Amintirile colonelului Lăcusteanu

by Grigore Lăcusteanu, Rodica Pandele Peligrad (Editor), Mircea Anghelescu (Preface)

Publicate pentru prima data integral, in forma in care apar in manuscrisul original, amintirile colonelului Grigore Lacusteanu constituie o marturie pretioasa cu privire la oamenii, obiceiurile si evenimentele din Tara Romaneasca, din primele decenii ale secolului al XIX-lea pina in 1874.

„Intre textele memorialistice lasate posteritatii de epoca revolutiei de la 1848, pe care se bazeaza in mare parte reconstituirile ulterioare ale evenimentelor si mai ales ale atmosferei care le-a produs sau favorizat, amintirile colonelului Lacusteanu ocupa o pozitie speciala. Memoriile sau scrierile politice ale celor care au participat la revolutia din Tara Romaneasca au aparut foarte curind, inainte de unirea Principatelor. Memoriile si publicatiile adversarilor, ale antirevolutionarilor si ale celor care s-au bucurat de restaurarea – pentru putin timp – a domniilor impuse din afara au fost mult mai putine si aproape ca n-au contat. Asa se face ca aparitia in 1934 a «amintirilor» colonelului Lacusteanu a produs o veritabila surpriza, pentru ca acestea au prezentat depozitia partii absente in proces, depozitie care s-a dovedit un text extrem de interesant sub raport psihologic, cu incursiuni intr-o zona a vietii familiale mai degraba rare pentru acel timp.“ (Mircea Anghelescu)

„Pentru realizarea concretului vietii veacului trecut, opera lui Lacusteanu este unicul izvor in literatura romaneasca. Amintirile lui Lacusteanu reconstituie halucinant momente (din acel principiu al autenticului care contine in fiecare element energia si structura intregului, asa cum picatura de apa e una cu felul fluviului) colorate si cruciale ale acestui veac de renastere nationala cu iz de senzualitate greceasca, razboi endemic, chef arhieresc si molime de tot soiul.“ (Camil Petrescu)

Genres: Memoir

320 pages, Paperback

First published January 1, 1935

Reviews

[SB · Rating 4 out of 5]

Un portret picaresc și patetic al României pre- și post-pașoptiste din perspectiva anti-pașoptistă a unui boieraș reacționar cu un penchant pentru melodramă și respect neînduplecat pentru orânduirea militară. Lăcusteanu apare aici ca un om educat dar nu excesiv, conservator dar înăcrit de nepotismul boierimii mari, rusofil dar nu prea, loial dar până îi lezezi mândria de 'aristocrat', cosmopolit dar plin de prejudecățile specifice timpului și clasei sociale din care face parte, creștin dar fatalist și profund dezamăgit de loviturile vieții (mai ales moartea timpurie a unicului fiu); pe scurt un om 'de mijloc' tras - ca și 'țarra' [sic] natală pe care o preaslăvește adesea fără afectare - în toate părțile de forțe imense de care nu poate spera vreodată să se descătușeze:

Ce să fac, îi zisei [lui Omer Pașa], aşa este soarta noastră, a românilor! Care se scoală mai de dimineaţă, acela te ia de păr. Ştiţi, Excelenţa Voastră, că daca nu aş fi executat ordinele ruşilor, mâine aş fi fost împuşcat că i-am trădat? (pg. 139)

Un om fudul și coleric (prin propria-i mărturisire) condamnat să slugărească generali ruși, nababi otomani cât și 'domnii-marionetă' ai acestora, dar totodată un individ cu suficientă perspicacitate cât să nu se lase purtat de valul populist-democrat al pașoptiștilor 'roșii' (pe care îi califică, exagerat dar nu tocmai incorect, ca mânuitori cinici și demagogi ai unei 'prostimi desculțe').

Nu este vorba de un Chateaubriand 'al Carpaților', nici decum, dar talentul literar și umorul 'Lăcusteanului' fac din acest scurt volum un clasic minor al literaturii românești pre-moderne; un clasic care ar trebui redescoperit.

[Alex.Rosetti · Rating 3 out of 5]

"Saloanele și mesele candidaților erau deschise; se întreceau care mai de care să cheme pe deputați la mese. Apoi promisiuni, apoi jurăminte că, dacă îi va da votul acel deputat, va obține cele dintâi posturi, ranguri, protecție și altele. Unii dau și bani pentru un vot, până la o mie de galbeni; se găseau deputați de aceia care înșelau; profitau ba câte 10-12 candidați din cei mai cu influență, făcându-le jurăminte, fără a se gândi că înșeală numai pe oameni, iar pe Dumneazeu niciodată."

ps. "alegerea" domnitorului Țării Românești la 1842... unele lucruri nu prea se schimbă

[laurentiu]

0