Volumul ofera informatii cu relevanta pentru politica externa romaneasca si pentru perioada istorica prin care am trecut in care a dominat tentatia concentrarii pe detaliul bibliografic si anecdotic. Cartea reprezinta, in opinia partenerului de dialog al lui Adrian Severin, un material de lucru pentru cei interesati in proiectarea unor politici publice, interne si externe, cu adevarat competente si cu adevarat generoase fata de interesele societatii romanesti.
Gabriel Andreescu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinte Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului înca din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s-au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat înfiinţarea unor organizaţii nonguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Roman, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului.
Volume publicate (Ed. Polirom): Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013). A editat Nationalişti, antinaţionalişti. O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colaborare cu Gusztav Molnar, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă. Vol. I: 1979-1985 (împreună cu Mihnea Berindei, 2010). De asemenea, alături de Miklos Bakk, Lucian Bojiu şi Valentin Constantin, este coautor la volumul Comentarii la Constituţia României (2010).
Gabriel Andreescu 1 septembrie 2000 Numirea unui ministru de Externe. În ţările unde guvernează o coaliţie, partenerul politic mai slab preia funcţia de viceprim-ministru şi de ministru de Externe. G. A: Domnule Severin, cu ce începem? Cu amintirile plăcute? Cu clipele grele? Îmi trec prin faţă apariţii fugitive avându-vă ca actor pe o scenă politică ea însăşi schimbătoare şi ele mă conving că aţi avut parte de toate. A. S: Dacă sunt viaţă reală, autentică, nu am subiecte preferate. Îmi aduc aminte de perioada imediat premergătoare formării guvernului din 1996 Era încă perioada campaniei electorale. Am mers în cadrul turului doi pentru a face campanie prezidenţială. G. A: Ce înseamnă „am mers”? A. S: Am mers în ţară. Eram la Timişoara, în turul doi al campaniei prezidenţiale. Ţin minte că le-am spus tuturor să muncească pentru campania lui Emil Constantinescu, ca şi când ar fi fost candidatul nostru. Nu să stăm şi să dăm doar o simplă declaraţie: „Daţi fraţilor voturile noastre lui Constantinescu”. Am organizat şi întâlnirea aceea de la Sala Palatului. USD şi CDR de atunci, în fine Roman şi Constantinescu au apărut împreună. Tot împreună am conceput o serie întreagă de alte lucruri. Am trimis analiştii noştri la Fundaţia pentru Democraţie [18]. Am fost şi eu acolo de câteva ori ca să discutăm scenarii posibile de campanie. Dar am fost şi în ţară. Noi, atunci, am lucrat efectiv la campania pentru Constantinescu. Eram, deci, la Timişoara. Cum se întâmplă, se strâng oamenii seară împreună la o masă, la o cafenea. Eu cu liderii locali ai USD-ului, probabil şi cu alţii din Timişoara. Se discuta deja despre viitorul guvern. Era limpede că urma să fie un guvern al Convenţiei împreună cu USD. G. A: Deci rezultatele se ştiau? A. S: Se ştiau la parlamentare. Se ştia şi cum va fi guvernul pentru că noi făcusem un protocol de colaborare pentru turul doi în care se discuta şi ce locuri vom avea în guvern şi cum vom colabora la guvernare. De pildă, se convenise ca preşedintele Senatului să fie din partea USD. Se ştia, de asemenea, că USD va da ministrul Afacerilor Externe, care va fi şi viceprim-ministru şi va avea şi alte portofolii. Bineînţeles că oamenii se interesau şi întrebau: „Domnule, cum va arăta guvernul, cine va fi avut în vedere?”. La Externe lucrurile erau deja destul de clare, că voi ajunge eu. G. A: Asta presupunea totuşi o discuţie în cadrul USD. A. S: A, da, lucrurile erau deja stabilite. În momentul campaniei pentru turul doi, în USD lucrurile se discutaseră deja. Se ştia, de pildă, că locul de la Ministerul Muncii va fi al Partidului Social Democrat Român iar celelalte locuri din guvern, de miniştri, vor fi ale Partidului Democrat. Cam în toate ţările unde guvernează o coaliţie, partenerul politic mai slab preia funcţia de viceprim-ministru şi de ministru de Externe. Dacă Emil Constantinescu n-ar fi reuşit să câştige alegerile şi ar fi venit Ion Iliescu preşedinte, e posibil să fi apărut anumite dificultăţi pentru a menţine structură pe care noi ne-o propusesem. Dar chiar şi atunci, într-un fel, majoritatea îşi putea impune guvernul pe care îl dorea.