What do you think?
Rate this book


280 pages, Hardcover
First published November 1, 2015






"- Te rog, n-ai putea să-mi miști puțin aripile? continuă fluturele, de parcă i-ar fi auzit întrebarea.
Se începu să maseze puful multicolor, sperând că astfel tot răul o să dispară. Dacă ar fi prins o adiere de vânt, ar fi fost altceva. Așa însă, ce putea face unul ca el, cu mâini atât de neputincioase? Temându-se că totul e în zadar și că n-o s-o scoată la capăt, nu văzu că niște nori negri umpluseră cerul. Nu tresări la primul strop și nici la picurii care-l urmară. Își dădu seama de pericol doar la primul tunet care zgudui valea. Ar fi trebuit să fie la adăpost... Dar nu, acum avea de făcut o treabă mai importantă. Trebuia să-l apere pe bătrân de picurii tot mai reci. Din păcate, deși îl învelise cât putuse de bine cu bietele lui aripioare, în câteva minute ajunseră amândoi uzi leoarcă." (p.39)
"- Și-atunci... Iartă-mă... Dar oare vei vrea să fii soția mea? șopti temător Cavalerul.
Zâna, fericită, dădu din cap că da. Nu mult după aceea făcură o nuntă nemaivăzută la care invitară cerbi, curcani de peșteră, trandafiri negri, mesteceni, două armate prospere și o mulțime de cavalerițe. Și-au trăit mulți ani fericiți. Și, cum 9 martie vine în fiecare primăvară, sigur mai trăiesc și azi. Din când în când presară câteva firimituri de mucenici eterni în lumea noastră. Niciodată nu se știe la cine ajung... Dar dacă vedeți un cavaler zburând deasupra casei, sau poate o zână, atunci să știți că ați putea fi chiar voi norocoșii." (p.201)
"Până să apară primii trifoi, pe coama dealului fusese întotdeauna liniște. Plantele își vedeau de propria casă, de parcă ar fi fost niște domni pasionați de ordine și curățenie. Să-și afâneze pământul, să culeagă rouă sau să țină de vorbă razele de soare învățaseră încă de când își ițiseră capul din zăpadă. Să se ajute unele pe altele și să se joace cu insectele era distracția lor principală. Nu se gândeau niciodată la toamnă, deși teiul din vecini le povestea mereu despre hainele nemaipomenite - «numai culori, o să vedeți!» - pe care le va purta el în septembrie." (p.217)