Despărţirea de Bucureşti: o povestire

by Victor Ieronim Stoichiță, Mona Antohi (trad.)

Cu Despărţirea de Bucureşti, cunoscutul istoric de artă Victor Ieronim Stoichiţă îşi face debutul strălucit în proza literară, evocând, într-o „povestire“ scrisă la persoana întâi, viaţa din România deceniilor şase şi şapte ale secolului trecut, lumea în care generaţia naratorului anonim şi-a petrecut copilăria şi tinereţea. Este o lume alcătuită din amintirile celor mari şi din descoperirile celor mici, o lume bântuită de spaime şi vorbind în şoaptă, care şi-a pierdut rosturile dinainte şi încearcă să supravieţuiască pustiului „vremurilor noi“ de după război. O galerie de personaje memorabile, puse în situaţii care mai de care mai grăitoare, trimite totuşi cu gândul la subtilul cititor de tablouri care este autorul. Mai presus de toate însă, ritmate de evenimentele epocii, crâmpeie din viaţa cotidiană a unei familii prinse sub tăvălugul istoriei sau din frământările tinerilor ce-şi caută un drum în viaţă în acele vremi se perindă prin faţa cititorului de azi, amintindu-i felul în care un timp necruţător a ştiut să frângă atâtea şi atâtea destine.

Genres: Romania, Memoir, Nonfiction, Romanian Literature

296 pages, Paperback

First published October 1, 2014

About the author

Victor I. Stoichiță is a Professor of the History of Art at the University of Fribourg, Switzerland. He is the author of "A Short History of the Shadow" (Reaktion, 1997) and co-author of "Goya" (Reaktion, 1999)

Reviews

[Orsodimondo · Rating 4 out of 5]

LE FRONTIERE INVISIBILI


La statua in marmo di Glicone ritrovata a Costanza, sul Mar Nero. È alta 66 cm, e la lunghezza complessiva del serpente è di 4,76 m.

Chissà perché “Ritorno” a Bucarest quando invece il titolo originale (in francese) è perfetto: Dimenticare Bucarest.
Ma in fondo va bene anche “ritorno”: è la memoria che torna agli anni di Bucarest, quelli dell’infanzia e della giovinezza, sono i ricordi che ci trasportano dai 7/8 anni ai 19 di questo storico dell’arte – sullo sfondo, e neppure troppo sfondo, gli anni ’50 e ’60 – che nel 1968, alla fine della primavera di Praga – che finì in agosto – lasciò la Romania perché aveva vinto una borsa di studio italiana, venne a Roma a studiare storia dell’arte, e a casa sua non tornò mai più.
Perché “apertura” o meno, fine della guerra fredda o meno, a casa c’era Ceausescu, il Partito Comunista rumeno, e una maledetta dittatura, sanguinaria e repressiva come lo sono tutte.


Il vecchio casino di Costanza, sul Mar Nero.

Invece Stoichita, vuoi per ambiente familiare di provenienza, vuoi per gli studi fatti, vuoi per attitudine, si è sempre sentito europeo, non certo confinato alla sola ristretta Romania. L’approccio che lo motiva è ben espresso da lui stesso in una intervista rilascita in Italia, a Roma:
un bulgaro che scrive a Parigi citando un palestinese che scrive a New York, che cita un tedesco che scrive in Turchia, che cita un mistico tedesco che scrive anche lui a Parigi; “si parva licet” mi dicevo che anche un rumeno in Svizzera, in fondo, poteva rientrare in questa genealogia.

Il migrare, il fuggire da una situazione che sta stretta – anche se per Stoichita non si può certo parlare di disagio economico – è raccontato con leggerezza e costante garbata ironia. La stessa con cui affronta quei ricordi più immersi nell’assurdità di un paese comunista nel Patto di Varsavia. Nessun dente avvelenato, nessun risentimento: piuttosto, voglia di attraversare frontiere e di sentirsi a casa ovunque.
Un magnifico memoir che è anche il primo volume della sua autobiografia. Il prossimo è in scrittura, o forse già completato ma non ancora tradotto in italiano, ed è dedicato agli anni romani, quando studiava con Cesare Brandi. E dimenticava Bucarest.


C’era una volta una statua così…

[Claudia Șerbănescu · Rating 4 out of 5]

O carte greu de lăsat din mână. Felicitări autorului pentru povestirea sa plină de har și pentru debutul strălucit, deja premiat de Academia Franceză.

[Victor Morosoff · Rating 5 out of 5]

Da, probabil nu merita, in contextul marii literaturi, cinci stele. Dar mi-a placut prea tare pentru a-i acorda mai putin. Voi reveni cu detalii. E obligatoriu. 4,6/5

[Liviu · Rating 2 out of 5]

well written memoir but very self congratulatory and exuding a sense of entitlement that was very annoying on many occasions; yes the communists took the author's family land, palaces and many properties but he still resided in the best Bucharest neighborhood not in a shoddy built apartment block in the middle of garbage and mud, he still went to the best schools and had access to the elite, the more time went, so as someone living through more or less the same period in quite different conditions, I almost threw this book away a few times (metaphorically as I have an ebook) for the arrogance and sense of entitlement there - noting the author was born in 1949 so he was spared the worst excesses of the regime from 1947-1958-9

try read Ioana Parvulescu's "si eu am trait sub communism" (I lived under communism too) instead which is a collection of (many) vignettes that show the real life of real people under communism (from the glass with water on the night-shelf that is frozen in the morning, to the college graduate sent to work in the middle of nowhere not at Rome with a stipend and so on...)

very annoying book, but well written stylistically

[Andrei Pogorilowski · Rating 5 out of 5]

Generatia prietenilor mei mai mari cu 20 de ani decat mine. Copiii interbelicilor, tinerii care au prins scurtul dezghet din anii 1965-1971. O carte la fel de interesanta ca amintirile lui Mihai Cantuniari, Cristian Pepino si ale Anamariei Smigelschi, oameni cam din aceeasi generatie. Exact cand ma plangeam ca nu mai apar amintiri din perioada interbelica si din gulagul românesc al anilor '50, au aparut acesti oameni si amintirile lor minunate.

[Alexandra Radu · Rating 4 out of 5]

Un bun 'documentar' despre aspectele vieții sociale și politice ale anilor '50 - '60. Despre viața de familie, închisorile politice, Securitate, amprenta politicului asupra culturii și sistemului de învățământ. Există în carte episoade istorice interesante, așa cum au fost ele percepute și trăite în România acelor vremuri, cum ar fi invazia rușilor în Praga în '68. În ansamlu, o carte bună.

[Iulia · Rating 5 out of 5]

O carte minunata prin intermediul careia autorul ne aduce in prezent un intreg univers deja devenit istorie. O capacitate deosebita de a transmite emotii.

[Emilie · Rating 5 out of 5]

The author narrates his childhood in post world war II communist Romania from the age 7 until he leaves for Rome as a history of art student. A very interesting and moving testimonial of how people lived and coped with the system. The book was written in French and just got published in 2014. I hope that it gets translated in English soon.

[Anca · Rating 5 out of 5]

O lectură necesară, note din viața personală îmbinate cu un context istoric întins pe 20 și ceva de ani. Minunată experiență de lectură.

[Teodora Lovin · Rating 5 out of 5]

Mi-a părut rău că s-a terminat.
Excelent capitolul despre Primăvara de la Praga.
Înduioșătoare devenirea personajului. Trecutul din închisori al familiei - ca o pată de care nimeni nu se poate descotorosi.

[Özge · Rating 4 out of 5]

Immersion dans la Roumanie des années 60 sous l’œil d’un fils d’une famille lettrée et anciennement bourgeoise.
Récit contrasté d’une vie sous la dictature communiste. Sympa :)

[Manuela · Rating 5 out of 5]

O plăcere.

[Cristina Popescu · Rating 5 out of 5]

O carte minunată, am citit-o pe nerăsuflate!

[Citesc · Rating 1 out of 5]

Aveam mai mari așteptări/pretenții de la VIS!

Cartea are un stil sterp, fără nici o picătura de lirism, nici un gând, nici o dorință (am fost, am făcut, a venit, a văzut; eu eu eu și cu mine)

Dialogurile sunt reci, forțate, la limita credibilității!
(mi se pare, este o carte de făcut bani, nimic altceva!)