Plan de rezerva este cel de-al treilea roman din ciclul epic care a debutat cu Supunerea (2006) si a continuat cu Cit ar cintari un inger (2008), reconstituind un nou fragment dintr-o fresca a vietii in comunism. Pe fundalul ultimului deceniu al dictaturii aflate in plina glorie se contureaza − alaturi de dramele unor oameni prea marunti ca sa poata lupta singuri cu aberatia unui Sistem represiv − un magnific plan conspirationist, „Fata Morgana”, ale carui detalii sint stabilite cu o precizie diabolica in chiar miezul Sistemului, care se obstineaza sa se salveze, atent la evitarea imploziei. Intimplator sau nu, acest complot politic se intretese cu povestea de dragoste a unei Doamne Bovary de tip nou, ratacita intr-un banal-fabulos Bucuresti, care ameninta cu ruina.
„Forta epica dovedita de Eugen Uricaru in toata proza sa nu sta doar in stiinta constructiei narative, a explorarii timpului-epoca si a analizei raporturilor tensionale, toate cu miez, dintre individ si istorie, victima si calau, omul fara suflet si sufletul insusi, ci si in identificarea mecanismelor psihologiei oamenilor si a comunitatilor pe care acestia le constituie oricind in istorie si oriunde in societatile totalitare, trecute si viitoare.” (Ioan Holban)
Anii '80, nea Puiu/nea Nicu/Cizmarul incepe demolarile din cartierul Uranus, monstruosul si ultra-costisitorul proiect al Casei Poporului incepe, in curand se va putea merge cu camionul prin camera tehnica. Mai viseaza pe deasupra sa devina o putere nucleara. Toate astea au accelerat Schimbarea. Nicolae Craciun, "cel care face daruri", anticipeaza marea Schimbare, care a pus pe jar toate Cadrele superioare, "Fata Morgana" fiind proiectul lui super secret de a pastra puterea, chiar daca Partidul piere. Nora Paraluta, femeiusca ciudata care era convinsa ca noi(corpurile noastre) sunt doar niste tunici pentru ingeri fara memorie are un rol central in planul de rezerva al lui Craciun.