What do you think?
Rate this book
Războiul Mondial al Fumătorilor
Nu e un roman de dragoste.
Nu e despre „orfanii cu părinţi“.
Nu e istoria unei prietenii.
Nu e despre Loja Mondială a Fumătorilor.
Nu e o distopie politică.
Nu e despre escapade tabagice.
Este toate acestea la un loc.
O poveste pentru fiecare dintre noi:
YOU’LL NEVER SMOKE ALONE.
Nu e despre „orfanii cu părinţi“.
Nu e istoria unei prietenii.
Nu e despre Loja Mondială a Fumătorilor.
Nu e o distopie politică.
Nu e despre escapade tabagice.
Este toate acestea la un loc.
O poveste pentru fiecare dintre noi:
YOU’LL NEVER SMOKE ALONE.
- GenresRomanian Literature
200 pages, Paperback
First published October 1, 2015
About the author
Marin Mălaicu-Hondrari
66 books65 followersMarin Mălaicu-Hondrari a publicat Zborul femeii pe deasupra bărbatului (poeme, Eikon, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), Cartea tuturor intenţiilor (roman, Vinea, 2006; ediţia a II-a, Cartea Romaneasca, 2008), Apropierea (roman, Cartea Românească, 2010), La două zile distanţă (poeme, Charmides, Bistriţa, 2011, premiul revistelor Poesis International şi Transilvania). Cel mai recent roman Lunetistul a apărut la Polirom în septembrie 2013.
A scris în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu scenariul după romanul Apropierea.
A scris în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu scenariul după romanul Apropierea.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
May 13, 2026
Citind, înaintând în cartea asta, mă încerca impresia de neșters că autorul ei ar putea oricând scrie ceva și mai bun, doar că nu cred că și-o dorește și el…
Ai putea jura că Hondrari scrie din amuzament. Deși ar putea scrie “serios” și, astfel, i-ar întrece pe mulți dintre românii care asudă din belșug (degeaba) peste manuscrisele lor chinuite.
Hondrari are ce ne spune, are ce povesti, stăpânește tehnica necesară, se vede că a citit mult, nu s-a așternut la scris, ca alții, doar pentru că e cool si atragi fetele (în garsoniera ta) cu asta.
Dar omul e și comod, nu-i este rușine să apeleze la clișee destul de facile (pentru mine), ca să facă tranzițiile dintre episoade sau ca să “umple” dialogurile. Apropos de dialoguri, acestea sunt, în general, purtate cu naturalețe.
Atâta că, uneori, autorul nu se oprește la timp (boală românească) și fiecare frază în plus, pusă în gura unui personaj strică puțin din verosimilitate, mai ales atunci când ceea ce e în plus era menit să dea o aură de înțelepciune unor mediocri (sau neinstruiți).
Dacă scriitorii români de astăzi ar reuși să se scuture de obiceiul ăsta păgubos al prea multului, al prea explicitului, al prea gânditului…
Am cumpărat cartea fiindcă era cu 10 lei la Polirom. Și nu regret!
Ai putea jura că Hondrari scrie din amuzament. Deși ar putea scrie “serios” și, astfel, i-ar întrece pe mulți dintre românii care asudă din belșug (degeaba) peste manuscrisele lor chinuite.
Hondrari are ce ne spune, are ce povesti, stăpânește tehnica necesară, se vede că a citit mult, nu s-a așternut la scris, ca alții, doar pentru că e cool si atragi fetele (în garsoniera ta) cu asta.
Dar omul e și comod, nu-i este rușine să apeleze la clișee destul de facile (pentru mine), ca să facă tranzițiile dintre episoade sau ca să “umple” dialogurile. Apropos de dialoguri, acestea sunt, în general, purtate cu naturalețe.
Atâta că, uneori, autorul nu se oprește la timp (boală românească) și fiecare frază în plus, pusă în gura unui personaj strică puțin din verosimilitate, mai ales atunci când ceea ce e în plus era menit să dea o aură de înțelepciune unor mediocri (sau neinstruiți).
Dacă scriitorii români de astăzi ar reuși să se scuture de obiceiul ăsta păgubos al prea multului, al prea explicitului, al prea gânditului…
Am cumpărat cartea fiindcă era cu 10 lei la Polirom. Și nu regret!
March 20, 2024
Nu aveam niciun fel de asteptare de la acest scurt roman, insa am ramas placut surprinsa. 😊
,,[...] Cele mai multe mesaje le-am uitat, dar mi-a ramas senzatia aceea extraordinara de inceput, vaga promisiune de viata noua, de altceva, un fel de stergere a trecutului, o imaculare brusca insotita de un entuziasm bine temperat, mai intai, apoi exacerbat de inchipuiri. Si totul cladit pe cuvinte."
,,[...] Si asa a fost prima noastra intalnire. A tacut de parca ne-am fi cunoscut de ani de zile. Iar eu am lasat-o sa taca."
,,[...] Cele mai multe mesaje le-am uitat, dar mi-a ramas senzatia aceea extraordinara de inceput, vaga promisiune de viata noua, de altceva, un fel de stergere a trecutului, o imaculare brusca insotita de un entuziasm bine temperat, mai intai, apoi exacerbat de inchipuiri. Si totul cladit pe cuvinte."
,,[...] Si asa a fost prima noastra intalnire. A tacut de parca ne-am fi cunoscut de ani de zile. Iar eu am lasat-o sa taca."
August 26, 2017
Roman centrat pe un singur personaj și aventurile sale alături de femei diferite, mai toate misterioase și fatale. Născut într-un sat din România, Între-Văi, dacă nu mă înșală memoria, personajul povestește diverse momente din copilărie, petrecute alături de Cuțitaș și de bunica sa, părăsit de părinții plecați afară, la muncă. Apoi memoria selectează diverse momente ale biografiei personajului principal, mai toate legate de descoperirea țigărilor, prezențelor feminine și a obsesiei ptr fumat.
Romanul decupează aceste momente ptr a construi un traseu biografic care se deplasează între România, Spania-Portugalia și un stat fictiv - Camarile, stat plasat la marginea Uniunii Europene, deși în romanul anterior era plasat undeva în America de Sud.
Personajul central e ok construit, sunt fragmente foarte bune. Personajele feminine au ceva în comun toate, lucru deranjant. De altfel, seamănă puțin cu cele din romanele precedente. Punctul slab al cărții e însă intriga. Nu susține un roman și, în ciuda, mixării fragmentelor, e prea puțin pentru 200 de pagini. O biografie de fumător care trece prin câteva relații formatoare, cunoaște președinți de stat și mari corporatiști pentru a cădea mai tot timpul în melancolie si singurătate. E puțin și se observă. De aici 2 stele.
Romanul decupează aceste momente ptr a construi un traseu biografic care se deplasează între România, Spania-Portugalia și un stat fictiv - Camarile, stat plasat la marginea Uniunii Europene, deși în romanul anterior era plasat undeva în America de Sud.
Personajul central e ok construit, sunt fragmente foarte bune. Personajele feminine au ceva în comun toate, lucru deranjant. De altfel, seamănă puțin cu cele din romanele precedente. Punctul slab al cărții e însă intriga. Nu susține un roman și, în ciuda, mixării fragmentelor, e prea puțin pentru 200 de pagini. O biografie de fumător care trece prin câteva relații formatoare, cunoaște președinți de stat și mari corporatiști pentru a cădea mai tot timpul în melancolie si singurătate. E puțin și se observă. De aici 2 stele.
May 13, 2025
O carte plăcută, fără mari pretenții, care nu m-a impresionat în mod deosebit, dar care m-a ajutat să înțeleg mai bine fumătorii, lumea acestora și punctul lor de vedere.
November 29, 2015
"Fara sa fi fost un fumator precoce, de la un moment dat povestea vietii mele se contopeste cu povestea tigarilor mele".
Fumatul este doar un pretext pentru a spune o poveste de dragoste, de maturizare, despre fuga spre singuratate. Putea fi la fel de bine vorba despre dependenta de alcool, de ciocolata sau pur si simplu de imbratisari.
Scrisa simplu, cu umor si imaginatie, este romanul romanesc pe care l-am citit cu cea mai mare usurinta si placere.
Fumatul este doar un pretext pentru a spune o poveste de dragoste, de maturizare, despre fuga spre singuratate. Putea fi la fel de bine vorba despre dependenta de alcool, de ciocolata sau pur si simplu de imbratisari.
Scrisa simplu, cu umor si imaginatie, este romanul romanesc pe care l-am citit cu cea mai mare usurinta si placere.
November 11, 2024
Marin Mălaicu-Hondrari se dovedește a fi un prozator talentat, nu excepțional, dar de calitate. Cartea de față este una a distopiei, iubirii, oamenilor, prieteniilor și mai ales a fumatului. Poate fi considerată o carte pentru fumători, iar dacă ești unul, la fel cum sunt și eu, nu are cum să nu îți placă.
,,Începe cu o scamatorie. Inspiri, vezi jarul cum prinde viață, o adiere călduță îți înconjoară cerul gurii, nici nu știi când atinge peretele elastic al plămânilor și începi să scoți fum printre buze. E vară, te-ai apucat de fumat, copilăria se apropie de sfârșit. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Până atunci pot spune că am fost un copil nefericit, dar acum pot spune cu siguranță că, după ce m-am apucat de fumat, am fost un adolescent fericit.’’
Pag. 24
September 10, 2023
Deși fac parte din trista rasă a nefumătorilor, chiar mi-a plăcut.
E simplă, onestă și-ți dă mereu impresia că ar fi putut fi mai mult.
M-a făcut să mă gândesc la cum oamenii care trec prin viața noastră lasă uneori în urmă câte un amănunt foarte specific de care ne agățăm. În cazul iubirilor ratate din carte sunt mărcile de țigări pe care le fuma personajul. Însă poate fi orice.
Un clișeu redat bine în carte e că, dacă sunt fumători înrăiți, bărbații se lasă de fumat doar de frica impoțenței, iar femeile doar dacă doresc copii.
Partea cu Loja Mondială a Fumătorilor m-a dus cu gândul la Strigarea lotului 49.
Personajele sunt foarte vii, chiar dacă mi se pare că îmbrățisează niste tipicuri ale unor personaje care apar mai mereu prin romanele românești din ultimii 30 de ani. Accidentu și Cuțitaș. Băieți șmecheri dar sensibili care au ajuns cum au ajuns grație unor circumstanțe nefavorabile: părinti plecați în străinătate, viața trăită în virtutea unei dorințe de îmbogățire și în rest destul de sărac pentru ei spectrul de posibile valori.
Chiar am stat să caut dacă există vreo traducere după acea poveste Sólo para fumadores care funcționează drept catalist pentru o intrigă.
E simplă, onestă și-ți dă mereu impresia că ar fi putut fi mai mult.
M-a făcut să mă gândesc la cum oamenii care trec prin viața noastră lasă uneori în urmă câte un amănunt foarte specific de care ne agățăm. În cazul iubirilor ratate din carte sunt mărcile de țigări pe care le fuma personajul. Însă poate fi orice.
Un clișeu redat bine în carte e că, dacă sunt fumători înrăiți, bărbații se lasă de fumat doar de frica impoțenței, iar femeile doar dacă doresc copii.
Partea cu Loja Mondială a Fumătorilor m-a dus cu gândul la Strigarea lotului 49.
Personajele sunt foarte vii, chiar dacă mi se pare că îmbrățisează niste tipicuri ale unor personaje care apar mai mereu prin romanele românești din ultimii 30 de ani. Accidentu și Cuțitaș. Băieți șmecheri dar sensibili care au ajuns cum au ajuns grație unor circumstanțe nefavorabile: părinti plecați în străinătate, viața trăită în virtutea unei dorințe de îmbogățire și în rest destul de sărac pentru ei spectrul de posibile valori.
Chiar am stat să caut dacă există vreo traducere după acea poveste Sólo para fumadores care funcționează drept catalist pentru o intrigă.
December 4, 2021
Nefiind fumător sigur n-am perceput subtilitățile cărții dar a fost o lectură plăcută, lentă. Naratorul tocmai prin banalitatea lui mi-a atras atenția. Singura problema e că nu prea îmi place finalul. Cam lipsește ceva...
October 20, 2018
Fumatul este una dintre cele mai răspândite practici din lumea întreagă, o știm cu toții. Suntem înconjurați pretutindeni de fumători. Îi împărțim simplu, în două categorii, activi și pasivi, și ne ducem viața mai departe, indiferent de statutul pe care îl purtăm, trecem dintr-o tabără în alta și, uneori, înapoi. În „Războiul Mondial al Fumătorilor”, Marin Mălaicu-Hondrari nu numai că reușește să destabilizeze această împărțire, ci acordă o odă fumatului, imaginându-și un stat definit prin Constituție drept „laic și fumător” și purtându-și personajele prin tot acest ritual. De aici, arhive de fum, istorii personale despre fumat și despre cum obiceiul de a trage dintr-o țigară te conectează cu celălalt. Există tot atâtea tipuri de oameni, câte mărci de țigări există, pare să spună Mălaicu-Hondrari, și atunci te întrebi, fără doar și poate, cărei mărci îi aparții. „Războiul Mondial al Fumătorilor” este, astfel, explicat prin însuși înscrisul de pe coperta IV, „o poveste pentru fiecare dintre noi: YOU'LL NEVER SMOKE ALONE.”
May 10, 2026
5/5 steluțe
O carte fix pe gustul meu. Mi-a adus adesea aminte de ,,Muzici și faze", de Ovidiu Verdeș(o carte pe care am adorat-o și pe care încă o ador). Am făcut comparația între cele două proeminent în momentele în care personajul principal amintea de zilele din tinerețea lui.
Dacă am început cu comparațiile, mi-a adus vag aminte și de ,,Neastâmpăr" (nu îmi aduc aminte autorul), dar doar atunci cand Constantin povestea de prima lui iubire, de Elena.
Mi-a plăcut maxim că fiecare capitol îl găsea pe Constantin în etape diferite ale existenței lui. De la un mic copil din Între-Văi, satul natal al protagonistului, până la un adult în toată firea.
Totuși, după cum citim și în titlul romanului, avem un laitmotiv: fumatul. Fiecare capitol reprezintă o femeie din viața lui Constantin. Fiecare capitol redenumit dupa un brand de țigări. Bine, aproape toate.
Mi-a plăcut foarte mult că toate femeile din viața lui, totuși dacă nu ar părea la început, sunt atât de asemănătoare. Cum niciodata nu uiți de prima ta dragoste, el a căutat (într-un mod extrem) ceea ce a găsit atractiv la Black Beauty în toate femeile din viața lui. Aparatul ăla dentar, de care a fost atras în tinerețe, a fost chiar un al doilea motiv. Atunci cand vorbește despre Cristina și despre prima lor întâlnire, apare descris și zâmbetul ei însoțit de... tobele, va rog!!! Un aparat dentar. Atunci când o descrie pe Ada(dacă nu mă înșel), spune că avea dinții prea drepți pentru a nu fi purtat vreodată aparat dentar.
Mi s-a părut (într-un mod stupid și copilăresc, îmi dau seama) romantică ideea că personajul principal fuma doar ce țigări fuma persoana de care era atras în acea perioadă. Mi se pare un gest atât de intim. Îmi rămâne întipărită în minte discuția dintre el și Irina, atunci când el și-a dat seama că nu mai este atras de ea și s-a oprit din a fuma Virginia slim. Iar Irina îl întreabă daca acela nu este un brand de țigări care să se fumeze în ,,singurătate". Totuși, lui Constantin acea singurătate nu i ,,se potrivește".
Sincer, cred că toate femeile din viața lui se aseamănă, pentru ca toate mi se par, până la un anumit punct, nebune. I said it.
Să le luăm pe rând:
Vogue - tipa care a venit la el să îl sărute; ea era ciudată doar prin simplul fapt că lucra la pensiunea lui Accident
Elena farmacista - pedofilă (and what was that poetry about???)
Miss Slim Irina - real vorbind era ciudată, Cuțitaș avea dreptate
Cristina, nefumătoarea - we all know she was cucu; înteleg de ce voia să nu se fumeze în casa ei și de ce ura fumatul, dar mi s-a părut cam extremistă în unele privințe
Ada - ea mi s-a părut sincer cea mai ciudată dintre toate. Prin tot ce făcea.
Constantin avea un type: ciudatele fumătoare.
Dragostea pe care i-a purtat-o Cristinei nu a fost de ajuns pentru a se lăsa de fumat. Nici nu cred că exista vreo iubire destul de mare încât să îl facă pe Constantin să se lase de fumat. De ce? Pentru că dragostea lui cea mai mare a fost și va fi mereu fumatul. Cred că această carte, la bază, este mai mult decât un omagiu adus fumatului, este efectiv o declarație de dragoste adusă acestui viciu. Nu cred că există o pagină în care să nu apară acest viciu într-un mod sau altul.
Dacă autorul a dus asta sau nu la extrem, este fix alegerea cititorului. Cred că această carte poate fi înțeleasă în adevăratul sens doar de un fumător.
Cred că Ada a fost pentru Constantin un perfect match fix pentru că se vedea în ea. Ada era liberă. Ada trăia cum voia ea. Fix cum făcea și Constantin. Bine, cred că a ajutat și viciul lor, pe care l-au transformat amândoi într-o pasiune, într-un hobby. Dacă eu cred că ei trăiesc și acum happy ever after? Nu. Sunt sigură că nu. Dar cred că se vor regăsi mereu, pentru că protagonistul o va aștepta mereu pe Ada, cum a așteptat-o și în Camarile.
Pe alocuri, din păcate, s-a văzut că autorul este un bărbat. Adică, eu am simțit în descrierile personajelor feminine, nici sexism, nici misoginism, dar poate un mod greșit de a vedea corpurile femeilor, un mod specific unui bărbat. Unele remarci mi s-au părut nelalocul lor si mă scoteau din poveste. Un exemplu ar fi când Irina, la acea petrecere de la ea acasă, se schimbă din rochie în trening și autorul a trebuit sa facă aceasta acest comentariu că treningul o face mai grasă. Extrem de random, un comentariu de care nu avea nimeni nevoie. E adevărat, am citit lucruri mult mai rele, dar nu pot să nu le observ și pe astea din acest roman și să mă deranjeze.
Pe sfârșit, o să vă las câteva citate:
,,Fumul expirat de ea și cel expirat de mine se întâlnesc undeva la jumătatea drumului dintre balcon și farmacie, că plutesc o vreme împreună (...)."
,,Numai că mama nu plecase niciodată cu adevărat din Între-Văi, sau plecase, dar satul venise după ea, se instalase, cu avataruri cu tot, în capul ei."
,,După ce a murit au trecut ani de zile până să-mi mai spună cineva că mă iubește și niciodată nu aveam să mai simt în cineva acea grijă animalică și cicălitoare cu care bunica mă obișnuise."
,,Am trecut pe acolo, dar n-am putut sta prea mult. Cred că nu suport casa aia fără bunica, fără animalele ei."
,,Adică beau ca să nu pot conduce. Atâta timp cât nu mă pot urca la volan, Bucureștiul rămâne departe."
,, Pentru că viața mea era strâns legată de țigările pe care le fumasem."
,,Unde nu se poate fuma, se poate citi."
,, Fumul dorințelor și singurătății, / fumul țigărilor și libertății."
,,Apoi, după ce nu mă mai interesează, mă întreb dacă nu cumva ceea ce îmi plăcea la ele (cel mai mult) era nicotina."
,,În acele momente era omul la care țineam cel mai mult, îl iubeam cu o iubire inexplicabilă, animalică, pentru că în realitate nu știam mai nimic despre el. (...) Vreau să spun că mi se părea fascinant să țin atât de mult la un om despre care nu știam aproape nimic."
,,Nu de timpul ce trecuse îmi părea rău, ci de tot ceea ce gândisem în acel timp. Pentru că acolo, (...) avusesem curajul de a mă gândi la oameni așa cum nu mă mai gândisem vreodată."
O carte fix pe gustul meu. Mi-a adus adesea aminte de ,,Muzici și faze", de Ovidiu Verdeș(o carte pe care am adorat-o și pe care încă o ador). Am făcut comparația între cele două proeminent în momentele în care personajul principal amintea de zilele din tinerețea lui.
Dacă am început cu comparațiile, mi-a adus vag aminte și de ,,Neastâmpăr" (nu îmi aduc aminte autorul), dar doar atunci cand Constantin povestea de prima lui iubire, de Elena.
Mi-a plăcut maxim că fiecare capitol îl găsea pe Constantin în etape diferite ale existenței lui. De la un mic copil din Între-Văi, satul natal al protagonistului, până la un adult în toată firea.
Totuși, după cum citim și în titlul romanului, avem un laitmotiv: fumatul. Fiecare capitol reprezintă o femeie din viața lui Constantin. Fiecare capitol redenumit dupa un brand de țigări. Bine, aproape toate.
Mi-a plăcut foarte mult că toate femeile din viața lui, totuși dacă nu ar părea la început, sunt atât de asemănătoare. Cum niciodata nu uiți de prima ta dragoste, el a căutat (într-un mod extrem) ceea ce a găsit atractiv la Black Beauty în toate femeile din viața lui. Aparatul ăla dentar, de care a fost atras în tinerețe, a fost chiar un al doilea motiv. Atunci cand vorbește despre Cristina și despre prima lor întâlnire, apare descris și zâmbetul ei însoțit de... tobele, va rog!!! Un aparat dentar. Atunci când o descrie pe Ada(dacă nu mă înșel), spune că avea dinții prea drepți pentru a nu fi purtat vreodată aparat dentar.
Mi s-a părut (într-un mod stupid și copilăresc, îmi dau seama) romantică ideea că personajul principal fuma doar ce țigări fuma persoana de care era atras în acea perioadă. Mi se pare un gest atât de intim. Îmi rămâne întipărită în minte discuția dintre el și Irina, atunci când el și-a dat seama că nu mai este atras de ea și s-a oprit din a fuma Virginia slim. Iar Irina îl întreabă daca acela nu este un brand de țigări care să se fumeze în ,,singurătate". Totuși, lui Constantin acea singurătate nu i ,,se potrivește".
Sincer, cred că toate femeile din viața lui se aseamănă, pentru ca toate mi se par, până la un anumit punct, nebune. I said it.
Să le luăm pe rând:
Vogue - tipa care a venit la el să îl sărute; ea era ciudată doar prin simplul fapt că lucra la pensiunea lui Accident
Elena farmacista - pedofilă (and what was that poetry about???)
Miss Slim Irina - real vorbind era ciudată, Cuțitaș avea dreptate
Cristina, nefumătoarea - we all know she was cucu; înteleg de ce voia să nu se fumeze în casa ei și de ce ura fumatul, dar mi s-a părut cam extremistă în unele privințe
Ada - ea mi s-a părut sincer cea mai ciudată dintre toate. Prin tot ce făcea.
Constantin avea un type: ciudatele fumătoare.
Dragostea pe care i-a purtat-o Cristinei nu a fost de ajuns pentru a se lăsa de fumat. Nici nu cred că exista vreo iubire destul de mare încât să îl facă pe Constantin să se lase de fumat. De ce? Pentru că dragostea lui cea mai mare a fost și va fi mereu fumatul. Cred că această carte, la bază, este mai mult decât un omagiu adus fumatului, este efectiv o declarație de dragoste adusă acestui viciu. Nu cred că există o pagină în care să nu apară acest viciu într-un mod sau altul.
Dacă autorul a dus asta sau nu la extrem, este fix alegerea cititorului. Cred că această carte poate fi înțeleasă în adevăratul sens doar de un fumător.
Cred că Ada a fost pentru Constantin un perfect match fix pentru că se vedea în ea. Ada era liberă. Ada trăia cum voia ea. Fix cum făcea și Constantin. Bine, cred că a ajutat și viciul lor, pe care l-au transformat amândoi într-o pasiune, într-un hobby. Dacă eu cred că ei trăiesc și acum happy ever after? Nu. Sunt sigură că nu. Dar cred că se vor regăsi mereu, pentru că protagonistul o va aștepta mereu pe Ada, cum a așteptat-o și în Camarile.
Pe alocuri, din păcate, s-a văzut că autorul este un bărbat. Adică, eu am simțit în descrierile personajelor feminine, nici sexism, nici misoginism, dar poate un mod greșit de a vedea corpurile femeilor, un mod specific unui bărbat. Unele remarci mi s-au părut nelalocul lor si mă scoteau din poveste. Un exemplu ar fi când Irina, la acea petrecere de la ea acasă, se schimbă din rochie în trening și autorul a trebuit sa facă aceasta acest comentariu că treningul o face mai grasă. Extrem de random, un comentariu de care nu avea nimeni nevoie. E adevărat, am citit lucruri mult mai rele, dar nu pot să nu le observ și pe astea din acest roman și să mă deranjeze.
Pe sfârșit, o să vă las câteva citate:
,,Fumul expirat de ea și cel expirat de mine se întâlnesc undeva la jumătatea drumului dintre balcon și farmacie, că plutesc o vreme împreună (...)."
,,Numai că mama nu plecase niciodată cu adevărat din Între-Văi, sau plecase, dar satul venise după ea, se instalase, cu avataruri cu tot, în capul ei."
,,După ce a murit au trecut ani de zile până să-mi mai spună cineva că mă iubește și niciodată nu aveam să mai simt în cineva acea grijă animalică și cicălitoare cu care bunica mă obișnuise."
,,Am trecut pe acolo, dar n-am putut sta prea mult. Cred că nu suport casa aia fără bunica, fără animalele ei."
,,Adică beau ca să nu pot conduce. Atâta timp cât nu mă pot urca la volan, Bucureștiul rămâne departe."
,, Pentru că viața mea era strâns legată de țigările pe care le fumasem."
,,Unde nu se poate fuma, se poate citi."
,, Fumul dorințelor și singurătății, / fumul țigărilor și libertății."
,,Apoi, după ce nu mă mai interesează, mă întreb dacă nu cumva ceea ce îmi plăcea la ele (cel mai mult) era nicotina."
,,În acele momente era omul la care țineam cel mai mult, îl iubeam cu o iubire inexplicabilă, animalică, pentru că în realitate nu știam mai nimic despre el. (...) Vreau să spun că mi se părea fascinant să țin atât de mult la un om despre care nu știam aproape nimic."
,,Nu de timpul ce trecuse îmi părea rău, ci de tot ceea ce gândisem în acel timp. Pentru că acolo, (...) avusesem curajul de a mă gândi la oameni așa cum nu mă mai gândisem vreodată."
November 18, 2018
O carte pe care mi-o doream de ceva timp, care reuşeşte sa transmită stari dincolo de vicii. Este o carte despre fumat, dar dincolo de plăceri. O carte in care viața capată sens doar atunci când reuşeşti să îți depui demisia fară să fii constrâns să o faci. Dincolo de povestea fumătorilor, poveştile de dragoste sunt universale si individuale în acelaşi timp. Aş spune ca Razboiul Mondial Fumătorilor este o carte dedicată în special nefumătorilor ,))
January 1, 2020
Mălaicu-Hondrari și personajele lui... Ce întâlniri admirabile!
November 18, 2025
Desi sunt un fumator convins, romanul asta m-a speriat prin modul in care a dus la paroxism dragostea de tutun. Orice altceva din roman e cam slabut, dar o sa il pastrez pentru raftul meu de carti despre adictii.
October 11, 2020
Infantilism magic.
April 22, 2021
Frumoasă.
March 7, 2020
Am terminat de citit Războiul Mondial al Fumătorilor, de Marin-Mălaicu Hondrari și nu-mi pot lua gândul de la țigări, scrumiere îmbâcsite, cartușe de Vogue, Virginia Slim, Marlboro, sunetul brichetelor care se aprind, fumul care iese dintre buzele arse și țuguiate ale fumătorilor, simplul gest de a ține țigara între degete, mirosul de tutun iute și delicios și dependența de nicotină.
O carte de entertainment, dar foarte bine scrisă. Poate să fie citită atât de fumători, cât și de nefumători. Mi-a plăcut acest roman, dar nu m-a lăsat cu nimic altceva în afara poftei usturătoare de țigară.
Recenzia mea: https://cristianascrie.ro/8-fragmente...
O carte de entertainment, dar foarte bine scrisă. Poate să fie citită atât de fumători, cât și de nefumători. Mi-a plăcut acest roman, dar nu m-a lăsat cu nimic altceva în afara poftei usturătoare de țigară.
Recenzia mea: https://cristianascrie.ro/8-fragmente...
February 23, 2016
Și totuși, este o carte despre iubire. Câteodată insesizabilă, alteori nehotărâtă, furioasă, agresivă, risipitoare, stârnind zâmbete sau priviri încruntate. Dispărând pe neașteptate, lăsând în urmă o vagă aromă cunoscută, ca fumul unei țigări în aerul crud al dimineții următoare.
Displaying 1 - 18 of 18 reviews