What do you think?
Rate this book
Opere III: Zmeura de câmpie
"Îşi mai amintea de curtea unei case la ţară, o curte uriaşă, un maidan aproape. Vara, bălăriile o podideau şi o transformau într-o pădure de nepătruns (totul redus, la scară, fireşte, dar şi el era mic pe atunci), traversată de câteva drumuri bătătorite, poteci de lăţimea a două tălpi desculţe puse una lângă cealaltă. Daca în curtea aia creştea şi vreo plantă cultivată de mâna omului? Îi e greu să răspundă la o asemenea întrebare acum, când nu ştie exact câţi ani au trecut de atunci. Ceva mai puţin de douăzeci, în tot cazul. E sigur, însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuşi o poartă (şi un simulacru de gard deci) în partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămeţit etc). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de întors căruţa chiar în faţa grajdului, adică alături de porumbarul gol, de coteţul de păsări şi de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult şi a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămăşiţe ale unei gospodării ce fusese probabil înfloritoare cândva, astfel că tâşia de troscot dintre şleaurile roţilor de căruţă se lărgea nestingherită. [...]”
248 pages, Paperback
First published January 1, 1984
60 people are currently reading
988 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 22 of 22 reviews
April 3, 2016
Cred că cel mai stupefiant aspect al romanului este Parodiere a melodramei! Absurd existenţial!
Romanul "Zmeura de câmpie" de Mircea Necelciu îşi merită, pe bună dreptate, subtitlul de "roman împotriva memoriei" (deşi simbolul zmeurei contrazice acest lucru, căci ea declanşează memoria involuntară). N-am crezut să dau de vreun autor român -fie el şi postmodern- care să trateze cu atâta dezinvoltură societatea postbelică. Nu cea capitalistă, nu cea comunistă, ci societatea în ansamblul ei...
O citesc -desigur- pentru că mi se cere la şcoală. "O opera la alegere" pentru "perioada postbelică(după 1980)". M-a suprins în mod plăcut, dat fiind că nu mă aşteptăm din partea acestui scriitor (de care nu auzisem decât prin nişte texte postate de Cărtărescu pe Facebook) la curajul de a ataca societatea (subiect "sensibil" în comunism, romanul fiind publicat în 1984) printr-o critică adusă "din umbră".
Începutul este, într-adevăr, anevoios, dat fiind că autorul nu face o introducere "uşoară". Să explic! Romanul are mai multe planuri narative (dintre care trei principale şi, aparent, fără legătură între ele, ceea ce, iniţial, pare bizar). Pe lângă asta, romanul mai are şi un caracter anacronic (da, acţiunea lui sare de la perioada 1970-1977 la 1942-1945... se înţelege deci că războiul nu iese din cadru). "Şi asta nu e tot!"... Pe lângă caracterul anacronic general, mai intervine şi caracterul anacronic interior, acţiunile desfarurandu-se parcă anapoda, ceea ce cere cititorului o maximă concentrare.
Grinţu, Zare Popescu şi Gelu Popescu. Copii orfani.
Zare Popescu, eminent spirit practic cu nişte teorii asupra şi din interiorul istoriei monumentale! *Ele dau multă savoare romanului*
Grinţu, în căutare de scenarii - îşi dorea cariera de regizor.
Gelu Popescu, în căutare de... părinţi. :)
Dragostea nu lipseşte nici ea, dar are caracterul acela de melodramă dezinvoltă care o face "şi mai melodramă decât melodrama".
În fapt... n-ar fi foarte multe de zis... Dacă aş intra în delatii aş strică mult din plăcerea celor ce au de gând să citeasc romanul. Merită citit -în primul rând!- pentru spiritul de înlănţuire pe care îl cere cititorului. :)
"Roman împotriva memoriei"... Cum pot fi uitate evenimente atât de definitorii din viaţa unui om? Pot fi ele ignorate? În structura ontologică a omului intră şi resemnarea, ori ea este o CALITATE ori un DEFECT deprins (şi nu moştenit, deci ereditar)?
Şi... "Nu-i nimic dacă cititorul e derutat." -cum are să fie, consider eu- "Asta ajută la înţelegerea mesajului."
"...nu reuşise la Facultatea de Istorie, dar, de fapt, omul cunoştea foarte multă istorie. Numai că o interpreta altfel."
"...degeaba ziceţi că nu va pasă şi că totul a trecut în cele din urmă. Suntem tot timpul soldaţi, dar nişte soldaţi pe ai căror umeri apasă răspunderi de generali; de tăcerea şi ignoranţa noastră poate depinde soarta multor bătălii care n-au început."
UN RAŢIONAMENT MONUMENTAL: "Cu cât arma inventată de noi e mai nimicitoare, cu atât frică duşmanului meu va fi mai mare şi deci el va inventa o armă şi mai perversa. Bombele atomice au fost inventate de laşitatea bărbaţilor acestei lumi!"
P.S., mi-a trezit amintirea străbunicului meu (1913-2007), care în vara anului 2006, pe când vizionasem cu el fiece meci de la Cupa Mondială a acelui an, îmi povestise (deşi nu mă pasiona la acea vreme) viaţa lui de militar în stepa rusă. Mi-aş fi dorit mult ca acum, când nu numai că aş avea capacitate de înţelegere, dar şi dorinţă să ascult, să fi trăit. :)
Romanul "Zmeura de câmpie" de Mircea Necelciu îşi merită, pe bună dreptate, subtitlul de "roman împotriva memoriei" (deşi simbolul zmeurei contrazice acest lucru, căci ea declanşează memoria involuntară). N-am crezut să dau de vreun autor român -fie el şi postmodern- care să trateze cu atâta dezinvoltură societatea postbelică. Nu cea capitalistă, nu cea comunistă, ci societatea în ansamblul ei...
O citesc -desigur- pentru că mi se cere la şcoală. "O opera la alegere" pentru "perioada postbelică(după 1980)". M-a suprins în mod plăcut, dat fiind că nu mă aşteptăm din partea acestui scriitor (de care nu auzisem decât prin nişte texte postate de Cărtărescu pe Facebook) la curajul de a ataca societatea (subiect "sensibil" în comunism, romanul fiind publicat în 1984) printr-o critică adusă "din umbră".
Începutul este, într-adevăr, anevoios, dat fiind că autorul nu face o introducere "uşoară". Să explic! Romanul are mai multe planuri narative (dintre care trei principale şi, aparent, fără legătură între ele, ceea ce, iniţial, pare bizar). Pe lângă asta, romanul mai are şi un caracter anacronic (da, acţiunea lui sare de la perioada 1970-1977 la 1942-1945... se înţelege deci că războiul nu iese din cadru). "Şi asta nu e tot!"... Pe lângă caracterul anacronic general, mai intervine şi caracterul anacronic interior, acţiunile desfarurandu-se parcă anapoda, ceea ce cere cititorului o maximă concentrare.
Grinţu, Zare Popescu şi Gelu Popescu. Copii orfani.
Zare Popescu, eminent spirit practic cu nişte teorii asupra şi din interiorul istoriei monumentale! *Ele dau multă savoare romanului*
Grinţu, în căutare de scenarii - îşi dorea cariera de regizor.
Gelu Popescu, în căutare de... părinţi. :)
Dragostea nu lipseşte nici ea, dar are caracterul acela de melodramă dezinvoltă care o face "şi mai melodramă decât melodrama".
În fapt... n-ar fi foarte multe de zis... Dacă aş intra în delatii aş strică mult din plăcerea celor ce au de gând să citeasc romanul. Merită citit -în primul rând!- pentru spiritul de înlănţuire pe care îl cere cititorului. :)
"Roman împotriva memoriei"... Cum pot fi uitate evenimente atât de definitorii din viaţa unui om? Pot fi ele ignorate? În structura ontologică a omului intră şi resemnarea, ori ea este o CALITATE ori un DEFECT deprins (şi nu moştenit, deci ereditar)?
Şi... "Nu-i nimic dacă cititorul e derutat." -cum are să fie, consider eu- "Asta ajută la înţelegerea mesajului."
"...nu reuşise la Facultatea de Istorie, dar, de fapt, omul cunoştea foarte multă istorie. Numai că o interpreta altfel."
"...degeaba ziceţi că nu va pasă şi că totul a trecut în cele din urmă. Suntem tot timpul soldaţi, dar nişte soldaţi pe ai căror umeri apasă răspunderi de generali; de tăcerea şi ignoranţa noastră poate depinde soarta multor bătălii care n-au început."
UN RAŢIONAMENT MONUMENTAL: "Cu cât arma inventată de noi e mai nimicitoare, cu atât frică duşmanului meu va fi mai mare şi deci el va inventa o armă şi mai perversa. Bombele atomice au fost inventate de laşitatea bărbaţilor acestei lumi!"
P.S., mi-a trezit amintirea străbunicului meu (1913-2007), care în vara anului 2006, pe când vizionasem cu el fiece meci de la Cupa Mondială a acelui an, îmi povestise (deşi nu mă pasiona la acea vreme) viaţa lui de militar în stepa rusă. Mi-aş fi dorit mult ca acum, când nu numai că aş avea capacitate de înţelegere, dar şi dorinţă să ascult, să fi trăit. :)
April 20, 2022
Am citit această carte din start ca pe o provocare și mi-a deschis câteva uși care m-au scos din zona de confort. Nu e chiar cea mai facilă lectură, fiindcă sunt multe istorii care se întrepătrund, pentru ca mai apoi să se intersecteze din nou. Jocul narativ, fictionalizarea ca mod de viață, istoria individuală și cea cu majusculă, anecdota, colajul, toate își fac loc în acest roman pe care eu l-aș încadra în zona experimentului literar (poate mă înșel!). O idee care mi-a plăcut a fost cea care mizează pe relativitatea limbajului, implicit a realității pe care acesta o descrie.
July 20, 2015
Nu zic nu, posibil să fie (şi) vina mea în acest caz, dar romanul lui Nedelciu nu a făcut să vibreze vreo coardă sensibilă înăuntrul meu în mod special. Singurele momente în care l-am parcurs cu plăcere vădită au fost reprezentate de scrisorile pline de farmec şi prospețime ale Anei, dar chiar şi acelea au încetat după un timp. 2,7/5
February 25, 2024
L-am descoperit pe Mircea Nedelciu datorită Ruxandrei Gîdei (4fara15) și citindu-l parcă am luat o gură de aer proaspăt. Deși scrie despre perioada comunistă, simplitatea scrisului său relevă într-un mod surprinzător o parte din realitățile curente. Romanul de față redă în stil cinematografic viețile unor personaje înainte, în timpul și după al Doilea Război Mondial. Trecutul, prezentul și în unele cazuri viitorul sunt prezentate ca niște piese de puzzle care se recompun continuu pentru crearea realității. Tragedia și bucuria se contopesc în construcția oamenilor, iar războiul se transformă în "mașina de țesut" a personalității. Mircea Nedelciu ar merita să fie mai cunoscut, mai ales pentru că ideile pe care le înfățișează sunt nemuritoare, cum ar fi: "Atâtea obiecte circulă însoțite de numele lor și atâția oameni fără!"; "... acesta este lucrul cel mai groaznic într-un război: conectarea ființei cu absurdul".
Read
September 15, 2015 I want very much reading Zmeura de campie by Mircea Nedelciu.
June 12, 2023
Definitely not my type. Maybe because I wasn't paying attention from the beginning or the way it was written, but I didn't understand. I had to read a summary to understand what was happening.
Dnf
Dnf
July 8, 2021
"Război este când te duci la război și te întorci înapoi și visezi război"
Abia am terminat cartea și chiar nu știu ce părere am despre ea.
O părere sigur am dar parca nu este una sigura și presupun ca asta se datorează în mare parte confuziei cu care m-a lăsat la final.
Cred ca pot începe prin a spune ca mi-a plăcut stilul asta "detectiv" prin care am aflat detalii despre trecut. Nu realizasem pana acum cât de tare îmi place sa fiu lăsată sa pun cap la cap detaliile despre trecut și sa fac tot felul de teorii și ipoteze. Cartea chiar nu a fost predictibila (deși la un moment dat începei sa descurci firele povestii) si de multe ori m-a făcut sa privesc în gol încercând sa fac legături între o amintire și niște personaje sau fiind uimita de aflarea unor amănunte importante. E satisfăcător rău să afli o informație și instantaneu sa o legi de alta după care sa creezi ușor ușor o teorie.
Uneori parca (mai pe la final) apăreau totuși și detalii care nu aveau legătură cu povestea sau scene pe care eu nu le-am prea înțeles (sper ca după ce o sa o mai citesc odată totul va fi mai limpede) dar în mare la capitolul asta sta bine.
Nu mai spun de teoriile lui Zare pe care le-am adorat pur și simplu și care ma făceau sa mai citesc oleacă și în momentele în care eram obosita:)))
Acum ca am vorbit despre ce îmi place pot sa spun și ce nu m-a incantat prea tare și anume faptul ca uneori au fost folosite niște secvente pe care nu le-am înțeles și care mi se păreau inutile:|| Mi s-a părut ca acțiunea a fost pealocuri încurcată și cu privire la unele amănunte nu m-am lămurit nici acum.
Asta ar fi și motivul pentru care i-am dat 4 steluțe dar în rest este foarte ok cartea și, zic eu, merita sa fie citită chiar dacă nu era o lectura obligatorie pentru școală.
Abia am terminat cartea și chiar nu știu ce părere am despre ea.
O părere sigur am dar parca nu este una sigura și presupun ca asta se datorează în mare parte confuziei cu care m-a lăsat la final.
Cred ca pot începe prin a spune ca mi-a plăcut stilul asta "detectiv" prin care am aflat detalii despre trecut. Nu realizasem pana acum cât de tare îmi place sa fiu lăsată sa pun cap la cap detaliile despre trecut și sa fac tot felul de teorii și ipoteze. Cartea chiar nu a fost predictibila (deși la un moment dat începei sa descurci firele povestii) si de multe ori m-a făcut sa privesc în gol încercând sa fac legături între o amintire și niște personaje sau fiind uimita de aflarea unor amănunte importante. E satisfăcător rău să afli o informație și instantaneu sa o legi de alta după care sa creezi ușor ușor o teorie.
Uneori parca (mai pe la final) apăreau totuși și detalii care nu aveau legătură cu povestea sau scene pe care eu nu le-am prea înțeles (sper ca după ce o sa o mai citesc odată totul va fi mai limpede) dar în mare la capitolul asta sta bine.
Nu mai spun de teoriile lui Zare pe care le-am adorat pur și simplu și care ma făceau sa mai citesc oleacă și în momentele în care eram obosita:)))
Acum ca am vorbit despre ce îmi place pot sa spun și ce nu m-a incantat prea tare și anume faptul ca uneori au fost folosite niște secvente pe care nu le-am înțeles și care mi se păreau inutile:|| Mi s-a părut ca acțiunea a fost pealocuri încurcată și cu privire la unele amănunte nu m-am lămurit nici acum.
Asta ar fi și motivul pentru care i-am dat 4 steluțe dar în rest este foarte ok cartea și, zic eu, merita sa fie citită chiar dacă nu era o lectura obligatorie pentru școală.
November 25, 2023
Vreau sa incep prin a declara ca Zmeura de campie e cea mai buna carte din programa pentru BAC, chiar daca nu prea e defapt.
Nu imi dau seama daca chiar a fost atat de interesanta incat nici sa nu observ cum fug paginile sau era pur si simplu atat de greu de inteles ce personaj urmareai si ce se intampla incat a parut doar ca e foarte inteiganta, dar o sa consider ca e doar foarte interesanta.
Sincer sa fiu, nu pot spune de ce imi place. Nu pot spune ca e neaparat o poveste sau ca se petrec multe in carte. Nu pot sa spun nici macar ca e vorba de personaje excelente care par foarte reale si familiare, caci personajele sunt foarte vagi si generale. Cred ca asta e o decizie constienta, dupa cum scrie la final unde se intreaba (autorul presupun) daca Zare e un personaj, caci nu se stie nici culoarea ochilor sai, nici cine ii sunt parintii, iar el nici nu vrea sa ii stie.
Cred ca ce cara in carca acest "roman" este structura. Felul in care autorul invarte perspectivele si actiunile si le combina cu fragmente din cartile de istorie fac ca povestea sa fie unica si interesanta si sa tina cititorul captivat tot timpul. Astfel, nu pot spune ca e o lectura plina de actiune sau interesanta, dar este foarte frumos cladita si te tine captivat prin insasi constructia sa.
In plus, teoriile lui Zare in legatura cu istoria si lingvistica sunt o bucurie pur si simplu. Foarte bine gandite, ajuta la a captiva audienta, si daca pentru doar trei paragrafe, cat se desfasoara si ajuta la comedia cartii. Aceasta comedie e foarte romaneasca, dupa parerea mea. Au fost situatii in care sa pufnesc in ras cu voce tare din cauza cartii asteia, caci sunt infipte niste momente foarte amuzante printre tot seriosul cartii.
Tot respectul!
Nu imi dau seama daca chiar a fost atat de interesanta incat nici sa nu observ cum fug paginile sau era pur si simplu atat de greu de inteles ce personaj urmareai si ce se intampla incat a parut doar ca e foarte inteiganta, dar o sa consider ca e doar foarte interesanta.
Sincer sa fiu, nu pot spune de ce imi place. Nu pot spune ca e neaparat o poveste sau ca se petrec multe in carte. Nu pot sa spun nici macar ca e vorba de personaje excelente care par foarte reale si familiare, caci personajele sunt foarte vagi si generale. Cred ca asta e o decizie constienta, dupa cum scrie la final unde se intreaba (autorul presupun) daca Zare e un personaj, caci nu se stie nici culoarea ochilor sai, nici cine ii sunt parintii, iar el nici nu vrea sa ii stie.
Cred ca ce cara in carca acest "roman" este structura. Felul in care autorul invarte perspectivele si actiunile si le combina cu fragmente din cartile de istorie fac ca povestea sa fie unica si interesanta si sa tina cititorul captivat tot timpul. Astfel, nu pot spune ca e o lectura plina de actiune sau interesanta, dar este foarte frumos cladita si te tine captivat prin insasi constructia sa.
In plus, teoriile lui Zare in legatura cu istoria si lingvistica sunt o bucurie pur si simplu. Foarte bine gandite, ajuta la a captiva audienta, si daca pentru doar trei paragrafe, cat se desfasoara si ajuta la comedia cartii. Aceasta comedie e foarte romaneasca, dupa parerea mea. Au fost situatii in care sa pufnesc in ras cu voce tare din cauza cartii asteia, caci sunt infipte niste momente foarte amuzante printre tot seriosul cartii.
Tot respectul!
July 29, 2022
Pentru mine, Zmeura de câmpie a fost cazul clasic si perfect de „nu tu, ci eu” pe cât se poate de nonironic.
Mi-a plăcut mult mult de tot acest roman când l-am studiat în clasa a 12a pentru examenul de bacalaureat. M-a fascinat pur și simplu prin modul în care inova romanul clasic, tradițional și standard. A fost ca o gura de aer proaspătă.
„Foamea a dus de multe ori la războaie și revoluții,pe când necesitatea sexuală nu.”
Am decis să îl citesc abia acum, mulți ani mai târziu, sperând că voi avea mintea destul de „coaptă” ca să îl înțeleg. M-am înșelat amarnic și nu îmi e rușine să spun că pur și simplu nu am înțeles mare lucru.
Nu citesc romane de genul, mi se par foarte greu de digerat. Nu pot sa le urmăresc cu atenție, să rețin detalii și să fac pe detectivul. Nu îmi plac romanele în care trebuie să pun eu cap la cap totul și să trebuiască să țin cont de fiecare minusculitate ca să înțeleg pe deplin. M-am pierdut în proporție de 75% în perspective, numele personajelor, cronologii și alte evenimente. Nu am înțeles absolut deloc finalul și câteva capitole care mi s-au părut de umplutură.
Cred ca este o carte fenomenală din punct de vedere tehnic, însă numai pentru cei ce preferă genul acesta de literatură. Pentru mine a fost mult prea mult. Mi-am dorit nespus să îmi placă dar m-a depășit enorm și m-am simțit prost să îl abandonez, din respect pentru munca autorului.
Nu îl recomand celor ce se regăsesc în recenzia mea.
Mi-a plăcut mult mult de tot acest roman când l-am studiat în clasa a 12a pentru examenul de bacalaureat. M-a fascinat pur și simplu prin modul în care inova romanul clasic, tradițional și standard. A fost ca o gura de aer proaspătă.
„Foamea a dus de multe ori la războaie și revoluții,pe când necesitatea sexuală nu.”
Am decis să îl citesc abia acum, mulți ani mai târziu, sperând că voi avea mintea destul de „coaptă” ca să îl înțeleg. M-am înșelat amarnic și nu îmi e rușine să spun că pur și simplu nu am înțeles mare lucru.
Nu citesc romane de genul, mi se par foarte greu de digerat. Nu pot sa le urmăresc cu atenție, să rețin detalii și să fac pe detectivul. Nu îmi plac romanele în care trebuie să pun eu cap la cap totul și să trebuiască să țin cont de fiecare minusculitate ca să înțeleg pe deplin. M-am pierdut în proporție de 75% în perspective, numele personajelor, cronologii și alte evenimente. Nu am înțeles absolut deloc finalul și câteva capitole care mi s-au părut de umplutură.
Cred ca este o carte fenomenală din punct de vedere tehnic, însă numai pentru cei ce preferă genul acesta de literatură. Pentru mine a fost mult prea mult. Mi-am dorit nespus să îmi placă dar m-a depășit enorm și m-am simțit prost să îl abandonez, din respect pentru munca autorului.
Nu îl recomand celor ce se regăsesc în recenzia mea.
May 4, 2015
Uuff. Atâtea idei impresionante, unice şi care surprind şi atâtea întâmplări monotone, plictisitoare, care, spre dezamăgirea mea, nu s-au legat cu dezvăluirea de la final. (De trecut cu vederea epoca comunistă reliefată, care îmi repugnă). Astfel de cărţi trebuie citite când ai timp, răbdare, iar întrebarea rămâne... chiar merită?
May 31, 2016
Trebuie să îmi pun gândurile la macerat înainte de a vorbi mai pe larg despre acest roman, însă, pe scurt, mi-a depășit așteptările și m-a ținut lipită de paginile sale, dar nu pentru a le înghiți pe nemestecate, ci pentru a le citi și savura pe îndelete. Stil, atmosferă și o sumedenie de povești.
September 18, 2017
Nu ma așteptam să-mi placă, dar pot spune ca m-a surprins într-un mod plăcut.
March 23, 2020
2.5* De recitit în viitor, poate o voi înțelege mai bine.
November 20, 2021
"Zmeura de câmpie" este un roman pe care ar fi trebuit să îl citesc încă din liceu, fiind în programa școlară pentru literatură postmodernistă. Probabil ca mulți alții am evitat complet această perioadă literară pentru a mă concentra pe adevăratele spaime ale examenului de bacalauraeat (Eminescu, Marin Preda, Bacovia etc.). Apoi, literatura postmodernistă mi se părea înconjurată într-o aură de dificultate, așa că am evitat-o. Spre surprinderea mea, "Zmeura de câmpie" este un roman foarte plăcut și simplu de citit în esența lui, deși este complex din punct de vedere narativ (tehnici narative diverse, planuri narative anacronice, comentarii sociale voalate etc.). Probabil mulți cititori se vor simți descurajați de aceste aspecte. Recomandarea mea ar fi să îl citiți fără a încerca să îl pătrundeți din punct de vedere intelectual și să vă concentrați pe atmosferă, povești și personaje, așa cum romanul alege să le înfățișeze. Romanul nu trebuie tratat ca pe un comentariu la examen, ci ca pe un film bun și nonconformist pe care se întâmplă să-l descoperim într-o noapte la TV, când n-avem somn. Nu e nevoie să înțelegem ce a vrut să spună autorul, ci doar să ne deschidem pe noi pentru a recepta mesajul.
September 26, 2023
O carte superbă!
#ZmeuraDeCâmpie este o poveste cu povești, o poveste plină de savoare și originalitate. Povestea principală este aceea a scormonirii trecutului în încercarea de a găsi o identitate, o apartenență, o familie.
#MirceaNedelciu adună fire narative pe care apoi le desparte, însăilează destine, întâmplări, împletește vremuri tulburi, cu unele aparent calme, face un colaj de voci, întrerupe bucăți de povești, interpune peste acestea altele, te plimbă prin labirinturi ce creează o perspectivă cinematografică, dezvăluind un miez bogat de poveste, ancorată în realitate tocmai prin toate aceste artificii stilistice.
Superb ce am citit! Neașteptat!
#ZmeuraDeCâmpie este o poveste cu povești, o poveste plină de savoare și originalitate. Povestea principală este aceea a scormonirii trecutului în încercarea de a găsi o identitate, o apartenență, o familie.
#MirceaNedelciu adună fire narative pe care apoi le desparte, însăilează destine, întâmplări, împletește vremuri tulburi, cu unele aparent calme, face un colaj de voci, întrerupe bucăți de povești, interpune peste acestea altele, te plimbă prin labirinturi ce creează o perspectivă cinematografică, dezvăluind un miez bogat de poveste, ancorată în realitate tocmai prin toate aceste artificii stilistice.
Superb ce am citit! Neașteptat!
September 15, 2024
Da mi un leu pt fiecare data când a zis WC
February 7, 2023
Romanul acesta nu m-a atras câtuși de puțin. Conținutul este în totalitate supus ideologiei comuniste, aducând în discuție lumea țărănimii și învățământul în internate. Personajele sunt foarte plate și nu produc nicio impresie. Zmeura devine un laitmotiv abia spre final, când ajunge sugestia originii, a nașterii, aflându-se în contradicție cu lumea înconjurătoare prin apariția ei în zona de câmpie. În rest, războiul devine un suprapersonaj, contribuind la formarea caracterului personajelor care vor să descopere mediul în care s-au născut, urmărind evenimentele care se petrec în jurul lor pentru a-și recăpăta o memorie demult pierdută. Structura ,,inedită" a romanului m-a derutat foarte mult și a înrăutățit experiența lecturii, iar povestea simt că n-a fost gândită și împărțită echilibrat. Principalele detalii și soluții au fost aduse de nicăieri, lăsându-l pe cititor să le digere cum poate, iar autorul însuși își face apariția în poveste, manifestându-și dorința de a nu primi întrebări sau nelămuriri referitoare la poveste și făcându-și personajele să-și conștientizeze sau să-și nege statutul de personaj. Pe scurt, nu mi-a plăcut și n-aș mai citi ceva de la acest autor.
April 14, 2020
Am inteles ca este un roman postbelic, usor avangardist prin perspectiva narativa ametitoare si fragmentele desprinse din scrisori. Dar, personal, n am rezonat cu aceasta carte, cum n-am rezonat nici cu povestea in sine, frumoasa de altfel, dar expusa prea rece si ermetic.
Read
March 26, 2013sd
February 21, 2015
i want to read ir
Displaying 1 - 22 of 22 reviews