"Camp de razboi ne-a fost tara, de la Mircea pana la Mihai Vitezul. Pictorii nostri, artistii nostri, toti alesii neamului nostru au pierit in bataliile cu turcii. Deschideti istoria si vedeti ce era aici, la gurile Dunarii, in veacul de aur al artei crestine! Din aceeasi rasa de oameni mari au fost desigur si Stefan al Moldovei ca si Leonardo da Vinci al Italiei. Si in aceeasi vreme au stralucit, fiecare aducandu-si partea lui de bine pe lume. [...]
Sufletul artist al poporului s-a destainuit adesa, in soapta de grija si de dor, pe minunatele cusaturi si alesaturi ale tarancilor noastre, in maiestria cu care isi ciopleau voincii ghioaga de lupta, plugul de arat si fluierul de doinit, in felul cum stiau toti la tara sa-si impodobeasca portul, casa si viata lor. Ai zice ca pe fiecare lucrisor mijeste geana de lumina a unui rasarit care intarzie. In ce vifor am trait noi, e de mirare ca mai avem si ce avem. Ma gandesc la cat sange s-a varsat pe bucatica asta de pamant si, pentru prima oara, bag de seama ca in limba noastra instrumentul de tesut se cheama <>. [...]
Atingerea cu Apusul asternea doar o poleiala, o inganare de arta si de cultura la suprafata vietii noastre. Si noi aveam nevoie de un glas care din adancul acestei vieti sa se ridice si despre aceasta viata sa ne vorbeasca. Un asemenea glas am avut in Grigorescu. Cum a vorbit el, in limba formelor si a colorilor, despre tara si despre neamul lui, a fost mai mult decat indeplinirea unei chemari de artsit. Un aparator inflacarat, un sol neadormit al geniului nostru, in fata lumii care nu ne cunostea si in fata veacurilor viitoare, iata ce-a fost omul acesta pentru noi."
Atribui patru stelute acestei carti mai mult pentru stilul de scriere al lui Alexandru Vlahuta, plin de profunzime. Altfel, cartea nu ofera prea multe detalii despre viata personala a lui Nicolae Grigorescu. Alexandru Vlahuta face mai mult o trecere in revista a etapelor artistice ale pictorului, analizand tablourile sale.