Nu e un roman de dragoste. Nu e despre „orfanii cu părinţi“. Nu e istoria unei prietenii. Nu e despre Loja Mondială a Fumătorilor. Nu e o distopie politică. Nu e despre escapade tabagice.
Este toate acestea la un loc.
O poveste pentru fiecare dintre noi: YOU’LL NEVER SMOKE ALONE.
Marin Mălaicu-Hondrari a publicat Zborul femeii pe deasupra bărbatului (poeme, Eikon, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), Cartea tuturor intenţiilor (roman, Vinea, 2006; ediţia a II-a, Cartea Romaneasca, 2008), Apropierea (roman, Cartea Românească, 2010), La două zile distanţă (poeme, Charmides, Bistriţa, 2011, premiul revistelor Poesis International şi Transilvania). Cel mai recent roman Lunetistul a apărut la Polirom în septembrie 2013. A scris în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu scenariul după romanul Apropierea.
Citind, înaintând în cartea asta, aveam impresia de neșters că autorul ei ar putea oricând scrie ceva și mai bun, doar că nu cred că și-o dorește și el…
Ai putea jura că Hondrari scrie din amuzament. Deși ar putea scrie “serios” și, astfel, i-ar întrece pe mulți dintre românii care asudă din belșug (degeaba) peste manuscrisele lor chinuite.
Hondrari are ce ne spune, are ce povesti, stăpânește tehnica necesară, se vede că a citit mult, nu s-a așternut la scris, ca alții, doar pentru că e cool si atragi fetele (în garsoniera ta) cu asta.
Dar omul e și comod, nu-i este rușine să apeleze la clișee destul de facile (pentru mine), ca să facă tranzițiile dintre episoade sau ca să “umple” dialogurile. Apropos de dialoguri, acestea sunt, în general, purtate cu naturalețe.
Atâta că, uneori, autorul nu se oprește la timp (boală românească) și fiecare frază în plus, pusă în gura unui personaj strică puțin din verosimilitate, mai ales atunci când ceea ce e în plus era menit să dea o aură de înțelepciune unor mediocri (sau neinstruiți).
Dacă scriitorii români de astăzi ar reuși să se scuture de obiceiul ăsta păgubos al prea multului, al prea explicitului, al prea gânditului…
Am cumpărat cartea fiindcă era cu 10 lei la Polirom. Și nu regret!
Nu aveam niciun fel de asteptare de la acest scurt roman, insa am ramas placut surprinsa. 😊
,,[...] Cele mai multe mesaje le-am uitat, dar mi-a ramas senzatia aceea extraordinara de inceput, vaga promisiune de viata noua, de altceva, un fel de stergere a trecutului, o imaculare brusca insotita de un entuziasm bine temperat, mai intai, apoi exacerbat de inchipuiri. Si totul cladit pe cuvinte."
,,[...] Si asa a fost prima noastra intalnire. A tacut de parca ne-am fi cunoscut de ani de zile. Iar eu am lasat-o sa taca."
Roman centrat pe un singur personaj și aventurile sale alături de femei diferite, mai toate misterioase și fatale. Născut într-un sat din România, Între-Văi, dacă nu mă înșală memoria, personajul povestește diverse momente din copilărie, petrecute alături de Cuțitaș și de bunica sa, părăsit de părinții plecați afară, la muncă. Apoi memoria selectează diverse momente ale biografiei personajului principal, mai toate legate de descoperirea țigărilor, prezențelor feminine și a obsesiei ptr fumat.
Romanul decupează aceste momente ptr a construi un traseu biografic care se deplasează între România, Spania-Portugalia și un stat fictiv - Camarile, stat plasat la marginea Uniunii Europene, deși în romanul anterior era plasat undeva în America de Sud.
Personajul central e ok construit, sunt fragmente foarte bune. Personajele feminine au ceva în comun toate, lucru deranjant. De altfel, seamănă puțin cu cele din romanele precedente. Punctul slab al cărții e însă intriga. Nu susține un roman și, în ciuda, mixării fragmentelor, e prea puțin pentru 200 de pagini. O biografie de fumător care trece prin câteva relații formatoare, cunoaște președinți de stat și mari corporatiști pentru a cădea mai tot timpul în melancolie si singurătate. E puțin și se observă. De aici 2 stele.
O carte plăcută, fără mari pretenții, care nu m-a impresionat în mod deosebit, dar care m-a ajutat să înțeleg mai bine fumătorii, lumea acestora și punctul lor de vedere.
"Fara sa fi fost un fumator precoce, de la un moment dat povestea vietii mele se contopeste cu povestea tigarilor mele".
Fumatul este doar un pretext pentru a spune o poveste de dragoste, de maturizare, despre fuga spre singuratate. Putea fi la fel de bine vorba despre dependenta de alcool, de ciocolata sau pur si simplu de imbratisari.
Scrisa simplu, cu umor si imaginatie, este romanul romanesc pe care l-am citit cu cea mai mare usurinta si placere.
Marin Mălaicu-Hondrari se dovedește a fi un prozator talentat, nu excepțional, dar de calitate. Cartea de față este una a distopiei, iubirii, oamenilor, prieteniilor și mai ales a fumatului. Poate fi considerată o carte pentru fumători, iar dacă ești unul, la fel cum sunt și eu, nu are cum să nu îți placă.
,,Începe cu o scamatorie. Inspiri, vezi jarul cum prinde viață, o adiere călduță îți înconjoară cerul gurii, nici nu știi când atinge peretele elastic al plămânilor și începi să scoți fum printre buze. E vară, te-ai apucat de fumat, copilăria se apropie de sfârșit. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Până atunci pot spune că am fost un copil nefericit, dar acum pot spune cu siguranță că, după ce m-am apucat de fumat, am fost un adolescent fericit.’’
Deși fac parte din trista rasă a nefumătorilor, chiar mi-a plăcut.
E simplă, onestă și-ți dă mereu impresia că ar fi putut fi mai mult.
M-a făcut să mă gândesc la cum oamenii care trec prin viața noastră lasă uneori în urmă câte un amănunt foarte specific de care ne agățăm. În cazul iubirilor ratate din carte sunt mărcile de țigări pe care le fuma personajul. Însă poate fi orice.
Un clișeu redat bine în carte e că, dacă sunt fumători înrăiți, bărbații se lasă de fumat doar de frica impoțenței, iar femeile doar dacă doresc copii.
Partea cu Loja Mondială a Fumătorilor m-a dus cu gândul la Strigarea lotului 49.
Personajele sunt foarte vii, chiar dacă mi se pare că îmbrățisează niste tipicuri ale unor personaje care apar mai mereu prin romanele românești din ultimii 30 de ani. Accidentu și Cuțitaș. Băieți șmecheri dar sensibili care au ajuns cum au ajuns grație unor circumstanțe nefavorabile: părinti plecați în străinătate, viața trăită în virtutea unei dorințe de îmbogățire și în rest destul de sărac pentru ei spectrul de posibile valori.
Chiar am stat să caut dacă există vreo traducere după acea poveste Sólo para fumadores care funcționează drept catalist pentru o intrigă.
Nefiind fumător sigur n-am perceput subtilitățile cărții dar a fost o lectură plăcută, lentă. Naratorul tocmai prin banalitatea lui mi-a atras atenția. Singura problema e că nu prea îmi place finalul. Cam lipsește ceva...
Fumatul este una dintre cele mai răspândite practici din lumea întreagă, o știm cu toții. Suntem înconjurați pretutindeni de fumători. Îi împărțim simplu, în două categorii, activi și pasivi, și ne ducem viața mai departe, indiferent de statutul pe care îl purtăm, trecem dintr-o tabără în alta și, uneori, înapoi. În „Războiul Mondial al Fumătorilor”, Marin Mălaicu-Hondrari nu numai că reușește să destabilizeze această împărțire, ci acordă o odă fumatului, imaginându-și un stat definit prin Constituție drept „laic și fumător” și purtându-și personajele prin tot acest ritual. De aici, arhive de fum, istorii personale despre fumat și despre cum obiceiul de a trage dintr-o țigară te conectează cu celălalt. Există tot atâtea tipuri de oameni, câte mărci de țigări există, pare să spună Mălaicu-Hondrari, și atunci te întrebi, fără doar și poate, cărei mărci îi aparții. „Războiul Mondial al Fumătorilor” este, astfel, explicat prin însuși înscrisul de pe coperta IV, „o poveste pentru fiecare dintre noi: YOU'LL NEVER SMOKE ALONE.”
O carte pe care mi-o doream de ceva timp, care reuşeşte sa transmită stari dincolo de vicii. Este o carte despre fumat, dar dincolo de plăceri. O carte in care viața capată sens doar atunci când reuşeşti să îți depui demisia fară să fii constrâns să o faci. Dincolo de povestea fumătorilor, poveştile de dragoste sunt universale si individuale în acelaşi timp. Aş spune ca Razboiul Mondial Fumătorilor este o carte dedicată în special nefumătorilor ,))
Desi sunt un fumator convins, romanul asta m-a speriat prin modul in care a dus la paroxism dragostea de tutun. Orice altceva din roman e cam slabut, dar o sa il pastrez pentru raftul meu de carti despre adictii.
Am terminat de citit Războiul Mondial al Fumătorilor, de Marin-Mălaicu Hondrari și nu-mi pot lua gândul de la țigări, scrumiere îmbâcsite, cartușe de Vogue, Virginia Slim, Marlboro, sunetul brichetelor care se aprind, fumul care iese dintre buzele arse și țuguiate ale fumătorilor, simplul gest de a ține țigara între degete, mirosul de tutun iute și delicios și dependența de nicotină. O carte de entertainment, dar foarte bine scrisă. Poate să fie citită atât de fumători, cât și de nefumători. Mi-a plăcut acest roman, dar nu m-a lăsat cu nimic altceva în afara poftei usturătoare de țigară. Recenzia mea: https://cristianascrie.ro/8-fragmente...
Și totuși, este o carte despre iubire. Câteodată insesizabilă, alteori nehotărâtă, furioasă, agresivă, risipitoare, stârnind zâmbete sau priviri încruntate. Dispărând pe neașteptate, lăsând în urmă o vagă aromă cunoscută, ca fumul unei țigări în aerul crud al dimineții următoare.