O altă carte pentru liceu, o altă recenzie în care simt nevoia să fac pe detectivul. 😎
Vom începe prin a-l aplauda pe autor că în sfârșit a creat și el o eroină puternică la fel ca Mara. 👏
Vitoria a fost incredibilă. La început mă enerva cum tot spunea despre sine că "are minte puțină". A fost nevoie să ajung la final pentru a înțelege că nu exista acoperire mai bună. O femeie și mai ales o nevastă "cu puțină minte" ar trece neobservată. Niciun bărbat din acea vreme nu credea femeile inteligente, nimeni nu s-a gândit s-o suspecteze pe Vitoria când punea întrebări, cu atât mai puțin criminalul și complicele(nu le voi menționa numele pentru a nu strica surpriza). A fost determinată și nu s-a dat bătută, iar finalul romanului sugerează că în continuare se va ocupa de afaceri, ceea ce nu face decât să-i aducă un plus personajului. A fost amuzant s-o văd pe ea și pe Maria cum le-au întors pe cele două femei una împotriva celeilalte.
Maria a fost de asemenea extraordinară. Cred că nici soțul ei n-o considera în stare de așa ceva. Acestea sunt personajele de care are nevoie literatura română. Pentru că în final au arătat că justiția poate fi făcută de femei. A fost foarte curajos din partea lui Sadoveanu să facă așa ceva la vremea respectivă.
Trebuie să fim toți de acord asupra unui lucru: Lupu este adevăratul erou al cărții. Fără el ar fi fost mult mai greu pentru Vitoria să-și găsească soțul.
Acțiunea în sine și modul în care a fost gândită:
Acțiunea este foarte simplă, dovadă numărul mic de pagini ale cărții. În majoritatea timpului îi urmărește pe Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, cum adună indicii despre Nechifor Lipan. A fost mai bună decât Ion, cultural vorbind, datorită eroinei, dar avantajul romanului Ion este acțiunea mai bine dezvoltată.
Identitatea criminalilor poate fi dedusă destul de ușor, pentru mine încă rămâne un mister cum a putut explica Vitoria în detaliu crima, însă am câteva teorii.
Sinceră să fiu, am fost foarte atentă la perioada de timp și uneori nu prea avea sens pentru că diferite evenimente nu coincideau cu numărul exact de zile, dar nu prea are importanță acest lucru 🙃.
Este precizat că Nechifor a înșelat-o în trecut, ceea ce este foarte trist, mai ales că Vitoria consideră acest lucru normal. Ca de obicei, anul în care a fost scrisă cartea vine cu probleme 😔.
De asemenea, starea în care l-au găsit pe Nechifor nu este în concordanță cu informațiile primite, dar mă opresc aici pentru că semnificativă este acțiunea.
Ceva ce nu mi-a plăcut în mod deosebit este transformarea Minodorei într-un personaj absent care mai este menționat doar la final. Cred că ar fi fost o idee bună s-o ia și pe ea în călătorie, cu siguranță și-ar fi adus contribuția.
Am citit-o într-o zi. Nu e neapărat o carte polițistă la cel mai înalt nivel și, din păcate, acțiunea este puțin previzibilă, dar dialogul a fost amuzant și personajele interesante. Are destul simbolism încât să te îndemne să despici firul în patru constant și să analizezi tot.
3⭐ pentru cele mai bune eroine ale unui roman clasic românesc.