Ieromonahul Savatie Baștovoi este un nume singular în literatura contemporană, fiind unul din cazurile rare cînd un scriitor excelează în toate genurile literare, fiind premiat de Uniunea Scriitorilor la toate secțiunile: poezie, proză și eseu. Această trăsătură îi face pe jurnaliștii de la Le Figaro să scrie despre Baștovoi ca despre „un geniu polivalent care scrie o operă deopotrivă poetică, romanescă și dramatică”, iar Le Monde remarcă „o scriitură luminoasă și impecabil construită”.
Festivalul de poezie de la Berlin l-a inclus, în 2007, cu poezia Rusoaica, în antologia poeziei de dragoste mondiale, alături de Omar Khayyam, Shakespeare, Esenin și alte nume sonore ale literaturii universale.
Este autorul a peste 20 de cărți, vîndute într-un tiraj cumulat de peste 200.000 exemplare. Apariția în Franța a romanului Iepurii nu mor, scris la 21 de ani, adună cel mai bun dosar de presă dintre toate cărțile românești traduse în Franța în ultimii ani. Chiar în aceste zile, romanul apare în Italia. Cartea despre femei este o bijuterie dăruită la maturitate, care se înscrie în darurile pe care copilul de cîndva le făcea mamei. Educația artistică primită în familie și, mai tîrziu, la școlile de artă, străbate de această dată în forma cea mai directă, cartea fiind ilustrată cu acuarele ale autorului.
„Cînd ești copil nu știi să scrii, cînd ești mare nu știi să vezi”. Savatie Baștovoi
Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă:Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
"Paziti-va bucuria - e ceea ce face viata importanta!"
"Ce altceva mai vrednic de admiratie este pe pamant decat omul care nu se teme sa o ia de la inceput?"
"Nu fi un capat de drum, fii o rascruce. Cauta si afla ce a fost bun la inaintasii tai pentru a transmite mai departe, caci tot ce este a mai fost si tot ce a fost va mai fi."
"Sa nu invinuiesti pe nimeni de infrangerile tale : nici om, nici timp, nici loc, nici carte. A fi liber inseamna a fi singurul vinovat de tot ce ti se intampla."
"In dragoste nimeni nu o ia de la inceput - dragoste sau este, sau nu este."
E ciudat cum o carte atat de mica iti poate aduce la lumina atat de multe lucruri la care sa meditezi, iar altele de mii de pagini te pot lasa cu usurinta indiferent. :) Dar esentele tari se tin in sticlutele mici, si asta e si "Cartea dspre feme" : un Univers intreg comprimat in cuvinte.
"Există femei care trăiesc în filme. Ele se îmbracă ca în filme, mănâncă ca în filme, vorbesc ca în filme- fac totul ca în filme. Nimic din ce fac ele nu este adevărat. Femeile din filme își caută haine ca în filme, încălțăminte ca în filme, gentuțe ca în filme și bărbați ca în filme, cu care le place să umble prin locuri ca în filme. Femeilor din filme, când se uită în oglindă, li se pare că se uită la un film. Atunci când intră într-un magazin, femeile din filme încep să se poarte ca în filme. Ele răsucesc rochiile, peștele, pâinea, găsesc o mulțime de neajunsuri tuturor lucrurilor, se strâmbă la vânzătoare, ceartă omul de la ușă. Femeile din filme au întotdeauna un idiot prin preajmă care le duce coșul și închide ușa după ele. Dar femeile din filme nu trăiesc toată viața în același film. Ele se mută dintr-un film în altul. Atunci când un film se termină, ele își schimbă hainele, gențile, încălțămintea, își vopsesc altfel părul, uneori și numele și'l schimbă. Își schimbă bărbații, locurile prin care umblă. Cu alte cuvinte, schimbă filmul. În cele din urmă, femeia din filme ajunge să semene cu un televizor vechi în care trăiesc filmele, pe care oamenii, alegând filmul care le place, îl butonează, îl butonează, până se satură."
1) "Pînă la urmă, ceea ce ne împiedică să devenim mai buni este chiar dorința de a părea mai buni. A părea- iată începutul miniciunii."
2)"Există lucruri irecuperabile. Oamenii sînt recuperabili întotdeauna. Atunci cînd cineva face o greșeală, deobicei o face din neștire. Greșelile făcute în urma unui conflict de conștiință nasc un lanț nesfîrșit de alte greșeli, care sfîrșesc într-o înfrîngere totală. Cea mai mare greșeală nu e prima, ci a doua, pentru că ea o întărește pe prima și devine ușa tuturor greșelilor care vor urma."
Prima parte a cărții e oarecum hazlie: povestirile autorului îmbinate cu amintiri din copilărie (care nu știm dacă sunt fictive sau nu) și cu explicații subtile despre femei, caracterul lor și ce le face să acționeze cum acționează în unele situații. Uneori cu o tentă inocentă, povestită parcă din ochii unui copil... prima parte a cărții îți aduce un zâmbet în colțul gurii.
A doua parte... îți captează atenția pentru învățăturile scurte, la obiect și pătrunzătoare. Cât de bine pătrunde în psihicul uman, nu doar cel al femeii. M-am regăsit în multe capitole și simțeam de parcă îmi erau adresate. Tare aș vrea să am cândva ocazia să-l privesc în ochi pe acest părinte; oare cum reușește să citească așa de bine oamenii? Am multe, multe citate favorite și nu știam cum să mai fac să-mi impregnez în minte toate sfaturile lui! Stăteam cu creionul lângă mine, neștiind cum să fac să subliniez importanța unui capitol, iar apoi mai multe. Așa că..la fiecare capitol care m-a atins la suflet, am desenat câte o mică inimioară.
Era scris undeva în carte: "Poate că amintirile nu înseamnă nimic? Poate sunt doar niște închipuiri hrănite de noi, umflate, crescute, până când devin mai mari decât noi înșine, decât unii dintre noi, până ne înghit cu totul și ne fac și pe noi o parte din trecut - al propriului trecut, al unui trecut neîntreg, fărâmițat, un trecut care există doar în amintiri."
Zic... fără amintiri, fără experiența cu care rămâi de pe urma lor, nu s-ar fi putut scrie această carte.
De ceva vreme mi-am pus în gând să-l citesc pe ieromonahul Savatie Baştovoi. Recent am citit un extras din Cartea lui despre femei şi în secunda următoare deja mi-o comandasem. Nu cred în existenţa vreunui al şaselea simţ, dar dacă cineva crede, vreau să ştiţi că al meu este minunat xD. Această carte m-a dus mult cu gândul la Micul Prinţ, al lui Antoine de Saint-Exupery, datorită micilor povestiri pline de inocenţă, dar în spatele cărora stă ascuns un întreg univers de gânduri şi trăiri. Este o cărticică absolut minunată!
=> “O femeie care nu iubește este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubește poate schimba Universul.” => “Mai puțin aur undeva, cu atât crește valoarea lui.” => “Frumusețea este un dar neprețuit, dar nu este cel mai mare între daruri.” => “Fii recunoscătoare pentru tot ceea ce ai și nu te pune cu nimic mai presus de alții.” => “Singurătatea nu e o boală, precum nici însoțirea fără socoteală nu e o izbăvire. Așa cum o floare vie se deosebește de o floare ruptă, tot așa o femeie singură va părea mai frumoasă decât o femeie însoțită prost.” => “Greșelile mari se iartă cu vorbe puține, la fel și greșelile mici pot deveni de neiertat din pricina multelor îndreptățiri.” => “Oricine laudă ușor, defăimează ușor.” => “Cinstește pe tatăl și pe mama ta, oricum ar fi ei. Părinții nu ni-i putem schimba, dar atitudinea față de ei - da.” => “Nu e destul să urci pe scenă pentru a fi văzută, trebuie să mai fie și luminile aprinse. Nu locul înalt te face admirabilă, lumina în care ești înconjurată.” => “Să nu învinuiești pe nimeni din înfrângerile tale: nici om, nici timp, nici loc, nici carte. A fi liber înseamnă a fi singurul vinovat de tot ce ți se întâmplă.” “Cartea despre femei” de Savatie Baștovoi
Poveste...poveste...poveste...pe nerăsuflate! Apoi te uiți în jur și îți dorești să porți cu tine crâmpei din lumina acestor povestiri înnoitoare.. Un dar deosebit adus femeii
,,A fi urât înseamnă a îmbătrâni fără iubire."
,,Câteodată mă gândesc că toate femeile sunt la fel. Unele se nasc frumoase și apoi devin bune, altele se nasc bune și apoi devin frumoase. Doar hainele sunt de vină. Dacă n-ar fi haine, niciodată nu am ști care fată e săracă și care e bogată. Ar fi ca păsările, fiecare cu frumusețea ei. S-ar ridica în vâzduh și ar zbura. Apoi s-ar întoarce înapoi, care s-ar întoarce. Sau ar rămâne sus de tot, privindu-ne, ca și pasărea măiastră de pe talpa acelui adidas de copil, cu condiția ca cerul să nu stea sus, ci să fie răsturnat pe-o parte, înadins, ca să putem vedea păsările care ne privesc."
,,Ce poate fi mai fragil decât corpul omenesc, acest corp în care s-a înomenit Dumnezeu?"
,,Tăcerea e ceva care leagă trupurile la depărtare, iar gândurile care nu ne lasă să dormim ne amintesc că viața iese departe din trupurile noastre și caută adăpost în sufletele calde."
"Până la urmă, ceea ce ne împiedică să devenim mai buni este chiar dorința de a părea mai buni. A părea - iată începutul minciunii."
"Menirea artistului este de a pătrunde frumusețea inițială a materiei cu care lucrează pentru a se întipări pe sine în legea veșnică a frumuseții lăsată de Dumnezeu."
"Nu este pe Pământ frumusețe mai răpitoare decât cea a omului. Chipurile frumoase înfloresc, se coc și se ofilesc pentru ca, până la urmă, să se pogoare în pământ și să putrezească. Totuși, pentru o clipă, căci atât durează tinerețea raportată la veșnicie, frumusețea cea dintâi copleșește făptura, și oricine are ochi să privească vede taina veșniciei pe chipurile noastre."
"Este atâta frumusețe în tot ce există, încât nu ajung zilele omului pentru a se bucura de ea. Până și legumele, și fructele pe care le mâncăm sunt frumoase sau înfloresc frumos."
"Păstrați-vă în frumusețe, ca să fiți mai aproape de Dumnezeu!"
"Dacă bucuria din inima ta se stinge, nu căuta motivul în celălalt, căci problema e în răcirea dragostei tale."
This entire review has been hidden because of spoilers.
The first illustrated book read after a long, long time! ...can't said in years!? But all the time of reading this book I was smiling!!! A confirmation and a happiness to know that God loves the woman, even if we have tempted the genesis!
PS.: Was bought to be given! But I'm glad I was tempted to read it before ... And I am fascinated to discover an atypical writer!
O carte mică, perfectă de pus în bagajul de vacanță și răsfoită când vrei să zâmbești, să fii adus cu picioarele pe pământ, să te regăsești în descrierea de a fi om.
O carte ce vorbește simplu despre unele dintre cele mai complexe trăiri. Sunt descrieri ce există în noi, dar nu le-am pus în cuvinte.
"Cred că ceea ce face ca un lucru să fie important este bucuria. Dacă ceva îți aduce bucurie - este important."
Cu siguranță, această carte a devenit importantă pentru mine.
Titlul nu prea coincide cu ceea ce e scris în carte , începutul în genere...este tare pe alături . Un pic finalul salvează situația ,cu toate că, nici acolo nu are nimic cu titlul.