m’a beaucoup plu. J’ai envie d’en apprendre encore plus sur la vie des bourreaux en France.
J’ai préféré la première partie à la deuxième. J’aurais aimé poursuivre avec le personnage de Justinien et savoir comment se sont passées ses premières années dans la profession. Le fil conducteur (le lien familial) qui nous amenait vers la 2e partie était peut-être insuffisant…
Certaines parties ont mal vieillies! Les femmes ont des rôles secondaires, sont peu, voire pas, développées ou sont détestables.
J’ai tout de même beaucoup aimé ma lecture, et j’ai bien hâte de lire Folco à nouveau.
J’ai préféré la première partie à la deuxième. J’aurais aimé poursuivre avec le personnage de Justinien et savoir comment se sont passées ses premières années dans la profession. Le fil conducteur (le lien familial) qui nous amenait vers la 2e partie était peut-être insuffisant…
Certaines parties ont mal vieillies! Les femmes ont des rôles secondaires, sont peu, voire pas, développées ou sont détestables.
J’ai tout de même beaucoup aimé ma lecture, et j’ai bien hâte de lire Folco à nouveau.
February 6, 2025
Étrangement fascinant et captivant!
March 12, 2019
Étrange! Très original.
June 19, 2023
Un bon roman historique comme je les aime
January 13, 2022
Tolăniţi în cel mai tihnit şi mai călduţ ungher al stupului, trîntorii moţăiau. Unul dintre ei s-a trezit şi-a simţit că trebuie să-i fie foame. Se urnea greoi înspre alveolele pline cu miere cînd, surprins, a înregistrat numărul neobişnuit de mare al lucrătoarelor prezente în stup. La ora aceea atît de înaintată a dimineţii, s-ar fi cuvenit ca ele să fie de mult afară după polen. Urmîndu-şi calea, grăsunul burtos şi păros a dat de o ceată de albine care-i blocau trecerea. Se pregătea să le împingă la o parte, înghiontindu-le obraznic, cînd, lucru de neconceput, ele s-au întors împotriva lui, atacîndu-l din toate părţile. Nici n-a avut timp să-şi vină în fire cînd una îi şi retezase pediculul care făcea legătura dintre abdomen şi torace, a doua îi sfîrtecase nervurile aripilor, iar a treia căuta articulaţia dintre inele şi platoşă: găsind-o, şi-a înfipt acolo acul otrăvit. Mirosul înţepător al veninului s-a răspîndit în stup, dînd semnalul măcelului. Reginele fuseseră fecundate, perioada de hibernare se apropia, stupul nu mai avea nevoie de aceşti grăsani trîndavi, nefolositori şi hulpavi. Lipsiţi de orice armă de apărare, trîntorii nedumeriţi şi care nici nu ştiau ce înseamnă o luptă s-au străduit să scape strecurînduse prin bortele de ieşire. Cîţiva au reuşit. Unul dintre ei zbură un timp peste zidurile cetăţii, nimerind apoi, din întîmplare, în cuhnia jupînului giuvaergiu Abel Crespiaget, unde se izbi de ochiul drept al lui Pierre Galine, bucătarul lui, care era cufundat în iscusita pregătire a unei supe de raci. Nefericitul Galine scoase un sfîşietor răcnet de durere, scăpînd în castron un pumn întreg de condimente dintre cele mai piperate. Cît despre trîntor, după ce ateriză forţat, lovindu-se de dalele pardoselii, îşi reluă zborul doar uşor ameţit şi dispăru prin ferestruica ce dădea înspre strada Magne. Pierre Galine se retrăsese în chiţimia soioasă din spate şi-şi spăla cu apă rece ochiul vătămat, cînd slujnica intră în bucătărie. Nevăzîndu-l, luă castronul cu supa de raci aburindă şi se duse în sufragerie s-o servească stăpînilor care o aşteptau nerăbdători.
July 6, 2017
Une aventure à en perdre la tête que cette saga historique sur fond de dynastie familiale.
Des origines ou comment le Premier (Justinien Trouvé "¨Pibrac") est devenu maître des hautes et basses œuvres à l'époque du Roi-Soleil à la dernière génération de la Belle-Epoque où le Septième va subir bien des déconvenues avant de pouvoir former son successeur.
Entre trahison et bassesse, les plus vils ne sont pas les bourreaux et de loin. On s'amuse, on se régale de ce récit truculent truffé de bons mots et de bons mets avec un soupçon de saignant, métier oblige. En tout cas, chez Folco, la "mécanique" est bien huilée.
Des origines ou comment le Premier (Justinien Trouvé "¨Pibrac") est devenu maître des hautes et basses œuvres à l'époque du Roi-Soleil à la dernière génération de la Belle-Epoque où le Septième va subir bien des déconvenues avant de pouvoir former son successeur.
Entre trahison et bassesse, les plus vils ne sont pas les bourreaux et de loin. On s'amuse, on se régale de ce récit truculent truffé de bons mots et de bons mets avec un soupçon de saignant, métier oblige. En tout cas, chez Folco, la "mécanique" est bien huilée.
September 30, 2018
Excellent livre. Vocabulaire très développé mais tout de même compréhensible pour le commun des mortels. L'auteur est cru dans ses descriptions mais très bref ce qui n'en fait pas un roman d'horreur même si les faits décrits sont tout simplement horribles. Les allers et venues dans le temps sont assez nombreuses, il faut apprécier le style sinon la lecture peut devenir un peu décourageante. Les personnages sont intéressants, avec des qualités et des défauts, on ne parle pas ici d'un roman avec des personnages de style "héro" mais bien de personnages balancés.
April 15, 2016
J'ai eu beaucoup de mal à rentrer dans l'histoire. Commencé l'année dernière, je l'ai repris seulement cette année pour finalement le dévorer. Débutant le récit par l'histoire du premier bourreau de la lignée, nous sommes par la suite catapulté sur l'histoire du tout dernier. Vraiment très intéressant !
January 27, 2019
Bien écrit. Un sujet dont j’ignorais tout ou presque . Cela nous rappelle à quel point la société a évolué dans le bon sens. À recommander à tous ceux qui se plaignent de notre époque et voudrais revenir en arrière.
July 21, 2019
“ -Cred c ai sa fii un sef bun. Poti sa i scrii bunicului ca asta am spus. Nu m ar mira daca l ai intrece intr o zi.
-Daca ar fi aici v ar spune ca i firesc, de vreme ce nu a beneficiat de un invatator atat de bun cum am avut eu...”
-Daca ar fi aici v ar spune ca i firesc, de vreme ce nu a beneficiat de un invatator atat de bun cum am avut eu...”
August 20, 2010
Un seul mot: woaw!!!
Si je devais en dire d'autres: drôle, thrillant, original, bien écrit, intense, captivant, ..... Dans mon top 5 de tous les temps, sans hésitation!
Si je devais en dire d'autres: drôle, thrillant, original, bien écrit, intense, captivant, ..... Dans mon top 5 de tous les temps, sans hésitation!
July 23, 2011
Bien aimé ce livre. J'aurai aimé en savoir plus sur la vie du premier Pibrac... On m'a laissé sur ma faim sur ce point. Dans l'ensemble, un bon roman !
July 25, 2011
C'est surement un des livres les plus rafraichissants que j'ai lu cette année. Comment ne pas s'attacher à Justinien ou Hyppolite Pibrac. J'ai bien hâte de voir ce que me réserve Un loup est un loup.
July 30, 2011
Raconte l'histoire d'une famille de bourreau. Très distrayant.
Displaying 1 - 30 of 69 reviews