„Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasageră «actualitate», în care totul e agitaţie cotidiană şi surescitare de tip breaking news, să vorbim despre «inactualităţile» durabile ale vieţii, singurele care contează cu adevărat? Vrând să înţelegem ce se întâmplă cu noi când spunem că «trăim», am căutat să facem un pictorial al vieţii, să surprindem existenţa din diferite unghiuri şi în diferite poziţii. Am vrut să descâlcim nodurile existenţei, am vrut s-o obligăm să iasă din subînţelesurile ei şi s-o facem să se exprime pe înţelesul tuturor. Am vrut s-o recuperăm din teritoriul penumbrei, pentru a risipi, măcar o vreme, confuzia în care ne complacem trăind.“ (Autorii)
„Aş spune că frumuseţea prieteniei noastre vine din faptul că de-o viaţă avem bombăneli reciproce. Ne contrazicem, dar nu putem unul fără altul, şi cred că ăsta e şi sensul dialogurilor pe care le-am încercat şi care acum, când sunt sub ochii noştri şi se transformă în carte, mi se par mai bune decât noi.“ (Andrei PLEȘU)
Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
E tare distractiv să fii prins în dialogul celor doi, mai ales în momentele în care “se bombăne” unul pe altul (trebuie să spun că eu, cel mai adesea, m-am putut identifica mai degrabă cu poziția domnului Liiceanu). Pe scurt, o lectură foarte plăcută, ușoară, dar suficient de “profundă” cât să îți dea de gândit.
GL: Andrei, deosebirea dintre noi nu apare când e vorba de a accepta că moartea face fundamental parte din economia vieții. În acest punct nu e de fapt nimic de discutat. Deosebirea apare când tu spui că de-abia aștepți să mori ca să afli care e sensul vieții. Or, eu susțin că nu ai ce să afli, că sensul vieții nu e unul anume, pitit pentru ochii noștri în timpul vieții de “aici”, dar gata să ți se dezvăluie “în partea a doua” a vieții, în viața ta postumă, ca să zic așa. Pentru că viața poate fi trăită în tot felul de variante: sinucigându-mă kirilovian, sau crezând în eternitate [...]. În aceste condiții nu-mi mai rămâne decât să mă întreb ce fac cu viața cu care m-am pomenit în brațe: ce pot să fac mai bun (sau mai prost!) cu ea? Cum pot s-o împlinesc sau s-o nărui? Asumându-ne moartea, suntem obligați să dăm vieții un sens. “Ce bine, spunea Noica, că viața n-are sens! Pot să-i dau eu unul.”
"Dialoguri de duminica" scrisa de acesti doi mari contemporani, este prima carte citita pe acest stil. Limbajul cartii este usor de inteles ( spre surprinderea mea), cu multe informatiii interesante de cultura generala . Este structurata in 18 capitole, preferatele mele fiind capitolele care vorbesc de speranta, prostie, frica, moarte, iar cele care m-au plictisits sau nu au fost pe gustul meu au fost capitolele care ridicau problema iubirii si ..... umorul ( cu toate ca a avut si poante bune). In capitolul " Despre moarte" mi-au placut vorbele lui Freud : " ...desi stim ca avem o condamnare la moarte in buzunar, ne descurcam, suntem capabili de toate veseliile imaginabile si de o viata fireasca. Cum sa-mi explic asta ? Subconstientul nostru stie pur si simplu ceva despre moarte, ceva ce constiinta noastra "diurna" nu stie." Dialogurile abordeaza de fapt unele din marile intrebari ale omenirii ..... intrebari pe care si eu mi le pun, dar.....asa cum era evident raman fara solutii .... Nu am fost de acord cu Plesu in privinta rautatii .... Plesu spune ca de fapt cei mediocrii sunt capabili de rautate , nu cei prosti pentru ca acestia nu pot face diferenta ..... parerea mea este ca rautatea vine pur si simplu din prostie ..... Este o carte superba, care merita citita si .... de ce nu asupra careia te poti reintoarce mereu !
Mai că adormeam cu cartea asta sub căpătâi, n-o puteam lăsa din mână - deoarece chiar asta este: o carte de căpătâi! Una care îți permite o apropiere nesperată de cei doi gânditori simpatici sau antipatici (unora, puțin îmi pasă de acești unii), până-n pragul primejdioasei iluzii a prieteniei.
Citindu-i vorbind, jur că am avut impresia că mă aflu și eu la masa lor ori măcar la o masă vecină și, treptat, mi-am întors scaunul, lăsându-mi “tovarășii” în plata Domnului și absorbind numai și numai savuroasele cuvinte bine rostuite ale celor doi!
Excepțională ideea de a strămuta emisiunile lor duminicale în paginile unei cărți! Presupun că-i aparține lui G.L., dar astea sunt deja detalii de culise (ce vin din partea unui om, eu, care s-a simțit preț de câteva zile BUNE prieten cu AP și cu GL).
Am respins ce, elegant, resping ei, am iubit ce iubesc acești domni, le-am asimilat ideile, exprimate într-o limbă română greu de egalat, am dat pagina cu sufletul la gură. Am cules atâtea citate încât era să-mi umplu caietul. De astfel de taclale de înalt nivel, nemarcate de ifose supărătoare (deranjante, pesemne, doar pentru nefericiții de stânga), să tot ai parte!
Unii dintre voi habar n-au - poate - cât de norocoși suntem să-i avem, trăind printre noi, pe domnii aceștia doi. Ce onoare să fim contemporani cu ei! Și ce trist este că, în România - țară majoritar populată cu țopârlani, sunt foarte puțini ca ei, iar vocile lor sună în deșert în urechile tot mai numeroșilor analfabeți funcțional.
Placut, dar trebuie sa recunosc ca in dialogurile lor detectez urme de narcisism pe care in operele lor nu o fac, in special in replicile lui Andrei Plesu. Lectura ramane extrem de vivida si ideile transmise sunt foarte usor de inteles, as recomanda cartea asta multor oameni cu un interes macar marginal in ce inseamna a fi ... om.
O carte de căpătâi. Adică, o carte de așezat la îndemână, la căpătâiul patului, de citit și recitit din când în când. Un dialog pe cât de savuros, pe atât de înțelept, pe teme importante ale vieții și morții, profunde, plasate la polul opus derizoriului în care ne bălăcim zilnic.
Dialoguri de duminică: o introducere în categoriile vieții aka Sunday Dialogues by Gabriel Liiceanu
and Andrei Pleșu
10 out of 10
Andrei Plesu and Gabriel Liiceanu are the brightest minds we have in this realm and we could compare them, if that makes any sense, with any of the intellectuals in the world, and they would be in the compnay of equals...the fact is that there is a certain sense of humility in trying to take on this subject...
But hey, courage is one of the Character Strengths, as identified by Martin Seligman http://realini.blogspot.com/2013/11/f... the co-founder of positive psychology and then there are just a few reviews on Goodreads for this book, while millions have expressed themsleves for Dan Brown
I am reading Epistolar, after finishing Joy in The East and West – which by the time this note is posted will be online at http://realini.blogspot.com/ - and it is flabberghasting, and by the way, this will jump from one subject to another, and it is not worth reading, you better find the works of the two luminaries
Epistolar is a book that has the correspondence between some (or all, this is still not yet clear to yours truly) of the most admirable brains of this place (and any other, if we look at how America votes now, Brazil, Argentina and so many other territories for that matter, then they are clearly ahead of what you have anywhere)
There are revelations, inuendo, and some of the most important themes we could think of, culture versus philosophy – Constantin Noica is the supremo, and he had this Contempt http://realini.blogspot.com/2017/02/c... for anything outside philosophy...
Most important maybe, it offers a backround, an insight into the elevated activities of Andrei Plesu and Gabriel Liiceanu, but they are also revealed as human beings, in conflict with some other important figures for the cultural life of this country, Alecu Paleologu and Radu Bogdan among others...
The feeling when reading these letters is of combined awe and amusement – incidentally, these are two elemnts of Positivity, and this is the title of a psychology classic http://realini.blogspot.com/2015/05/p... by Barbara Fredrickson...
Alecu Paleologu is one of the old boyars, gentelemen, nobles that have been taken by the communists and snet to prison, and he is somehow prejudiced by Gabrile Liiceanu, when the latter mentions his ‚Separation from Constantin Noica’, a controversial text, which sparks a polemic that is conducted through correspondence
The boyar puts in contrast his time in prison, with the scolarship gained by Plesu and Liiceanu, in the first place, but the mix is compelling in that it is not the low quarrell of some hoi polloi, it is the exchange between ‚beautiful minds’, who replay to each oter with ‚beloved’ mister, and then one can have a lot of fun
A very rude, sardonic, perhaps abysmal take would consider the potential ‚attraction, homosexual love’, that is probably out of the question, we are dealing here with the nec plus ultra, the creme de la creme of the spirit, and when they confess their love, it is not a carnal feeling, it is all in the highest spheres.
Still, for the ordinary people, it could help to try this unorthodox, outre atttitude, becasue the air is so rarefied that you cannot breathe at times in the vicinity of these Super Minds – if one is into thsoe Marvel silly venures, then try this for a change, becasue this is where you have the real Super Spirits, you do not get what they talk about
Indeed, there are terms from Greek, German, French and more, and though they are translated, the clear message is that these Divine Souls are from a different universe than you and me, so it is in many ways comic that the low class of the spirit is trying to understnad the Language of the Birds – this is aother work by Andrei Plesu that is on the to-read list, together with a good number of others, some more accesible
Reading the very sophisticated, erudite authors could be a mistake – indeed, Andrei Plesu insists in interviwes that he cannot recommend a list of volumes, becasue it depnds on the reader and so many factors, some works could hurt – but you could also get a feeling of the ivory tower, te air in Bogota
Actually, it might be La Paz, the place that is so high, you have problem breathing, thinking, and to get the intelectual equivalent, you could take on Stories About Man http://realini.blogspot.com/2014/02/p... by Constantin Noica...
Most of the text is way too complex, sophisticated, erudite for the Uncommon Reader, but there are some nuggets for the hoi polloi, such as the siliness of the proverbs, the ‚folklore’, which will have you believe that ‚all is fair in love and war’, which is so monstrous, or ‚appearances deceive’, contradicted by common sense – a begger is not prince charming, but a man in trouble – and Blink http://realini.blogspot.com/2013/05/b... The Power of Thinking Without Thinking by Magister Ludi Malcolm Gladwell
Now for a question, and invitation – maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this http://realini.blogspot.com/2022/02/u... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the befits from it, other than the exercise per se
Some favorite quotes from To The Heritage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
A apărut o specie de "umanism" care, în aparență, ne situează în centrul și în vârful lumii, dar, în același timp, ne descrie ca vulnerabili până la nevroză. Noul umanism descrie omul ca pe o ființă hipersensibilă, care trebuie răzgâiată, menajată, tratată cu maximă precauție. E un "biet" om, căruia nu trebuie să-i vorbești de defectele lui, căruia orice evaluare cu sugestii de ierarhie valorică îi face rău și e evacuată ca atare drept "discriminatorie". [Andrei Pleșu]
,,Ori îţi iei, prin educaţie, viaţa în mâini, refuzând să joci rolul pe care ţi-l atribuie ceilalţi şi dându-ţi singur rolul vieţii tale, ori devii obiectul manipulării celorlalţi, o simplă pătrăţică într-un grafic al societăţii.,,
"Este imposibil să ai mari lecturi fără să fii modificat de ele. Până la urmă, specia se rafinează în măsura în care absoarbe ceea ce exemplarele deosebite ale omenirii au absorbit în viaţa lor." - Gabriel Liiceanu
Orice intelectual care se respectă își pune întrebări. Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu încearcă să răspundă la unele dintre acestea cu mult umor și ironie fină, de multe ori generând noi dileme.