„Priviţi cu atenţie mai întâi harta prietenoasă a acestei călătorii. Abia apoi parcurgeţi, împreună cu autoarea, o experienţă pe cât de palpitantă, pe atât de excitantă pentru minte şi pentru nepreţuita endorfină a libertăţii. Trei fire sunt de urmărit şi, la nevoie, puteţi alege între ele. Unul e cel al notelor de călătorie la cald şi la persoana întâi acut, ca să zic aşa. Sunt marcate în italice. Să nu rataţi zigzagul fin al neliniştilor Sabinei Fati, lăsat la vedere cu parcimonie. Al doilea este şirul de excursuri istorice despre fiecare dintre cele zece ţări, care, nu vă temeţi, revine întotdeauna la zi, exact în punctul de intersecţie cu prezentul. Al treilea înşiră pe aţă vreo sută de «personaje» episodice, oameni cu care Sabina Fati a stat, într-un fel sau altul, faţă în faţă. O să vă urmărească în grup, ca o armată de teracotă care s-ar fi decis brusc s-o ia înapoi, tăcut, către Apus. Adică spre noi.“ (Tania RADU)
„La început am crezut că sunt singură cu muntele, dar l-am zărit imediat pe soldatul tadjic, paznicul barierei din faţa mea. Un uriaş încremenit, îmbrăcat în manta lungă de postav şi purtând căciulă tradiţională rusească revărsată peste urechi. Se uită la mine ca la ceva bizar. Îi întind paşaportul, dar omul nu schiţează nici un gest, se uită de departe şi pe urmă îmi întoarce spatele. E 1 iunie 2014 şi sunt plecată de 45 de zile în căutarea mea şi a Noilor Drumuri ale Mătăsii. Cele cinci sau zece minute petrecute în faţa barierei mi s-au părut ore şi mi-am dat brusc seama că sunt în faţa unei garnizoane de militari sălbăticiţi de şederea în Pamir. Am văzut că în jurul meu se strâng toţi băieţii din garnizoană. Îmbrăcaţi lejer şi ieşiţi din cealaltă baracă, bine încălzită, poartă şlapi, pantaloni de trening cu genunchi lăbărţaţi şi bluze groase de bumbac. Se uită la mine ca la ceva bun de mâncat şi am senzaţia că rânjesc unul la altul. Începe să-mi fie frică. Ce pot face singură împotriva acestor zdrahoni? N-am nici o şansă, îmi zic, şi le zâmbesc ca unor oameni care m-ar putea ajuta.“ (Sabina FATI)
Cele mai multe carti se scriu cu inima, destule cu mintea, cateva cu stomacul, iar Singura pe Drumul Matasii, cu rinichii. Totul este atat de filtrat in volumul Sabinei Fati ca nu trebuie sa mai ai indoieli. Trairile personale sunt cu italice, informatiile generale cu litere normale, iar pozele sunt regulamentare. Astfel, forma iti da fondul chiar inainte sa te pui cu cititul pe carte. Ce scrie ea nu e plictisitor, duci repede sutele de pagini, dar e ca un raport contabil, daca te intereseaza SRL-ul il parcurgi din curiozitate. Dar nu pot intelege, cand e atata munca in spate, cand ai curaj sa faci drumul asta complicat de una singura, cum de accepti sa scoti ceva atat de subtireanu? Drumul Matasii va fi unul al gazelor, Rusia si China isi vad interesele, Asia Centrala se complace in dictatura, merci, se stie. Sabina Fati pare ca scrie din obligatie, ca timp de 80 de zile cat a durat drumul si-a dorit sa fie in alta parte, ca se chinuie sa nu spuna nimic din ce a simtit ea. N-o uimeste lumea descoperita, nu empatizeaza cu oamenii alaturi de care se intampla, e preocupata aproape permanent daca lucrurile sunt curate (de cele mai multe ori, nu) sau murdare. Daca toata cartea ar fi fost precum episodul de la granita tadjika, daca s-ar fi dat mai mult cerului in care se priveste in Pamir, poate ca aceasta carte ar fi prins si viata, nu doar praf. Habar n-am daca Singura pe Drumul Matasii e o dovada ca nu toti ziaristii sunt si scriitori, dar daca o citesti dupa Redescoperind Drumul Matasii al lui Thubron vei spune ca si in volumele de travel e ca la fotbal: Liga 1 nu are ce cauta in Champions League.
În prima dintr-o serie de patru (de până acum), Sabina Fati a făcut, poate, cea mai curajoasă călătorie a sa, transformată apoi într-un volum cu adevărat excepțional: a parcurs singură vechiul Drum al Mătăsii, mergând 15.000 de kilometri și traversând 10 țări, așa cum trebuie, de la Est la Vest. A călătorit cu avionul până la Beijing, pentru ca apoi să plece pe jos, cu autobuze, mașini sau trenuri toate țările care alcătuiau în vechime un drum al negustorilor, transformat acum și dominat politic de țări precum China, Iran sau Rusia. Așadar, plecând din China, trecând prin Kîrgîstan, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkeminstan, Iran, Azerbaidjan, Georgia, ajungând până în Turcia, la Istanbul, de unde o entorsă căpătată cu mai mult de o lună în urmă o forțează să ia avionul până la București. Aceste țări considerate orientale și exotice sunt foarte deosebite, fiecare trecere a granițelor fiind diferită, ca o permanentă pendulare între planete din altă galaxie, Sabina și oamenii din jurul ei trecând de la burka la fuste scurte, de la islamism la comunism de stat, de la pro-occidentalism la fundamentalism pur, de la dictatură la democrație (adevărată sau deghizată). Spectaculoasă și admirabilă călătorie, excelentă carte, ca de obicei.
Felicitări și mulțumiri autoarei și editurii pentru această carte uluitoare despre una dintre cele mai vechi rute comerciale din lume și pentru pătrunzătoarele analize socio-politice ale țărilor prin care trecea odinioară, dar pe care este puțin probabil să le mai străbată curând prin vechile repere. Aflați din volum de ce 😉.
Cartea Sabinei Fati este o analiza geopolitica aprofundata a tarilor Orientului traversate pe timpuri de asa-numitele Drumuri ale matasii. In acelasi timp este un minunat jurnal de calatorie. Usor de citit si de asimilat chiar si de o nestiutoare in ale subtilitatilor si increngaturilor politice cum sunt eu :). “Destul să ştim deocamdată că, de la Beijing la Bucureşti, Sabina Fati a mers „deghizată“ în turist (ca ziarist n-ar fi primit niciodată vizele), de una singură, pe jos sau în maşini de ocazie, în trenuri de noapte sau în autobuze bune de casat. A trecut prin China, Kîrgîstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Iran, Azerbaidjan, Georgia, Turcia – ţări teribile, cu istorii străvechi şi destine dramatice. Şi-a îndesat zi de zi în rucsac „cazarmamentul“ minim şi neliniştile neascultătoare, cu nervii întinşi între reacţiile imprevizibile ale atâtor necunoscuţi şi lecţiile precauţiei, pregătite din vreme de acasă. A trecut frontiere dificile, a îngheţat, s-a mirat, s-a temut, a flămânzit inhibată de obiceiurile culinare ale locului, a negociat la sânge, a înţeles, a răbdat, dar mai ales a absorbit lumi altfel, realităţi nemijlocite de nici o bibliotecă. A fost obiect de curiozitate, a purtat chador şi fular, s-a odihnit pe balcoon, a băut feluri şi feluri de ceai, s-a întremat cu lapte acru de iapă (kumys). A cunoscut oameni. Zeci şi zeci de oameni şi de poveşti. A întâlnit disidenţi, jurnalişti în aşteptarea viitoarei arestări, intelectuali, dar şi mulţi oameni simpli, ghizi de ocazie sau parteneri de nevoie prin aventurile turistice uneori comice, alteori la limita riscului, întotdeauna pline de învăţăminte. S-a întors acasă după aproape trei luni, îmbibată în mirosul tenace de iurtă, ca să scrie dintr-o suflare, în stil mai degrabă auster, cinci sute de pagini despre lumea de lângă noi, europenii: Asia Centrală şi extensiile ei – un teritoriu din care, deocamdată, Occidentul pare că s-a retras, fără să-l abandoneze. Un orizont de studiat, de ţinut sub lupă, un subiect de planuri strategice încă în mişcare. Concluzia pare să fie că lumea aceasta se află în disjuncţie puternică faţă de sistemul nervos, de vocaţie democratică, al Europei.” – Tania Radu
O carte care mi-a alimentat apetitul pentru Asia Centrală și mi-a completat anumite goluri pe care le aveam vis-a-vis de unele culturi. Am admirat curajul autoarei de a parcurge singură cele 10 țări de pe fostul Drum al Mătăsii, folosind doar mijloace de transport terestre, fie ele trenuri, marshutkca sau mașini de ocazie tocmite pe loc. Chiar dacă nu sunt de acord în totalitate cu ideile prezentate în carte, lectura mi s-a părut una antrenantă, iar cele 3 planuri ale cărți captivează interesul cititorului, indiferent de gustul acestuia. Poți gusta cartea pentru istoria celor 10 state pe care o prezintă succint sau pentru paginile de tip jurnal de călătorie. Per ansamblu o lectură care mi-a plăcut și o autoare asupra căreia mă voi mai opri.
Un demers mai intai de toate personal, tind sa zic, si abia apoi unul jurnalistic. Cred ca insemnarile autoarei balanseaza aproape ideal insemnarile de tip jurnal, pe de o parte, cu datele istorice si geopolitice, intarite de propriile observatii (facute cu un ochi avizat) asupra contextului politic. Mi-ar fi placut, poate, ceva mai mult pe latura personala, dar probabil ca atunci volumul s-ar fi asemanat prea mult cu alte jurnale de calatorie exitente pe piata. Cred ca e o carte utila oricui si-ar dori sa calatoreasca intr-una din tarile de pe Drumul Matasii, in scop turistic, pe cont propriu (iata ca se poate, chiar femeie fiind!) sau in grup - contextul geopolitic, in special, este extrem de important (si trecut cu vederea, totodata) in a intelege de ce altii sunt cum sunt, si nu sunt ca "noi". Si de ce e important ca atunci cand esti intr-un loc sa te comporti ca localnicii.
O carte pe gustul meu. Elemente de politic, social, economie, istorie împletite cu pricepere. Acest jurnal de calatorie e poate mai captivant pentru mine care m-am nascut in URSS, am un interes sporit pentru zona, pastrez contactul cu oameni. Mi-a oferit o alta perspectiva. Nu credeam ca lucrurile merg atat de prost, atat de mult ca in URSS, cu regimuri atat de autoritare, in unele dintre tarile la care se refera. Interesante sunt si capitolele dedicate celorlalte tari: Iran, Turcia, China.
Not what I expected. It''s mainly focused on the geo-political problems in Asia, and I expected a travel book. But I can't ignore the fact that is a well documented and well written book.
"Toate variantele terestre, vechi şi noi, ale Drumurilor Mătăsii traversează Asia Centrală, care, după căderea URSS, adevenit un mozaic de graniţe şi enclave disputate de Kîrgîstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan.
La acestea se adaugă statele prin care trec rutele laterale: Kazahstan, Afganistan, Pakistan şi Iran. Sufixul „stan“ înseamnă în persană „ţară“ sau „ţinut“, amintind, într-un fel, de imperiile iraniene care au do - minat această regiune: imperiul ahemenid (550–330), care se întindea de la Mediterana la Gange; imperiul part (247 î.Hr.–224 d.Hr.), care acoperea întregul Drum al Mătăsii şi lega graniţele romane de cele chineze; imperiul sassanid (224–651), ultimul mare imperiu iranian înainte de cucerirea arabilor, care domina actualul teritoriu al Pakistanului, toată Asia Centrală, Caucazul, Turcia, până în bazinul mediteraneean.
Asia Centrală se împarte între vorbitorii de limbi turcice (Kazahstan, Kîrgîstan, Turkmenistan, Uzbekistan) şi vorbi torii de limbi iraniene (Tadjikistan, Afganistan, Iran)."
„Heartland-ul“ lumii este vizitat și privit cu ochii de jurnalist al Sabinei alaturi de prezentări contextuale ale istoriei recente, atât de similară chiar și după aproape 10 ani. Am simțiți nevoia să aflu mai multe detalii despre localnici, sa cunosc povești de viață, sa aflu detalii despre cu s-a simțit ea singură și poate mai puține detalii despre conducători și oameni de afaceri. Astfel, cartea ajunge sa ofere detalii poate prea greu de digerat de orice cititor, însă reprezintă un prim punct de plecare pentru cunoașterea Asiei Centrale.
O calatorie curajoasa, transpusa intr-o carte la fel de îndrazneata. Autoarea ne ofera un amestec de impresii de calatorie, analize geopolitice, reportaje și incursiuni istorice. Cu toate acestea, aceste elemente nu par intotdeauna sa se îmbine într-un tot unitar.
Desi se citeste relativ usor, mi-a fost dificil sa ma implic emotional în experienta autoarei. Am simtit o oarecare distanta, ca și cum aceasta ar fi plutit deasupra evenimentelor, mai degrabă decat să le traiasca intens. Chiar dacă itinerariul pare bine planificat in fiecare din cele 10 tari vizitate, cartea lasa impresia ca a fost scrisa mai mult din obligatie sau ambitie decat din chemare.
Subiectul in sine este fascinant si am aflat cateva aspecte inedite si interesante despre locurile vizitate. Insa, din pacate, diversitatea elementelor componente nu se armonizeaza iar rezultatul este mai putin impresionant decat suma partilor.
Este o abordare jurnalistatica care, desi riguros documentata, limiteaza dimensiunea emotionala a narativului. Cred ca subiectul ar fi fost mult mai interesant daca ar fi fost prezentat ca documentar, pentru ca ar fi avut mai multa viata, lucru din pacate imposibil datorita regimurilor inchise din majoritatea tarilor vizitate.
Interesanta, mai ales pentru ca am fost si eu prin regiune si urmeaza sa ma duc eu. Din fericire multe lucruri s-au mai schimbat intre timp. Imi place combinatia de istorie/politica/jurnal de calatorie. Mi-a placut si calatoria pdin ceaiuri de la sfarsit. Un pic cudata mi se pare fixatia asupra murdariei, pe care eu nu am vazut-o. Si alegerea probabil a editurii/editorului de a sugera o scena de posibil viol la inceput, cand de fapt nu s-a intamplat absolut nimic. Da, cand calatoresti singura ai momente cand te gandesti ca nu mai ajungi acasa, dar prezentarea mi se pare foarte click bait si se putea si fara. Per total o carte buna desi nu mai e 100% actuala, multe aspecte inca foarte relevante.
Nu știu să fac critică dar cartea asta m-a fermecat pur și simplu. Îmi plac în general cărțile de călătorie (nu ghidurile turistice) Dar această carte nu este doar un excelent jurnal de călătorie ci și o incursiune istorica, politica, culturală în locurile pe care autoarea le traversează. Notele personale de călătorie se îmbină echilibrat cu aceste pagini de istorie care dau relief și substanță oamenilor, locurilor, obiceiurilor, mentalităților , pe care Sabina Fati le întâlnește pe drumul ei.
Exceptional geopolitical analysis. Helped me better understand the current world situation. Yet, that's not all.. the subtle and minimalist way of Sabina Fati storytelling is something I find very fertile for your own imagination, allowing you space to further fantasize about all the traveled places. Certainly not the classical travel journal in the best way I could discover it.
O carte foarte interesanta pe care o recomand tuturor ! O impletire de fragmente istorice cu experienta personala a jurnalistei,avuta in calatoria ei pe drumul matasii. Am invatat despre tarile din Asia Centrala,o parte a lumii despre care nu stiam mai nimic. Cu siguranta voi citi si celelalte volume publicate de Sabina Fati.
'' Aș zăbovi la nesfârșit în orice gara și mi se pare că toate poveștile încep și se termină într-un loc ca acesta, unde oamenii vin si pleacă, ascunzând - și în bagajele prea mari viețile lor grăbite.''
Foarte bine documentata, lucru care se vede din primele 15 pagini, insa lipsita de elementul personal, fara substrat. Recomand pentru elementele de macroeconomie si istorie insa nu te transporta in locurile vizitate pentru ca pur si simplu nu are impresii personale si descrieri.
Possibly the biggest inspiration in my life. Packed with digestible details, interesting people, amazing descriptions and savory facts! Can't wait for the English version!
O carte ce m-a purtat prin locuri fascinante... as recomanda-o oricui doreste sa se familiarizeze cu oamenii, cultura si contextul politic actual din "inima lumii". Este un jurnal ce provoaca dor de duca...