What do you think?
Rate this book
Valuri de viață
Dacă la vârsta de nouă ani Irina Albu îşi pierde părinţii într-un stupid accident de maşină, nouă ani mai târziu se îndrăgosteşte. Dar nu oricum și nu de oricine. Căile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cât își dorește mai mult să-și trăiască viața, cu atât viața se încăpățânează s-o trăiască pe ea, după reguli implacabile.
Va putea supravieţui o inimă într-un tărâm fără speranţă?
Va putea supravieţui o inimă într-un tărâm fără speranţă?
- GenresRomanian Literature
432 pages, Paperback
First published November 19, 2015
5 people are currently reading
212 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
April 4, 2016
Unele cărți îți fac cunoștință cu personaje atât de bine conturate încât iei fiecare cuvânt, fiecare lucru ca atare, fără să te îndoiești de ceea ce se întâmplă. Așa mi s-a întâmplat când m-am apucat de „Valuri de viață” de Lina Moacă, prin intermediul ei mi-am adus aminte ce înseamnă să fii adolescent, cât de mult contează familia, prietenii și cum se simte prima dragoste. Autoarea reușește să redea toate aceste aspecte fundamentale, cruciale pentru un adolescent exact așa cum sunt și asta m-a făcut să îndrăgesc pe loc această carte, deși este presărată de stereotipuri.
Citind această carte mi-am adus aminte de o discuție pe care am avut-o cu o prietenă și anume ce carte minunată ar ieși dacă s-ar hotărî cineva să scrie viețile noastre ca adolescente. Avem cu toții amintiri mai mult sau mai puțin interesante pe care le vom purta mereu în suflet și din care am învățat multe.
Viața Irinei Albu este exact așa, plină de încercări, momente emoționante și lecții pe care le primește de la viață. Deși este abia o adolescentă, a avut parte de multă suferință și a încercat pe cât posibil să își apere inima de alte posibile dezamăgiri, astfel că prima dragoste apare destul de târziu, în momentul în care se întoarce în București pentru a fi alături de bunicul său care are ceva probleme de sănătate.
Primul contact cu Robert este electric, exact cum ar trebui să fie o atracție la prima vedere și fiecare clipă în preajma lui este încărcată de sentimente puternice de care nu este sigură că vrea să se lase condusă. Impulsul ei îi spune să fie mereu aproape de Robert, însă el se îndepărtează odată ce îi află numele, lucru care o face să-și pună anumite întrebări și să se îndoiască de legătura vibrantă care s-a creat între ei.
Cum este de așteptat apar diverse probleme, care mai de care mai complicate, iar Irina este nevoită să riște pentru a-și urma inima și în același timp să păstreze totul secret pentru a nu-și răni bunicul.
Un alt lucru frumos care mi-a plăcut mult a fost relația nepoată-bunic. Uneori chiar am fost tristă când am citit cum interacționează cei doi, gândindu-mă că niciunul dintre bunicii mei nu se mai află în viață. Ar fi minunat dacă ar exista o legătură atât de puternică și în realitate, deoarece pare prea frumos ca să fie adevărat, te pune puțin pe gânduri și te face să-ți dorești să poți avea o relație atât de deschisă.
În ceea ce privește cele două personaje principale, mi-a plăcut destul de mult de Irina, au fost puține momente în care nu am fost pe aceeași lungime de undă și același lucru îl pot spune și despre Robert. Poate că acesta a fost și scopul până la urmă, să aibă defecte și momente de slăbiciune ca oricare dintre noi, să își depășească propria condiție și să se dezvolte în persoane/personaje de care să fim mulțumiți.
Finalul a fost cu totul neașteptat, m-a luat prin surprindere și acest lucru m-a făcut să apreciez și mai mult cartea, pe lângă ușurința cu care se citește datorită cursivității și stilului ei și a personajelor foarte plăcute. Am găsit o mulțime de citate drăguțe pe care le-am extras din cartea, câteva dintre acestea le-am trecut pentru voi mai jos. Sper să vă placă.
Citind această carte mi-am adus aminte de o discuție pe care am avut-o cu o prietenă și anume ce carte minunată ar ieși dacă s-ar hotărî cineva să scrie viețile noastre ca adolescente. Avem cu toții amintiri mai mult sau mai puțin interesante pe care le vom purta mereu în suflet și din care am învățat multe.
Viața Irinei Albu este exact așa, plină de încercări, momente emoționante și lecții pe care le primește de la viață. Deși este abia o adolescentă, a avut parte de multă suferință și a încercat pe cât posibil să își apere inima de alte posibile dezamăgiri, astfel că prima dragoste apare destul de târziu, în momentul în care se întoarce în București pentru a fi alături de bunicul său care are ceva probleme de sănătate.
Primul contact cu Robert este electric, exact cum ar trebui să fie o atracție la prima vedere și fiecare clipă în preajma lui este încărcată de sentimente puternice de care nu este sigură că vrea să se lase condusă. Impulsul ei îi spune să fie mereu aproape de Robert, însă el se îndepărtează odată ce îi află numele, lucru care o face să-și pună anumite întrebări și să se îndoiască de legătura vibrantă care s-a creat între ei.
Cum este de așteptat apar diverse probleme, care mai de care mai complicate, iar Irina este nevoită să riște pentru a-și urma inima și în același timp să păstreze totul secret pentru a nu-și răni bunicul.
Un alt lucru frumos care mi-a plăcut mult a fost relația nepoată-bunic. Uneori chiar am fost tristă când am citit cum interacționează cei doi, gândindu-mă că niciunul dintre bunicii mei nu se mai află în viață. Ar fi minunat dacă ar exista o legătură atât de puternică și în realitate, deoarece pare prea frumos ca să fie adevărat, te pune puțin pe gânduri și te face să-ți dorești să poți avea o relație atât de deschisă.
În ceea ce privește cele două personaje principale, mi-a plăcut destul de mult de Irina, au fost puține momente în care nu am fost pe aceeași lungime de undă și același lucru îl pot spune și despre Robert. Poate că acesta a fost și scopul până la urmă, să aibă defecte și momente de slăbiciune ca oricare dintre noi, să își depășească propria condiție și să se dezvolte în persoane/personaje de care să fim mulțumiți.
Finalul a fost cu totul neașteptat, m-a luat prin surprindere și acest lucru m-a făcut să apreciez și mai mult cartea, pe lângă ușurința cu care se citește datorită cursivității și stilului ei și a personajelor foarte plăcute. Am găsit o mulțime de citate drăguțe pe care le-am extras din cartea, câteva dintre acestea le-am trecut pentru voi mai jos. Sper să vă placă.
February 18, 2017
Motive să citești romanele Linei Moacă?
Limbajul artistic, cursiv, dar încărcat de semnificații;
Un vocabular extins, nicio încercare de a epata prin formă – încă o mare bilă albă pentru Lina. De ce spun asta? Pentru că un autor talentat nu are nevoie de decorațiuni excesive pe text, prea mult este prea mult;
Cugetări pertinente, fără patinări de la logică;
Acțiune amplă, descrieri grațioase;
Limbajul artistic, cursiv, dar încărcat de semnificații;
Un vocabular extins, nicio încercare de a epata prin formă – încă o mare bilă albă pentru Lina. De ce spun asta? Pentru că un autor talentat nu are nevoie de decorațiuni excesive pe text, prea mult este prea mult;
Cugetări pertinente, fără patinări de la logică;
Acțiune amplă, descrieri grațioase;
June 14, 2016
Rating: 4/5
Aproape toată lumea își dorește acea poveste de dragoste minunată, dragostea la prima vedere în care cei doi îndrăgostiți să nu se poată opri din a se privi unul pe celălalt. Dragostea aceea ce te face să te pierzi în ochii celuilalt, să nu te poți gândi la altceva decât la sufletul tău pereche.
O astfel de poveste de dragoste ne este prezentată în Valuri de viață, o carte care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate. Lina Moacă m-a cucerit cu stilul ei foarte frumos, iar elementele romantice pe care le-a inclus m-au făcut să visez cu ochii deschiși alături de protagonista cărții, Irina Albu.
Adolescenta îl are alături numai pe bunicul ei Dan, un moșneag care îi este extrem de drag, el fiind și unica ei rudă în viață. Dorind să nu mai studieze la Paris, Irina revine în București pentru a fi alături de bunicul ei, însă nu își imaginează ce surprize îi rezervă noul colegiu unde are să învețe.
Anii de liceu prin care trece Irina, sunt plini de încărcătură emoțională, toată datorată unui crai cu ochii verzi, un tânăr pe nume Robert Groza, sufletul pereche al fetei. Conexiunea lor se face încă de la început, din momentul în care privirile li se întâlnesc.
Relația celor doi evoluează extrem de repede (lucru ce mi-a plăcut, dar în același timp mi s-a părut un pic clișeic), însă e presărată cu extrem de multe obstacole. Care este adevărata identitate a tinerilor, și ce legătură îi marchează de dinainte ca ei să se fi cunoscut, veți afla numai dacă citiți cartea.
Mi-a plăcut faptul că această lectură m-a ținut de multe ori în suspans, misterul înconjurând personajele pricipale. Sentimentul de iubire, ce răsare între Irina și Robert, mi s-a părut un pic forțat, el apărând fără ca cei doi să se cunoască. Cu toate acestea, mi-a plăcut să le aflu povestea, și să trăiesc alături de ei, eu fiind o iubitoare a poveștilor de dragoste de acest tip, chiar dacă par un pic cheesy sau dramatice.
Lectura a fost palpitantă, captivantă, plină de suișuri și coborâșuri. Aproape trei sferturi din carte par să evolueze în direcția cea bună, pentru ca mai apoi să avem parte de un moment care schimbă cu totul viețile Irinei și lui Robert. Pe cât de repede se pot apropia două persoane, pe atât de mult se pot depărta. Acest lucru mi-a demonstrat că lipsa de comunicare, deciziile impulsive, și neîncrederea deplină în cel iubit, pot duce la rupturi care ne pot marca ani de zile, sau chiar o viață întreagă.
Legăturile dintre personaje mi s-au părut frumoase, cea dintre Irina și moșneagul ei fiind printre preferatele mele. Cu toate că intervin secretele în legătura lor, cred că bunicul fetei simte, mai ales pe patul de moarte, că inima ei este pentru altcineva, nu pentru cel care o ispitește într-o pânză mincinoasă a căsătoriei.
De asemenea, legăturile dintre Irina și prietenele ei au fost pe placul meu. La început am fost neîncrezătoare în colegele de clasă care se dau bine pe lângă Irina, dar pe parcurs am fost convinsă de onestitatea prieteniei lor, și m-au făcut să simt mai bine adolescența personajelor care trec prin anii de liceu.
Printre personajele antipatice mie, se numără Victor Sima, un tip bogat, aproape perfect, care ar fi feblețea oricărei fete. Acesta simte că i se cuvinte orice, și o dorește pe Irina Albu în viața lui, nu doar ca prietenă, ci și ca iubită. La început, am strâmbat din nas la intențiile lui, pentru ca mai apoi să simt o oarecare milă pentru el și să îl simpatizez pentru comportamentul lui față de Irina.
Finalul însă m-a scârbit până peste măsură, și nu am putut să mai înțeleg acest personaj orbit de iubire, dar mai ales de dorința de a face tot posibilul pentru a-și împlini dorințele. Am simțit sentimente de ură, și nu am încercat să îi găsesc o explicație pentru acțiunile sale. Toate planurile mârșave ale acestuia, i-au oferit Irinei șapte ani în care nu a mai știut ce este viața, existența ei făcând-o să devină un personaj pus la pământ, cu un comportament pe care nici ea nu și-l mai recunoaște.
Nu doresc să vă dau spoilere multe, și să vă dezvălui aspecte pe care aș dori să le descoperiți singuri, dar pot spune că Lina Moacă a scris o carte foarte frumoasă, pe care v-o recomand cu mare drag! Veți citi despre adolescență, anii de liceu, povești de dragoste, prietenii, drame, familie, invidii, decizii greșite, neîncrederi, minciuni, suferințe, slăbiciuni. Un amalgam de sentimente și momente ce vă vor purta pe parcursul a multor ani din viața personajelor vă vor face să vă simțiți ca într-un carusel, un carusel care se plimbă în valuri asemenea mării, un carusel care reprezintă viața. Vă invit să descoperiți valuri de viață care vă vor aminti de realitatea în care trăiți!
Citate:
Aproape toată lumea își dorește acea poveste de dragoste minunată, dragostea la prima vedere în care cei doi îndrăgostiți să nu se poată opri din a se privi unul pe celălalt. Dragostea aceea ce te face să te pierzi în ochii celuilalt, să nu te poți gândi la altceva decât la sufletul tău pereche.
O astfel de poveste de dragoste ne este prezentată în Valuri de viață, o carte care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate. Lina Moacă m-a cucerit cu stilul ei foarte frumos, iar elementele romantice pe care le-a inclus m-au făcut să visez cu ochii deschiși alături de protagonista cărții, Irina Albu.
Adolescenta îl are alături numai pe bunicul ei Dan, un moșneag care îi este extrem de drag, el fiind și unica ei rudă în viață. Dorind să nu mai studieze la Paris, Irina revine în București pentru a fi alături de bunicul ei, însă nu își imaginează ce surprize îi rezervă noul colegiu unde are să învețe.
Anii de liceu prin care trece Irina, sunt plini de încărcătură emoțională, toată datorată unui crai cu ochii verzi, un tânăr pe nume Robert Groza, sufletul pereche al fetei. Conexiunea lor se face încă de la început, din momentul în care privirile li se întâlnesc.
Relația celor doi evoluează extrem de repede (lucru ce mi-a plăcut, dar în același timp mi s-a părut un pic clișeic), însă e presărată cu extrem de multe obstacole. Care este adevărata identitate a tinerilor, și ce legătură îi marchează de dinainte ca ei să se fi cunoscut, veți afla numai dacă citiți cartea.
Mi-a plăcut faptul că această lectură m-a ținut de multe ori în suspans, misterul înconjurând personajele pricipale. Sentimentul de iubire, ce răsare între Irina și Robert, mi s-a părut un pic forțat, el apărând fără ca cei doi să se cunoască. Cu toate acestea, mi-a plăcut să le aflu povestea, și să trăiesc alături de ei, eu fiind o iubitoare a poveștilor de dragoste de acest tip, chiar dacă par un pic cheesy sau dramatice.
Lectura a fost palpitantă, captivantă, plină de suișuri și coborâșuri. Aproape trei sferturi din carte par să evolueze în direcția cea bună, pentru ca mai apoi să avem parte de un moment care schimbă cu totul viețile Irinei și lui Robert. Pe cât de repede se pot apropia două persoane, pe atât de mult se pot depărta. Acest lucru mi-a demonstrat că lipsa de comunicare, deciziile impulsive, și neîncrederea deplină în cel iubit, pot duce la rupturi care ne pot marca ani de zile, sau chiar o viață întreagă.
Legăturile dintre personaje mi s-au părut frumoase, cea dintre Irina și moșneagul ei fiind printre preferatele mele. Cu toate că intervin secretele în legătura lor, cred că bunicul fetei simte, mai ales pe patul de moarte, că inima ei este pentru altcineva, nu pentru cel care o ispitește într-o pânză mincinoasă a căsătoriei.
De asemenea, legăturile dintre Irina și prietenele ei au fost pe placul meu. La început am fost neîncrezătoare în colegele de clasă care se dau bine pe lângă Irina, dar pe parcurs am fost convinsă de onestitatea prieteniei lor, și m-au făcut să simt mai bine adolescența personajelor care trec prin anii de liceu.
Printre personajele antipatice mie, se numără Victor Sima, un tip bogat, aproape perfect, care ar fi feblețea oricărei fete. Acesta simte că i se cuvinte orice, și o dorește pe Irina Albu în viața lui, nu doar ca prietenă, ci și ca iubită. La început, am strâmbat din nas la intențiile lui, pentru ca mai apoi să simt o oarecare milă pentru el și să îl simpatizez pentru comportamentul lui față de Irina.
Finalul însă m-a scârbit până peste măsură, și nu am putut să mai înțeleg acest personaj orbit de iubire, dar mai ales de dorința de a face tot posibilul pentru a-și împlini dorințele. Am simțit sentimente de ură, și nu am încercat să îi găsesc o explicație pentru acțiunile sale. Toate planurile mârșave ale acestuia, i-au oferit Irinei șapte ani în care nu a mai știut ce este viața, existența ei făcând-o să devină un personaj pus la pământ, cu un comportament pe care nici ea nu și-l mai recunoaște.
Nu doresc să vă dau spoilere multe, și să vă dezvălui aspecte pe care aș dori să le descoperiți singuri, dar pot spune că Lina Moacă a scris o carte foarte frumoasă, pe care v-o recomand cu mare drag! Veți citi despre adolescență, anii de liceu, povești de dragoste, prietenii, drame, familie, invidii, decizii greșite, neîncrederi, minciuni, suferințe, slăbiciuni. Un amalgam de sentimente și momente ce vă vor purta pe parcursul a multor ani din viața personajelor vă vor face să vă simțiți ca într-un carusel, un carusel care se plimbă în valuri asemenea mării, un carusel care reprezintă viața. Vă invit să descoperiți valuri de viață care vă vor aminti de realitatea în care trăiți!
Citate:
"Privirea mea se izbește de doi ochi neașteptat de pătrunzători și un fior ciudat cu o forță nedeslușită îmi străbate întregul corp. Electric. Verdele spălăcit devenise dintr-o dată atât de intens, încât mă prinde total nepregătită cu arderea lui. Îmi întorc capul rușinată, cu viteza unui om trezit din visare.
Na! Ce m-o fi apucat să mă uit așa la el, parcă mă hipnotizase. Da. Vrăjită. Cât timp oare stătusem observându-l cum se amuza cu prietenii săi? O clipă? Un infinit? Nu știu. Nu mi se mai întâmplase să-mi atragă atenția cineva în felul acesta. Ridicol." (p.28)
"Plină de energie, dis de dimineață mă pregătesc de călătorie. Ador Marea Neagră. Farmecul ei, cu luciri de curcubeu auriu, la fiecare întâlnire caută și găsește copilul din mine.
E o zi perfectă, cu adieri de toamnă, ideală pentru o plimbare pe mare. Soarele îmi zâmbește îmbietor. În timp ce aerul blând care răzbate dinspre larg, impregnat cu mirosul de sare, îmi stimulează spiritul și îmi răscolește părul. Fără să mă pot abține, zâmbesc larg la bucuria simplă pe care mi-o provoacă peisajul din jur. O iluzie a armoniei perfecte. Totul e un imens albastru poleit cu aur. Năucitor." (p.91)
"Deși felul în care se purtase cu mine fusese de neiertat, privirea lui îmi spune acum că nu-i sunt deloc indiferentă. Da, da... Există o conexiune, o legătură vibrațională între noi, ceva ce nu se poate explica, doar simți. De fiecare dată când ochii mei îi întâlnesc pe ai lui, totul din jurul meu dispare, mă pierd înecată în acea profunzime verde.
Acum, eu și el rătăcim într-o altă lume, una doar a noastră, din care nu doresc să mă mai întorc niciodată." (p.109)
"- Ți-e frig? mă strânge el mai tare în brațe.
- Frig acum, lângă tine? murmur.
Robert mă sărută pe vârful nasului și pe gură, cu ochi luminoși și nerăbdători. În același timp mâinile îi alunecă agale pe spatele meu. Îmi mușcă buzele. Îi mușc limba. Ne purificăm fără aer. Sunt vrăjită. Sunt pulbere de stele. Sclipesc." (p.211)
"Înainte să apuc să-mi trag răsuflarea, ca o păpușă sunt trasă în îmbrățișări, primind felicitări de la toți. În definitiv, asta și sunt, «o jucărie» în mâinile unei puteri neînduplecate. Fericirea de pe chipul moșneagului meu mă face însă să zâmbesc. Poate până la urmă nebunia asta își are scopul ei. E ceva. Am să zbor fără să mă mai gândesc la nimic, poate și aripile atașate acum spatelui meu sunt bune. Firește. Am nevoie doar de puțin curaj să mă avânt, nu trebuie sa-mi fie frică. Nu m-aș mira, prin nu știu ce străfulgerare, să ating cerul cel mai înalt." (p.384)
January 19, 2016
3.5 stelute
Anyway… În primul și primul rând, îmi doresc să o felicit din toată inima pe scriitoare pentru că piața românească chiar are nevoie și de astfel de romane. Young-adult romance – atât de populare în stăinătate, romane ale căror traducere o așteptăm cu sufletul la gură pe la Epica sau alte edituri ce se îndură să ne aducă așa ceva și nouă. Să mai ne dorim traduceri când acum avem în propria curte o asemenea minunăție?!
În al doilea rând… să-mi spun propria opinie?! Hmm… dificil.
Ca și fir al poveștii din spatele romanului, nu știu ce să mai spun din ce nu s-a spus/nu ați citit în alte părți așa că voi încerca să fac mai mult o justificare a notei mele de pe Goodreads.
Recunosc, sunt vinovată, mi-am dorit această carte, în primul rând din cauza copertei. G.E.N.I.A.L.Ă.!!!! În al doilea, titlul era superb <3 și nu în ultimul rând, citatele cu care ne întărâta scriitoarea erau pur și simplu parcă desprinse din părticica aia a sufletului ce poartă imprimate toate iubirile și durerile…
Au urmat recenzii, din ce în ce mai multe păreri bune așa că ajunsesem într-un punct în care mai aveam un pic și riscam să rămân fără bani de pâine doar doar să mi-o iau. Ete că n-a fost cazul, dar tot o am pe listuță pentru că mi-o doresc și în bibliotecă.
(.................)
Pentru că iubirile nu au întotdeauna un final fericit. Pentru că uneori trec ani înainte de a regăsi drumul către cel ce ți-a fost sortit. Pentru că uneori te minți singură spunând că ai uitat, dorind să-ți construiești o viață alături de altcineva – un înlocuitor. Pentru că Iadul îndrăgostiților despărțiți nu se termină niciodată.
Cel mai puternic citat mi se pare, insa: „Nu vezi? Decorez Iadul… Îmi procur răni noi” :)
Recenzia completa o puteti citi:
https://navigandprintresuflete.wordpr...
Anyway… În primul și primul rând, îmi doresc să o felicit din toată inima pe scriitoare pentru că piața românească chiar are nevoie și de astfel de romane. Young-adult romance – atât de populare în stăinătate, romane ale căror traducere o așteptăm cu sufletul la gură pe la Epica sau alte edituri ce se îndură să ne aducă așa ceva și nouă. Să mai ne dorim traduceri când acum avem în propria curte o asemenea minunăție?!
În al doilea rând… să-mi spun propria opinie?! Hmm… dificil.
Ca și fir al poveștii din spatele romanului, nu știu ce să mai spun din ce nu s-a spus/nu ați citit în alte părți așa că voi încerca să fac mai mult o justificare a notei mele de pe Goodreads.
Recunosc, sunt vinovată, mi-am dorit această carte, în primul rând din cauza copertei. G.E.N.I.A.L.Ă.!!!! În al doilea, titlul era superb <3 și nu în ultimul rând, citatele cu care ne întărâta scriitoarea erau pur și simplu parcă desprinse din părticica aia a sufletului ce poartă imprimate toate iubirile și durerile…
Au urmat recenzii, din ce în ce mai multe păreri bune așa că ajunsesem într-un punct în care mai aveam un pic și riscam să rămân fără bani de pâine doar doar să mi-o iau. Ete că n-a fost cazul, dar tot o am pe listuță pentru că mi-o doresc și în bibliotecă.
(.................)
Pentru că iubirile nu au întotdeauna un final fericit. Pentru că uneori trec ani înainte de a regăsi drumul către cel ce ți-a fost sortit. Pentru că uneori te minți singură spunând că ai uitat, dorind să-ți construiești o viață alături de altcineva – un înlocuitor. Pentru că Iadul îndrăgostiților despărțiți nu se termină niciodată.
Cel mai puternic citat mi se pare, insa: „Nu vezi? Decorez Iadul… Îmi procur răni noi” :)
Recenzia completa o puteti citi:
https://navigandprintresuflete.wordpr...
April 8, 2016
O carte superbă din multe puncte de vedere.
Da, știu că i-am dat 4 stele din 5. De ce? Pentru că așa am simțit eu, deși mi-a plăcut cartea. La mine, 5 stele au doar cărțile în care mă regăsesc pe mine.
Da, știu că i-am dat 4 stele din 5. De ce? Pentru că așa am simțit eu, deși mi-a plăcut cartea. La mine, 5 stele au doar cărțile în care mă regăsesc pe mine.
November 24, 2015
Un roman genial pe care l-am citit dintr-o suflare, l-am devorat cum s-ar spune. Îmi place tot mai mult stilul de scris al autoarei, exprimă atât de multe sentimente prin niște simple cuvinte, e tulburător.
January 25, 2016
Lina Moaca dovedeste, din nou, incontestabilul talent de a atinge sufletul cititorului. Felicitari!
February 6, 2016
Valuri de viata este al doilea roman al autoarei Lina Moaca, primul fiind Oameni,ingeri si demoni (pe care inca nu l-am citit dar sper sa-l citesc).
In acest roman Lina a transpus pe hartie diferite emotii,sentimente a stranit revolta din cauza schimbarilor bruste de situatie,a fost totul surprinzator.Limbajul este foarte uzual deci cartea o poate citi oricine (se citeste foarte repede) fiind accesibila si usor de inteles.Povestea este foarte simpla in ciuda faptului ca are 428 de pagini o recomand tuturor persoanelor indiferent de varsta.
Cartea a fost foarte absolut fantastica am trait anumite sentimente impreuna cu personajele in momentul in care o citeam,pur si simplu te face sa te gandesti la anumite lucruri elementare in viata.Este o poveste foarte frumoasa in care este prezentata viata(tragica) dragostea (la varsta adolsecentei) minciuna si tradarea (de la persoanele la care te astepti cel mai putin).
Irina Albu este o adolsecenta ramasa orfana de ambii parinti de la o varsta foarte mica de 9 ani in urma unui accident de masina ,ea fiind crescuta de bunicul ei(mosneagul) milionarul Dan Albu.Cei doi au o relatie foarte stransa fiind foarte apropriati.
Singura alinare pentru Irina este doar bunicul ei,cel care are grija de ea si doreste sa fie fericita mereu.Dan isi da seama ca ea este foarte atasata de el si stiind ca are probleme cardiace incearca sa o departeze de el trimitand-o la scoala in Paris,dar ceva se schimba… In ultimul an Irina decide sa se mute in Bucuresti la un liceu particular ca sa poata fii mai aproape de bunicul ei.Fiind mutata la o scoala particulara acolo unde sunt doar copiii de bani gata este clar ca acolo Irina o sa infrunte fel si fel de probleme ca na… in fiecare clasa trebuie sa existe macar o pitipoanca care sa atraga atentia Selena, dar pe ea nu o deranjeaza atat de tare deoarece naturaletea este cel mai pretios lucru la o fata.
Desigur lucrurile par sa se complice atunci cand Irina il vede pe Robert Groza pe holul liceului , cel mai sexy tip cu ochii verzi pe care o cucereste cu o singura privire.La prima vedere cei doi par sa se placa reciproc dar dintr-o data lucrurile se complica deoarece acesta ii afla numele ei de familie.
…
Cei doi ajung sa aibe o relatie,una foarte foarte frumoasa.
…
Barbatul care va fi alaturi de Irina este Victor Sima,el este baiatul prietenilor bunicului ei.Toti vor sa se casatoareasca mai ales Dan doreste sa se intample acest lucru,intr-un final Irina se casatoreste cu Victor.Totul ia o intorsatura de situatie,brusc se schimba la 180 de grade inima ei il vrea pe Robert dar in prezent il are pe Victor.DUREROS!
Oare Irina cu cine alege sa isi petreaca tot restul vietii cu Robert sau cu Victor?
Trece Irina peste adevarul dureros?
Aflati voi restul! :)
https://readitawesome.wordpress.com/c...
In acest roman Lina a transpus pe hartie diferite emotii,sentimente a stranit revolta din cauza schimbarilor bruste de situatie,a fost totul surprinzator.Limbajul este foarte uzual deci cartea o poate citi oricine (se citeste foarte repede) fiind accesibila si usor de inteles.Povestea este foarte simpla in ciuda faptului ca are 428 de pagini o recomand tuturor persoanelor indiferent de varsta.
Cartea a fost foarte absolut fantastica am trait anumite sentimente impreuna cu personajele in momentul in care o citeam,pur si simplu te face sa te gandesti la anumite lucruri elementare in viata.Este o poveste foarte frumoasa in care este prezentata viata(tragica) dragostea (la varsta adolsecentei) minciuna si tradarea (de la persoanele la care te astepti cel mai putin).
Irina Albu este o adolsecenta ramasa orfana de ambii parinti de la o varsta foarte mica de 9 ani in urma unui accident de masina ,ea fiind crescuta de bunicul ei(mosneagul) milionarul Dan Albu.Cei doi au o relatie foarte stransa fiind foarte apropriati.
Singura alinare pentru Irina este doar bunicul ei,cel care are grija de ea si doreste sa fie fericita mereu.Dan isi da seama ca ea este foarte atasata de el si stiind ca are probleme cardiace incearca sa o departeze de el trimitand-o la scoala in Paris,dar ceva se schimba… In ultimul an Irina decide sa se mute in Bucuresti la un liceu particular ca sa poata fii mai aproape de bunicul ei.Fiind mutata la o scoala particulara acolo unde sunt doar copiii de bani gata este clar ca acolo Irina o sa infrunte fel si fel de probleme ca na… in fiecare clasa trebuie sa existe macar o pitipoanca care sa atraga atentia Selena, dar pe ea nu o deranjeaza atat de tare deoarece naturaletea este cel mai pretios lucru la o fata.
Desigur lucrurile par sa se complice atunci cand Irina il vede pe Robert Groza pe holul liceului , cel mai sexy tip cu ochii verzi pe care o cucereste cu o singura privire.La prima vedere cei doi par sa se placa reciproc dar dintr-o data lucrurile se complica deoarece acesta ii afla numele ei de familie.
…
Cei doi ajung sa aibe o relatie,una foarte foarte frumoasa.
…
Barbatul care va fi alaturi de Irina este Victor Sima,el este baiatul prietenilor bunicului ei.Toti vor sa se casatoareasca mai ales Dan doreste sa se intample acest lucru,intr-un final Irina se casatoreste cu Victor.Totul ia o intorsatura de situatie,brusc se schimba la 180 de grade inima ei il vrea pe Robert dar in prezent il are pe Victor.DUREROS!
Oare Irina cu cine alege sa isi petreaca tot restul vietii cu Robert sau cu Victor?
Trece Irina peste adevarul dureros?
Aflati voi restul! :)
https://readitawesome.wordpress.com/c...
December 20, 2015
Pentru inceput, o iubesc pe Lina Moaca. A scris inca o poveste de basm, plina de emotie care te mentine in priza, mereu curios. Asa ca, daca nu ai citit-o, grabeste-te s-o faci! Merita. http://onions.ucoz.com/gifsi/studia2.gif
Si da, pregateste-te sa intalnesti un Crai de verde si un Zmeu, sa simti: iubirea, bucuria, durerea, frica, neputinta, tradarea, furia, pierderea, disperarea… adica, cam tot ceea ce poate simti un om – sub sau pe valurile vietii.
"― Irina, ce faci aici? repetă el.
Privirea lui înnebunită mă împrăștie. „Nu vezi? Decorez iadul... Îmi procur răni noi.“
"― Îmi promiţi un lucru?
― Orice.
― Zău așa, de fiecare dată când îţi mai trece prin cap că altcineva este mai potrivit, mai bun, decât tine, te rog să te gândeşti dacă mă şi poate iubi mai mult. Abia atunci ai dreptul să depui armele."
"Fir-ar. De ce nu sunt un pic mai rezistenta la voie buna?"
"– De ce? Ezita o clipa. De ce m-ai sarutat, Irina?
– Pai, din mila, murmur.
– Esti tare miloasa? zice fara sa clipeasca.
Ma sufoc.
– Aha.
– Pai, acum am cateva taieturi in plus. Sunt mai
demn de mila, nu-i asa?"
Si da, pregateste-te sa intalnesti un Crai de verde si un Zmeu, sa simti: iubirea, bucuria, durerea, frica, neputinta, tradarea, furia, pierderea, disperarea… adica, cam tot ceea ce poate simti un om – sub sau pe valurile vietii.
"― Irina, ce faci aici? repetă el.
Privirea lui înnebunită mă împrăștie. „Nu vezi? Decorez iadul... Îmi procur răni noi.“
"― Îmi promiţi un lucru?
― Orice.
― Zău așa, de fiecare dată când îţi mai trece prin cap că altcineva este mai potrivit, mai bun, decât tine, te rog să te gândeşti dacă mă şi poate iubi mai mult. Abia atunci ai dreptul să depui armele."
"Fir-ar. De ce nu sunt un pic mai rezistenta la voie buna?"
"– De ce? Ezita o clipa. De ce m-ai sarutat, Irina?
– Pai, din mila, murmur.
– Esti tare miloasa? zice fara sa clipeasca.
Ma sufoc.
– Aha.
– Pai, acum am cateva taieturi in plus. Sunt mai
demn de mila, nu-i asa?"
January 29, 2017
Dacă îți place să citești cărți de dragoste, trebuie să îi dai o șansă și acestui roman, căci se merită. Eu una nu regret că am citit această carte, chiar mă bucur că am găsit ceva care să nu fie bazat pe ideea " fata suferă, iar el se duce la altele ", cum am întâlnit de multe ori. Este o carte ce te face să o termini în câteva ore, fiind curios de ce acțiuni se vor întâmpla. Felicitări, Lina!
Link de la recenzia pe care i-am făcut-o eu acestei cărți: http://pierduta-printre-cuvinte.blogs....
Link de la recenzia pe care i-am făcut-o eu acestei cărți: http://pierduta-printre-cuvinte.blogs....
January 19, 2017
https://ch3815h.wordpress.com/2016/02...
Cand totul se termina cu bine, toata lumea e fericita! Era sa fi scris macar bine, dar as fi fost unul care ar fi facut din modestie nu o virtute ce-nvinge vrajmasii, ci care aici contextualizata ar fi prejudiciat calitatea scrierii Linei Moaca. Din Colectia Cartile Arven, Valuri de viata se remarca printr-un admirabil stil literar ce rabdator si minutios fara a starni plictiseala cititorului, el sondeaza universul fiintei umane. Subietul in cauza aici, eroina, o adolescenta, maturizata de voie-de nevoie, nu cu forta, dar accidental si nu la timpul si-n ritmul proprii ei de catre viata. E vorba despre fiica sotilor Albu, Irina, o adolescenta orfana de ambii parinti, cand in copilarie un accident carora acestia le-au cazut victime a deposedat-o de sansa de a fi avut o copilarie fireasca si apoi un curs incomplet strain ei in urmatorii ani.
Aparut anul trecut (in 2015) la editura Hergbenet din capitala, romanul Valuri de viata prezinta oscilatiile rezultatelor unor decizii luate cu mai multa sau mai putina prezenta sincera de spirit la momentul consimtirii lor, facand din conceptul de compromis un motiv in plus de a medita atent asupra alegerilor pe care viata ni le scoate in fata cu necesitatea adoptarii unui punct de vedere sustinut nu doar printr-un raspuns, ci prin demnitatea si fermitatea implicarii ulterioare, asta comportand asumarea unor riscuri si deci si consecintele fiind cele din urma cele care bucura, ori supara, dar in masura in care ele sunt urmarile hotararilor noastre, nu poate fi altfel. Nicidecum nu e vorba despre a-si prejudicia propria persoana prin deciziile pe care le ia ea, Irina Albu, adolescenta de familie buna, urmasa unui bunic, Dan Albu, proprietarul unui lant de firme de succes care apare in topurile internationale de profil business drept omul de succces, pilda pentru tineretul intreprinzator cu avant maxim in a explora viata si caile care duc la succes.
Pe scurt situatia pe care Irina o traieste este una incomoda la prima vedere: nou-venita in scoala romaneasca, transferata dintr-un liceu privat din Paris unde fusese pana acum, pentru a fi mai aproape de Dan, singurul om care mai reprezinta pentru ea familia, octogenarul cu avant si suflu tanar, ajunge in ultimul an de liceu sa fie colega de clasa cu fiul celui care in teribilul accident suferit de parintii ei ii rapise familia si visul firesc de copil de a creste impreuna cu cei care i-au dat viata. Dupa ce se indragosteste de el, Irina afla si adevarul despre trecutul lui Robert Groza si al familiei lui, care, independent de acesta se intersectase in mod tragic cu cel al familiei sale. In acest context, povestea lor de iubire pare imposibila, gresita, ochilor neavizati sa inteleaga viata, alegerile sale, intamplarea, fie ea si nefericita la modul cel mai crunt, omenia si umanitatea din oameni merita sansa de a se dezvolta, iar ea este in pofida acestui decor sumbru la prima vedere, adepta alegerii oferirii sansei a doua in viata. Asa ca, inocent, pur si frumos, real si adevarat, sincer si devotat ea-l iubeste pe Robert Groza, pentru ca intelege ca hazardul sortii a facut independent de vointa unor copii la vremea aceea ca ea sa fie nevoita a-si trai copilaria fara parintii ei. Dar ca, a purta gratuit dusmanie numelui Groza pentru ca un moment nefericit a dus la tragica disparitie a parintilor ei, ar face-o mai ales in ochii ei si ai celor ce o cunosc si respecta o fiinta de nerecunoscut, pentru ca a fost invatata de viata si de catre profesorii care i-au urmarit evolutia educationala sa nu acuze vehement situatii de viata, cand in joc decide in final intamplarea, oricat de mult te-ar deranja, afecta, supara. Or, Irinei, Robert, marea ei de verde, crede cu toata fiinta ei ca-i este jumatate si intr-adevar, presimtirile nu-i sunt tradate de vreo alegere consimtita 100% de Robert. Toate insa pana cand, cu teama ca va urma in curand a se alatura sotiei, fiului si nurorii sale, Dan Albu alimenteaza propriile temeri legate de viitorul Irinei si intretine artificial, dar de undeva din umbra, fara masca insa, apropierea lui Victor Sima de nepoata lui, in nadejdea ca pana va inchide el ochii lucrurile sa se fi asezat pe un fagas bun, sperat de el, intre Irina si nepotul familiei Sima, vechi prieteni de familie, intreprinzatori de succces, oameni cu stare si reputatie sociala recunoscuta. Arta scrierii Linei Moaca aici se observa si se ridica precum satelitii deasupra planetei noastre peste naratiune ca tema, anume ca dozeaza cu mult stil si simt artistic bine dezvoltat tot acest razboi interior al eroinei romanesti din Valuri de viata. Trairile sufletesti, experientele primei si adevaratei iubiri, conflictele interioare puse pe seama unui cadru ce-i e ostil adolescentei care devine adult si descopera un adevar care a vaduvit-o de o dezvoltare graduala fireasca in preajma parintilor ei si care culmea, pentru unii, nu si pentru ea, o apropie dar nu din dragoste oarba, adolescentina, incomplet maturizata de fiul ucigasului parintilor ei, ci din ratiuni firesti, consimtind cu toata fiinta ei a fi alaturi de cel pe care, orbita de o conceptie mentala invechita, societatea l-ar pune la zid si i l-ar interzice. Dar nu ea.
Ea intelege si mai ales deschisa cu mintea si inima a se inverzi in marea de verde ce este Robert Groza, ca derapajele unui trecut ce s-a intersectat fara vreo vointa cu trecutul ei, nu poate renega sansa unor oameni de a ierta ce a fost si a lasa locul liber si deschis constructiei a ce va sa fie. Si nu oricum, ci impreuna. Si asa va fi, caci etichetata cu happy end, povestea eroinei cartii, bine tesuta de autoare se incheie in mod fericit, chiar daca, pe parcursul romanului, Irina Albu trebuie sa treaca si alte teste de initiere in vietuit, ea le depaseste si ajunge sa se bucure, chiar ea de alegerile proprii, consimtite trup si suflet, si nu doar mentinute in asteptare, pentru a nu supara sau deranja. E diferenta intre a decide sa ramai omul-obiect, adica sa nu adopti o hotarare si s-o amani, desi stii ca nu te reprezinta, favorizand mentinerea unui decor aparent viu pentru ceilalti, dar mai putin pentru tine, cea care il resimti intrutotul si de a-ti lua inima in dinti la propriu, a recunoaste ca fara a decide tu pentru tine, pentru ca tu experimentezi tot, din amabilitatea de a nu supara in jur pe cei care se bazeaza pe tine, sau pentru care tu insemni mult, viata ti-e mereu straina, la un moment dat inevitabil ea devine insuportabila si criticul punct sau prag e greu de trecut. Cititi o carte pe care v-o recomand pentru cursivitatea, coerenta si strict inspirata sondare a universului uman interior de care se fac “vinovate” doar stiinta si iscusinta penei Linei Moaca. Valuri de viata, un roman cu si despre viata si inerentele sale decizii privind subiectul care o experimenteaza in etapele anilor ce trec si care aduc cu ei asteptari. Ce ramane dupa decizii, in urma asteptarilor este intotdeauna motiv de satisfactie, sau deceptie, niciodata nu a fost, sau nu va fi diferit.
Succesul imbata pe moment in euforia sarbatoririi, din contra nereusita loveste si doare, rana se analizeaza si incet-incet se aplica si leacul, neuitandu-se nicio clipa greseala sau cauza ce a produs rezultatul nedorit, pentru ca ulterior nerepetata sa motiveze putinte. O poveste vie, de viata si cu viata in cele mai firesti, pure si tineresti trairi, sperante, asteptari, evolutii de la inceput la sfarsit in naratiunea care leaga inauntrul textului Linei Moaca, cer si pamant, morti si vii, frumos si misterios, gentilete si noblete sufleteasca in indivizi de genuri opuse care trecpeste orice obstacole si implinesc in final destine care in acord cu versul final dantesc din a lui teribila Comedie umana, ajung sa celebreze iubirea adevarata, caci ea e singura care poate muta sori si stele.
Cand totul se termina cu bine, toata lumea e fericita! Era sa fi scris macar bine, dar as fi fost unul care ar fi facut din modestie nu o virtute ce-nvinge vrajmasii, ci care aici contextualizata ar fi prejudiciat calitatea scrierii Linei Moaca. Din Colectia Cartile Arven, Valuri de viata se remarca printr-un admirabil stil literar ce rabdator si minutios fara a starni plictiseala cititorului, el sondeaza universul fiintei umane. Subietul in cauza aici, eroina, o adolescenta, maturizata de voie-de nevoie, nu cu forta, dar accidental si nu la timpul si-n ritmul proprii ei de catre viata. E vorba despre fiica sotilor Albu, Irina, o adolescenta orfana de ambii parinti, cand in copilarie un accident carora acestia le-au cazut victime a deposedat-o de sansa de a fi avut o copilarie fireasca si apoi un curs incomplet strain ei in urmatorii ani.
Aparut anul trecut (in 2015) la editura Hergbenet din capitala, romanul Valuri de viata prezinta oscilatiile rezultatelor unor decizii luate cu mai multa sau mai putina prezenta sincera de spirit la momentul consimtirii lor, facand din conceptul de compromis un motiv in plus de a medita atent asupra alegerilor pe care viata ni le scoate in fata cu necesitatea adoptarii unui punct de vedere sustinut nu doar printr-un raspuns, ci prin demnitatea si fermitatea implicarii ulterioare, asta comportand asumarea unor riscuri si deci si consecintele fiind cele din urma cele care bucura, ori supara, dar in masura in care ele sunt urmarile hotararilor noastre, nu poate fi altfel. Nicidecum nu e vorba despre a-si prejudicia propria persoana prin deciziile pe care le ia ea, Irina Albu, adolescenta de familie buna, urmasa unui bunic, Dan Albu, proprietarul unui lant de firme de succes care apare in topurile internationale de profil business drept omul de succces, pilda pentru tineretul intreprinzator cu avant maxim in a explora viata si caile care duc la succes.
Pe scurt situatia pe care Irina o traieste este una incomoda la prima vedere: nou-venita in scoala romaneasca, transferata dintr-un liceu privat din Paris unde fusese pana acum, pentru a fi mai aproape de Dan, singurul om care mai reprezinta pentru ea familia, octogenarul cu avant si suflu tanar, ajunge in ultimul an de liceu sa fie colega de clasa cu fiul celui care in teribilul accident suferit de parintii ei ii rapise familia si visul firesc de copil de a creste impreuna cu cei care i-au dat viata. Dupa ce se indragosteste de el, Irina afla si adevarul despre trecutul lui Robert Groza si al familiei lui, care, independent de acesta se intersectase in mod tragic cu cel al familiei sale. In acest context, povestea lor de iubire pare imposibila, gresita, ochilor neavizati sa inteleaga viata, alegerile sale, intamplarea, fie ea si nefericita la modul cel mai crunt, omenia si umanitatea din oameni merita sansa de a se dezvolta, iar ea este in pofida acestui decor sumbru la prima vedere, adepta alegerii oferirii sansei a doua in viata. Asa ca, inocent, pur si frumos, real si adevarat, sincer si devotat ea-l iubeste pe Robert Groza, pentru ca intelege ca hazardul sortii a facut independent de vointa unor copii la vremea aceea ca ea sa fie nevoita a-si trai copilaria fara parintii ei. Dar ca, a purta gratuit dusmanie numelui Groza pentru ca un moment nefericit a dus la tragica disparitie a parintilor ei, ar face-o mai ales in ochii ei si ai celor ce o cunosc si respecta o fiinta de nerecunoscut, pentru ca a fost invatata de viata si de catre profesorii care i-au urmarit evolutia educationala sa nu acuze vehement situatii de viata, cand in joc decide in final intamplarea, oricat de mult te-ar deranja, afecta, supara. Or, Irinei, Robert, marea ei de verde, crede cu toata fiinta ei ca-i este jumatate si intr-adevar, presimtirile nu-i sunt tradate de vreo alegere consimtita 100% de Robert. Toate insa pana cand, cu teama ca va urma in curand a se alatura sotiei, fiului si nurorii sale, Dan Albu alimenteaza propriile temeri legate de viitorul Irinei si intretine artificial, dar de undeva din umbra, fara masca insa, apropierea lui Victor Sima de nepoata lui, in nadejdea ca pana va inchide el ochii lucrurile sa se fi asezat pe un fagas bun, sperat de el, intre Irina si nepotul familiei Sima, vechi prieteni de familie, intreprinzatori de succces, oameni cu stare si reputatie sociala recunoscuta. Arta scrierii Linei Moaca aici se observa si se ridica precum satelitii deasupra planetei noastre peste naratiune ca tema, anume ca dozeaza cu mult stil si simt artistic bine dezvoltat tot acest razboi interior al eroinei romanesti din Valuri de viata. Trairile sufletesti, experientele primei si adevaratei iubiri, conflictele interioare puse pe seama unui cadru ce-i e ostil adolescentei care devine adult si descopera un adevar care a vaduvit-o de o dezvoltare graduala fireasca in preajma parintilor ei si care culmea, pentru unii, nu si pentru ea, o apropie dar nu din dragoste oarba, adolescentina, incomplet maturizata de fiul ucigasului parintilor ei, ci din ratiuni firesti, consimtind cu toata fiinta ei a fi alaturi de cel pe care, orbita de o conceptie mentala invechita, societatea l-ar pune la zid si i l-ar interzice. Dar nu ea.
Ea intelege si mai ales deschisa cu mintea si inima a se inverzi in marea de verde ce este Robert Groza, ca derapajele unui trecut ce s-a intersectat fara vreo vointa cu trecutul ei, nu poate renega sansa unor oameni de a ierta ce a fost si a lasa locul liber si deschis constructiei a ce va sa fie. Si nu oricum, ci impreuna. Si asa va fi, caci etichetata cu happy end, povestea eroinei cartii, bine tesuta de autoare se incheie in mod fericit, chiar daca, pe parcursul romanului, Irina Albu trebuie sa treaca si alte teste de initiere in vietuit, ea le depaseste si ajunge sa se bucure, chiar ea de alegerile proprii, consimtite trup si suflet, si nu doar mentinute in asteptare, pentru a nu supara sau deranja. E diferenta intre a decide sa ramai omul-obiect, adica sa nu adopti o hotarare si s-o amani, desi stii ca nu te reprezinta, favorizand mentinerea unui decor aparent viu pentru ceilalti, dar mai putin pentru tine, cea care il resimti intrutotul si de a-ti lua inima in dinti la propriu, a recunoaste ca fara a decide tu pentru tine, pentru ca tu experimentezi tot, din amabilitatea de a nu supara in jur pe cei care se bazeaza pe tine, sau pentru care tu insemni mult, viata ti-e mereu straina, la un moment dat inevitabil ea devine insuportabila si criticul punct sau prag e greu de trecut. Cititi o carte pe care v-o recomand pentru cursivitatea, coerenta si strict inspirata sondare a universului uman interior de care se fac “vinovate” doar stiinta si iscusinta penei Linei Moaca. Valuri de viata, un roman cu si despre viata si inerentele sale decizii privind subiectul care o experimenteaza in etapele anilor ce trec si care aduc cu ei asteptari. Ce ramane dupa decizii, in urma asteptarilor este intotdeauna motiv de satisfactie, sau deceptie, niciodata nu a fost, sau nu va fi diferit.
Succesul imbata pe moment in euforia sarbatoririi, din contra nereusita loveste si doare, rana se analizeaza si incet-incet se aplica si leacul, neuitandu-se nicio clipa greseala sau cauza ce a produs rezultatul nedorit, pentru ca ulterior nerepetata sa motiveze putinte. O poveste vie, de viata si cu viata in cele mai firesti, pure si tineresti trairi, sperante, asteptari, evolutii de la inceput la sfarsit in naratiunea care leaga inauntrul textului Linei Moaca, cer si pamant, morti si vii, frumos si misterios, gentilete si noblete sufleteasca in indivizi de genuri opuse care trecpeste orice obstacole si implinesc in final destine care in acord cu versul final dantesc din a lui teribila Comedie umana, ajung sa celebreze iubirea adevarata, caci ea e singura care poate muta sori si stele.
May 10, 2016
http://vanillamoonbooks.blogspot.ro/2...
Fermecată de citatele pe care le distribuia mai toată lumea pe Facebook, am început Valuri de viaţă de Lina Moacă fără să ştiu la ce să mă aştept în materie de poveste, în afară de bănuiala că voi da peste o iubire frumoasă adolescentină.
Irina Albu e o tânără modestă şi bine crescută care, după încheierea clasei a 11-a la un internat din Paris, hotărăşte să se întoarcă în Bucureşti pentru anul final de liceu, să fie mai aproape de bunicul ei, singura rudă rămasă în viaţă după moartea părinţilor ei într-un accident de maşină în urmă cu mult timp. Aşadar, ea este înscrisă la un liceu privat şi, cu multă emoţie, păşeşte într-o lume necunoscută. Încă din prima zi, remarcă şi este remarcată de cel pe care îl va numi craiul ei de verde, îndrăgostindu-se la prima vedere. Băiatul o conduce la secretariat, care se pare că e suficient de departe încât să le permită celor doi schimburi de replici profunde, care să trezească rapid în inima Irinei sentimentul pe care ea îl declară, cu naivitate aş spune eu, iubire. Totul ia o întorsătură neaşteptată când, după o veşnicie parcă, Irina îşi dă seama că nu ştie cum îl cheamă şi se prezintă cu numele complet, iar craiul de verde dă bir cu fugiţii.
Aici, cititorul îşi face o sumă de scenarii în minte referitor la motivele ce l-ar putea determina pe un tânăr interesat de o fată să dispară ca măgarul în ceaţă la auzul unui nume. Ştim deja din paginile cărţii că numele de Albu e unul important în Bucureşti, că e o familie bogată ş.a.m.d. Să fie o dispută între familii de tipul Capulet-Montague, teamă, dispreţ...? Am citit pe nerăsuflate jumătate din carte, dornică să aflu ce se petrecea acolo. Lucrurile au fost interesante în acea primă jumătate, autoarea scrie natural, liber, însă de la un anumit punct, fără o directă legătură cu acţiunea, a început să mi se pară prea mare insistenţa pe sentimentele reluate şi rescrise în diverse alte formulări, parcă deja repetitive.
Povestea mi s-a părut puţin cam telenovelistică pentru gustul meu, deşi cartea nu a fost deloc rea, de altfel am şi citit-o extrem de repede, menţinându-mi interesul până la final. Am citit în alte recenzii că lumea a fost luată pe nepregătite de o anume dezvăluire şi mi s-a părut oarecum ciudat, pentru că adevărul din spatele a ce s-a întâmplat mi se părea foarte evident, curioasă fiind mai degrabă de deznodământ, rugându-mă să nu se termine în felul în care bănuiam că se va termina.
Mi-a plăcut mult relaţia dintre Irina şi bunicul ei, Dan, mi s-a părut cea mai frumoasă şi firească iubire din această carte, cu modurile lor haioase de adresare şi altruismul cu care făceau sacrificii unul pentru altul, ei fiind singura familie rămasă. La polul opus, între Irina şi crai parcă totul s-a născut din nimic. Nu neg veridicitatea iubirii lor, chiar eu am o poveste de dragoste parcă desprinsă din paginile unui roman, însă m-a lăsat confuză oarecum uşurinţa cu care cei doi îşi fac declaraţii fără să-i cunoască sufletul celuilalt cu adevărat. Pot înţelege o atracţie magnetică fizică şi sufletească, nelegată de experienţe comune, însă mi se pare greu de crezut că, dat fiind şi contextul, Irina nu refuză să aibă de a face cu o persoană necomunicativă până la extrem, care ia decizii de una singură deşi acestea afectează mai multe persoane, rănindu-se atât pe el, cât şi pe acestea. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre Victor Sima, băiatul unor prieteni de familie, care o curtează şi el, cu aprobarea vizibilă a bunicului Dan, ce abia aşteaptă să-şi vadă nepoata măritată. Acesta, deşi îi este evident că Irina îl vede ca pe un frate, stă la pândă pentru oportunitatea de a i-o sufla celuilalt.
Prietenele Irinei sunt fete deosebite şi mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre preocupările lor, însă naratorul fiind chiar personajul Irina, accentul este pus pe propriile ei frământări şi sentimente, celelalte personaje fiind de multe ori neglijate, atunci când ele nu se află fizic în acelaşi spaţiu ca ea. Singurele personaje ce îi ocupă mintea chiar şi în absenţa lor sunt bunicul, craiul de verde şi Victor. Chiar şi Jen, prietena cea mai bună din Franţa este neglijată, deşi este suficient de importantă pentru a reveni în viaţa Irinei mai târziu, împărţind aceeaşi locuinţă.
Lectura ei a fost neobişnuit de plăcută, lucru la care a contribuit naturaleţea Linei Moacă de a scrie. Dincolo de deciziile Irinei cu care nu am fost de acord, de dulcegăriile abundende şi câteva detalii legate de abordarea poveştii, toate fiind pe seama gusturilor mele, stă o poveste frumoasă, scrisă cu dedicaţie şi pasiune, ce aşteaptă să fie descoperită de iubitoarele cărţilor de dragoste.
Fermecată de citatele pe care le distribuia mai toată lumea pe Facebook, am început Valuri de viaţă de Lina Moacă fără să ştiu la ce să mă aştept în materie de poveste, în afară de bănuiala că voi da peste o iubire frumoasă adolescentină.
Irina Albu e o tânără modestă şi bine crescută care, după încheierea clasei a 11-a la un internat din Paris, hotărăşte să se întoarcă în Bucureşti pentru anul final de liceu, să fie mai aproape de bunicul ei, singura rudă rămasă în viaţă după moartea părinţilor ei într-un accident de maşină în urmă cu mult timp. Aşadar, ea este înscrisă la un liceu privat şi, cu multă emoţie, păşeşte într-o lume necunoscută. Încă din prima zi, remarcă şi este remarcată de cel pe care îl va numi craiul ei de verde, îndrăgostindu-se la prima vedere. Băiatul o conduce la secretariat, care se pare că e suficient de departe încât să le permită celor doi schimburi de replici profunde, care să trezească rapid în inima Irinei sentimentul pe care ea îl declară, cu naivitate aş spune eu, iubire. Totul ia o întorsătură neaşteptată când, după o veşnicie parcă, Irina îşi dă seama că nu ştie cum îl cheamă şi se prezintă cu numele complet, iar craiul de verde dă bir cu fugiţii.
Aici, cititorul îşi face o sumă de scenarii în minte referitor la motivele ce l-ar putea determina pe un tânăr interesat de o fată să dispară ca măgarul în ceaţă la auzul unui nume. Ştim deja din paginile cărţii că numele de Albu e unul important în Bucureşti, că e o familie bogată ş.a.m.d. Să fie o dispută între familii de tipul Capulet-Montague, teamă, dispreţ...? Am citit pe nerăsuflate jumătate din carte, dornică să aflu ce se petrecea acolo. Lucrurile au fost interesante în acea primă jumătate, autoarea scrie natural, liber, însă de la un anumit punct, fără o directă legătură cu acţiunea, a început să mi se pară prea mare insistenţa pe sentimentele reluate şi rescrise în diverse alte formulări, parcă deja repetitive.
Povestea mi s-a părut puţin cam telenovelistică pentru gustul meu, deşi cartea nu a fost deloc rea, de altfel am şi citit-o extrem de repede, menţinându-mi interesul până la final. Am citit în alte recenzii că lumea a fost luată pe nepregătite de o anume dezvăluire şi mi s-a părut oarecum ciudat, pentru că adevărul din spatele a ce s-a întâmplat mi se părea foarte evident, curioasă fiind mai degrabă de deznodământ, rugându-mă să nu se termine în felul în care bănuiam că se va termina.
Mi-a plăcut mult relaţia dintre Irina şi bunicul ei, Dan, mi s-a părut cea mai frumoasă şi firească iubire din această carte, cu modurile lor haioase de adresare şi altruismul cu care făceau sacrificii unul pentru altul, ei fiind singura familie rămasă. La polul opus, între Irina şi crai parcă totul s-a născut din nimic. Nu neg veridicitatea iubirii lor, chiar eu am o poveste de dragoste parcă desprinsă din paginile unui roman, însă m-a lăsat confuză oarecum uşurinţa cu care cei doi îşi fac declaraţii fără să-i cunoască sufletul celuilalt cu adevărat. Pot înţelege o atracţie magnetică fizică şi sufletească, nelegată de experienţe comune, însă mi se pare greu de crezut că, dat fiind şi contextul, Irina nu refuză să aibă de a face cu o persoană necomunicativă până la extrem, care ia decizii de una singură deşi acestea afectează mai multe persoane, rănindu-se atât pe el, cât şi pe acestea. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre Victor Sima, băiatul unor prieteni de familie, care o curtează şi el, cu aprobarea vizibilă a bunicului Dan, ce abia aşteaptă să-şi vadă nepoata măritată. Acesta, deşi îi este evident că Irina îl vede ca pe un frate, stă la pândă pentru oportunitatea de a i-o sufla celuilalt.
Prietenele Irinei sunt fete deosebite şi mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre preocupările lor, însă naratorul fiind chiar personajul Irina, accentul este pus pe propriile ei frământări şi sentimente, celelalte personaje fiind de multe ori neglijate, atunci când ele nu se află fizic în acelaşi spaţiu ca ea. Singurele personaje ce îi ocupă mintea chiar şi în absenţa lor sunt bunicul, craiul de verde şi Victor. Chiar şi Jen, prietena cea mai bună din Franţa este neglijată, deşi este suficient de importantă pentru a reveni în viaţa Irinei mai târziu, împărţind aceeaşi locuinţă.
Lectura ei a fost neobişnuit de plăcută, lucru la care a contribuit naturaleţea Linei Moacă de a scrie. Dincolo de deciziile Irinei cu care nu am fost de acord, de dulcegăriile abundende şi câteva detalii legate de abordarea poveştii, toate fiind pe seama gusturilor mele, stă o poveste frumoasă, scrisă cu dedicaţie şi pasiune, ce aşteaptă să fie descoperită de iubitoarele cărţilor de dragoste.
April 20, 2017
4,5 din 5
July 7, 2020
Cărțile Linei mi-au atras atenția de foarte multă vreme, însă pur și simplu nu reușeam să mă decid asupra unui titlu și să-i ofer șansa de a mă surprinde. Așadar, în luna decembrie am ales volumul Valuri de viață, însă povestea pe care am descoperit-o nu m-a surprins deloc. Cel puțin nu într-un mod plăcut. Autoarea ne-a propus o poveste adolescentină, cu o protagonistă nehotărâtă și sentimentală ce descoperă primii fiori ai dragostei, dar cunoaște și sentimentul acut al trădării de către o persoană pe care se baza în mod necondiționat.
Lina m-a cucerit prin intermediul stilului captivant și melodios, însă am găsit povestea excesiv de dramatică și siropoasă, aspecte ce mi-au dat bătăi de cap și mi-au lăsat un gust amar. Nu de puține ori am catalogat comportamentul protagonistei drept enervant și infantil, dar momentele când cădea în cealaltă extremă (de adult rațional) au echilibrat lectura și m-au ajutat să o duc până la capăt. Însă, ciuda acestor aspecte, sunt decisă să-i mai dau o șansă autoarei de a mă surprinde cu stilul ei unic.
Lina m-a cucerit prin intermediul stilului captivant și melodios, însă am găsit povestea excesiv de dramatică și siropoasă, aspecte ce mi-au dat bătăi de cap și mi-au lăsat un gust amar. Nu de puține ori am catalogat comportamentul protagonistei drept enervant și infantil, dar momentele când cădea în cealaltă extremă (de adult rațional) au echilibrat lectura și m-au ajutat să o duc până la capăt. Însă, ciuda acestor aspecte, sunt decisă să-i mai dau o șansă autoarei de a mă surprinde cu stilul ei unic.
May 12, 2017
De obicei nu scriu recenzii si incerc sa ma tin departe de cele deja existente pentru a nu fi influentata de parerile exprimate (pro sau contra) si, mai ales, pentru a nu-mi fi dezvaluite momentele surpriza ale povestii. Asadar, am sa spun doar ca mi-a placut. Povestea in sine … cam de 3 stelute (asta inseamna ca, desi nu am fost tot timpul de acord cu alegerile eroinei, mi-a placut!). Dar stilul autoarei m-a cucerit … de 5 stele, categoric. M-am lasat vrajita de cuvintele ei si am parcurs cartea ca si cum eu traiam si simteam ce se intampla cu eroina. Am mers alaturi de Irina, am iubit, am fost fericita si am suferit impreuna cu ea. Apoi totul s-a terminat. Si iata-ma acum cautand ce carti a mai scris Lina, dorindu-mi foarte mult sa le citesc.
September 17, 2016
Recenzia completă: http://andreeapandelea.blogspot.ro/20...
"Unul dintre momentele pe care le-am îndrăgit cel mai mult în Valuri de viață a fost iubirea atât de puternică și de frumoasă care exista între Irina și bunicul acesteia – Dan. Avându-se unul pe altul după moartea părinților ei și a soției lui, automat aceștia au devenit mult mai apropiați decât erau înainte. Felul cum își vorbeau, grija pe care și-o purta unul față de celălalt, faptul că se prețuiau atât de mult, a însuflețit ceva în mine; m-a făcut să mă gândesc instantaneu la bunicii mei – și din partea tatălui și a mamei – și la clipele atât de frumoase și de prețioase pe care le petrec în compania lor ori de cât ori am ocazia. M-au înduioșat foarte mult. [...]"
"Unul dintre momentele pe care le-am îndrăgit cel mai mult în Valuri de viață a fost iubirea atât de puternică și de frumoasă care exista între Irina și bunicul acesteia – Dan. Avându-se unul pe altul după moartea părinților ei și a soției lui, automat aceștia au devenit mult mai apropiați decât erau înainte. Felul cum își vorbeau, grija pe care și-o purta unul față de celălalt, faptul că se prețuiau atât de mult, a însuflețit ceva în mine; m-a făcut să mă gândesc instantaneu la bunicii mei – și din partea tatălui și a mamei – și la clipele atât de frumoase și de prețioase pe care le petrec în compania lor ori de cât ori am ocazia. M-au înduioșat foarte mult. [...]"
Read
November 7, 2018DNF
Ador cartile Linei Moaca. Asta insa... nu a fost pe gustul meu. Prea multa drama. Imi pare rau :(
Ador cartile Linei Moaca. Asta insa... nu a fost pe gustul meu. Prea multa drama. Imi pare rau :(
November 15, 2020
„VALURI DE VIAȚĂ” (roman)
Lina Moacă
„Iubirea e glasul păcii […] Iubirea e tot ce sunt și pot fi.”
„Valuri de viață” este cartea despre Irina – fiica, nepoata, eleva, adolescenta, colega, femeia – și dragostea adevărată din viața ei.
„[…] am sentimentul că lumea este de fapt un bal mascat, unde putem purta măşti după bunul nostru plac. […] O mulţime de măşti se pot observa pe chipurile celor din jur. Unele sunt perfecte, frumoase, strălucitoare; altele caraghioase, sinistre, dramatice sau chiar patetice […] Trăim într-o lume a oglinzilor, totul în fond e aparență […] ”
Copilărie... Adolescență... Viața...
„Sentimentele profunde nu dispar odată cu timpul, nu se alterează.” [...]
https://shereading.art.blog/2020/11/0...
Lina Moacă
„Iubirea e glasul păcii […] Iubirea e tot ce sunt și pot fi.”
„Valuri de viață” este cartea despre Irina – fiica, nepoata, eleva, adolescenta, colega, femeia – și dragostea adevărată din viața ei.
„[…] am sentimentul că lumea este de fapt un bal mascat, unde putem purta măşti după bunul nostru plac. […] O mulţime de măşti se pot observa pe chipurile celor din jur. Unele sunt perfecte, frumoase, strălucitoare; altele caraghioase, sinistre, dramatice sau chiar patetice […] Trăim într-o lume a oglinzilor, totul în fond e aparență […] ”
Copilărie... Adolescență... Viața...
„Sentimentele profunde nu dispar odată cu timpul, nu se alterează.” [...]
https://shereading.art.blog/2020/11/0...
March 3, 2016
Deși credeam că sfârșitul va fi altfel, nu m-a dezamăgit deloc pentru că mi-a plăcut mai mult finalul cărții decât cel din capul meu. Ultimele capitole m-au făcut să plâng. Prima dată pentru că îmi părea rău pentru personajul principal și am compătimit-o pentru că nu mi s-a părut corect ce i-a făcut Victor. Dacă o iubea cu adevărat nu se amesteca în viața ei. A doua oară am plâns pentru că finalul a fost total surprinzător și m-a făcut să îmi aduc aminte de niște persoane pe care vreau să le regăsesc.
Continuarea recenziei: >> http://catrinaionescu.blogspot.ro/201... <<
Continuarea recenziei: >> http://catrinaionescu.blogspot.ro/201... <<
March 22, 2024
3.5⭐️
Nici nu-mi amintesc de câți ani am cartea ș-am tot fugit de ea. Ca de multe altele, de altfel. Dar de data aceasta a fost o greșeală să mă feresc.
La bază este o poveste de iubire. Una fantastică, sensibilă și savuroasă, plină de emoții și fluturi sub piele. Exact cum ar trebui să fie prima iubire a fiecăruia dintre noi dac-am fost suficient de norocoși.
Irina și Robert se recunosc ca iubiți de la prima privire. N-am încredere în dragoste la prima vedere dar cred în instinctul care ne-atrage către anumiți oameni, energia aceea nu minte niciodată. Ajung să-și trăiască sentimentele și într-un final acestea îi vor consuma. Sunt în ultimul an de liceu, imaturi emoțional în ciuda lecțiilor primite pe parcursul vieții și se lasă devorați pentru binele celuilalt. Cam asta ar fi ideea după mine. Și merită citită oricât de simpluță ar părea, autoarea reușește cu o ușurintă fantastică să trezească emoțiile cititorului. Dacă povestea este doar amăruie vă las să aflați singuri.
Ca un plus uriaș a fost că toate clișeele bieților copii bogați sunt ținute în frâu chiar dacă se bate fier pe ele. Sunt puse cumva la colț și nu te sufocă. Răsturnările de situație și motivațiile din spatele personajelor sunt iar revigorante și cursul poveștii este mai ascuns decât în alte romane de genul. Cel puțin așa am perceput eu experiența asta.
Minusul uriaș însă pentru mine au fost dramatizările. Inițial am crezut că autoarea este din Republica Moldova, doar în cărți ale autorilor moldoveni am mai întâlnit stilul acesta. M-am înșelat în privința naționalității dar similaritățile sunt acolo. O mulțime de figuri de stil, limbaj și comportament mult prea pretențios atribuit unor tineri, dezbateri filozofice interioare despre te miri ce. Cu un alt tip de abordare ar fi fost mult mai potrivit cred eu.
Nu știu dacă să recomand dar eu sigur o voi reciti. Chiar m-a impresionat pe-alocuri.
Nici nu-mi amintesc de câți ani am cartea ș-am tot fugit de ea. Ca de multe altele, de altfel. Dar de data aceasta a fost o greșeală să mă feresc.
La bază este o poveste de iubire. Una fantastică, sensibilă și savuroasă, plină de emoții și fluturi sub piele. Exact cum ar trebui să fie prima iubire a fiecăruia dintre noi dac-am fost suficient de norocoși.
Irina și Robert se recunosc ca iubiți de la prima privire. N-am încredere în dragoste la prima vedere dar cred în instinctul care ne-atrage către anumiți oameni, energia aceea nu minte niciodată. Ajung să-și trăiască sentimentele și într-un final acestea îi vor consuma. Sunt în ultimul an de liceu, imaturi emoțional în ciuda lecțiilor primite pe parcursul vieții și se lasă devorați pentru binele celuilalt. Cam asta ar fi ideea după mine. Și merită citită oricât de simpluță ar părea, autoarea reușește cu o ușurintă fantastică să trezească emoțiile cititorului. Dacă povestea este doar amăruie vă las să aflați singuri.
Ca un plus uriaș a fost că toate clișeele bieților copii bogați sunt ținute în frâu chiar dacă se bate fier pe ele. Sunt puse cumva la colț și nu te sufocă. Răsturnările de situație și motivațiile din spatele personajelor sunt iar revigorante și cursul poveștii este mai ascuns decât în alte romane de genul. Cel puțin așa am perceput eu experiența asta.
Minusul uriaș însă pentru mine au fost dramatizările. Inițial am crezut că autoarea este din Republica Moldova, doar în cărți ale autorilor moldoveni am mai întâlnit stilul acesta. M-am înșelat în privința naționalității dar similaritățile sunt acolo. O mulțime de figuri de stil, limbaj și comportament mult prea pretențios atribuit unor tineri, dezbateri filozofice interioare despre te miri ce. Cu un alt tip de abordare ar fi fost mult mai potrivit cred eu.
Nu știu dacă să recomand dar eu sigur o voi reciti. Chiar m-a impresionat pe-alocuri.
July 6, 2023
In romanul "Valuri de viață" scris de Lina Moacă, personajul principal, Irina Albu, trece prin momente dificile și provocatoare în viața ei. La vârsta de nouă ani, Irina își pierde părinții într-un tragic accident de mașină, ceea ce îi schimbă complet cursul vieții. Această tragedie îi lasă o rană profundă în inimă și o determină să se confrunte cu o serie de încercări și obstacole în următorii nouă ani.
Nouă ani mai târziu, Irina se îndrăgostește, dar această iubire nu este una obișnuită. Căile sale spre iubire și fericire sunt neașteptate și deosebite. Cu toate că Irina își dorește să-și trăiască viața cu intensitate, viața pare să se opună acestui dor și să o supună unor reguli implacabile. Aceasta se confruntă cu încercări și greutăți în drumul ei către împlinire și supraviețuire.
Romanul explorează tema supraviețuirii și rezilienței în fața adversităților vieții. Irina se confruntă cu o serie de provocări și se luptă cu un tărâm aparent fără speranță. Cu toate acestea, ea își păstrează puterea interioară și determinarea de a merge înainte, în ciuda tuturor obstacolelor.
Întrebarea dacă o inimă poate supraviețui într-un tărâm fără speranță este una centrală în roman. Autorul explorează impactul pierderii și trauma asupra inimii și sufletului uman, dar în același timp aduce și elemente de speranță și rezolvare. Este o călătorie emoționantă în care cititorii sunt martorii evoluției și transformării personajului principal.
În concluzie, romanul "Valuri de viață" de Lina Moacă aduce în prim-plan povestea tulburătoare a Irinei Albu, o tânără care trebuie să facă față pierderii părinților și să lupte pentru supraviețuire și fericire. Este o poveste despre reziliență, iubire și puterea de a înfrunta provocările vieții.
Nouă ani mai târziu, Irina se îndrăgostește, dar această iubire nu este una obișnuită. Căile sale spre iubire și fericire sunt neașteptate și deosebite. Cu toate că Irina își dorește să-și trăiască viața cu intensitate, viața pare să se opună acestui dor și să o supună unor reguli implacabile. Aceasta se confruntă cu încercări și greutăți în drumul ei către împlinire și supraviețuire.
Romanul explorează tema supraviețuirii și rezilienței în fața adversităților vieții. Irina se confruntă cu o serie de provocări și se luptă cu un tărâm aparent fără speranță. Cu toate acestea, ea își păstrează puterea interioară și determinarea de a merge înainte, în ciuda tuturor obstacolelor.
Întrebarea dacă o inimă poate supraviețui într-un tărâm fără speranță este una centrală în roman. Autorul explorează impactul pierderii și trauma asupra inimii și sufletului uman, dar în același timp aduce și elemente de speranță și rezolvare. Este o călătorie emoționantă în care cititorii sunt martorii evoluției și transformării personajului principal.
În concluzie, romanul "Valuri de viață" de Lina Moacă aduce în prim-plan povestea tulburătoare a Irinei Albu, o tânără care trebuie să facă față pierderii părinților și să lupte pentru supraviețuire și fericire. Este o poveste despre reziliență, iubire și puterea de a înfrunta provocările vieții.
June 16, 2016
Duamneee! M-a lasat pietrificata minunatia asta de carte, m-a purtat prin toate starile posibile.
Buna treaba doamnei autoare, o carte de nota zece, o poveste bine scrisa, cu rasturnari de situatie puse exact acolo unde te astepti cel mai putin.
Personaje complexe de care nu ai cum sa nu te indragostesti.
5 stelute din 5 si abia astept alte carti marca Lina Moacă.
Buna treaba doamnei autoare, o carte de nota zece, o poveste bine scrisa, cu rasturnari de situatie puse exact acolo unde te astepti cel mai putin.
Personaje complexe de care nu ai cum sa nu te indragostesti.
5 stelute din 5 si abia astept alte carti marca Lina Moacă.
April 3, 2016
Genul YA nu ma prinde deloc. Având în vedere că în mod normal, punctez o carte din acest gen cu o steluță, pentru mine acest roman a fost de 3/5. Sfârșitul a fost foarte interesant.
April 23, 2017
O carte impresionantă, plină de romantism! Felul în care adolescenta Irina Albu s-a integrat în noua ei şcoală, își iubește bunicul, își iubește prietenii și ajunge să se îndrăgostească de cel mai sexy băiat din gașcă mi-a provocat valuri. Aveam impresia, la un moment dat, că trăiesc viața Irinei, că simt ceea ce simte ea, că port aceleași poveri şi că iubesc acelaşi băiat! Mi-a plăcut foarte mult! O carte care te ține în suspans cu adevărat! Recomand!
Displaying 1 - 28 of 28 reviews