Cînd tatăl tău e mai în vîrstă decît tine exact de două ori

Tovarăși de cameră #2

by Mihail Vakulovski

„Cînd tatăl tău e mai în vîrstă decît tine exact de două ori” este partea a II-a a rockmanului „Tovarăşi de cameră” de Mihail Vakulovski. Acţiunea romanului are loc la Chişinău, cînd personajul homodiegetic trăieşte acel moment unic în viaţă, cînd e exact de două ori mai tînăr decît tatăl său: „Am 23 de ani, iar tata – 46. E unicul an din viaţa noastră cînd tata e mai mare decît mine exact de două ori”. Romanul poate fi citit şi de sine stătător, dar şi în continuarea primului roman din trilogie, „Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău”, pentru că Hai, personajul principal, îşi continuă aventurile existenţiale exact de unde ne-a lăsat în prima parte, cînd absolvise facultatea, pe la mijlocul anilor ’90. Acum acţiunea are loc în special la Universitatea la care lucrează şi la Academia de Ştiinţe, dar şi în Chişinău şi Braşov.

132 pages, Paperback

First published January 1, 2015

Reviews

[Socrate · Rating 2 out of 5]

Cîteva zile mi-a fost nașpa la sînge, iar noaptea trecută am avut insomnie și cînd în sfîrșit ațipeam, eram scuturat imediat de același vis – toată noaptea am trăit un singur vis, în care trebuia să răspund la o anchetă, unde cifra numită se înmulțea în cîteva secunde pînă la numărul care corespundea cu numărul anilor care mi-au fost dați pentru viață și în cîteva secunde ajungeam pînă la moarte, moment în care mă trezeam transpirat, iar cînd ațipeam aveam același vis. Și așa pînă mi-am zis că e mai bine să mă trezesc obosit decît să mă „odihnesc“ așa.
După absolvirea facultății am avut o pauză foarte scurtă pînă la intrarea „în cîmpul muncii“, nu mai mult de-o lună, în care m-am și însurat. A fost, așa, o chestie... Trebuia să mă duc pînă acasă, ea mi-a zis: „Ce-ai zice dacă aș merge cu tine?“ și eu am spus: „Dacă zici tu…“, am fugit la troleibuz, a și alunecat în drum și a căzut, am zis că e un semn, am rîs și am pornit mai departe. Dar cînd am ajuns părinții au hotărît că am adus logodnica acasă, noi am intrat în joc și n-am zis nimic. Au făcut un chef în verandă, apoi nunta (în cort) și gata, m-am întors la Chișinău să găsesc o locuință. Fiindcă cei de la Academia de Științe mi-au promis o cameră în căminul lor, am zis să-mi găsesc pînă atunci altceva și m-am dus la administratorul căminului în care locuisem cinci ani,„argumentul“ fiind un butoi cu vin (cu tot cu butoi, pe care-l adusesem cu mine), dar și faptul că soția, hm, cum suna, cum sună, e studentă la filologie. Anci a zis că n-are cum să-mi dea o cameră, fiindcă nu (mai) sîntem studenți amîndoi, că să vin să mai vorbim săptămîna viitoare, dar cînd a văzut argumentul băubil a zis OK și m-a repartizat în camera 3.