Patanjali and Yoga is a clear and straihtforward look at the history, development and meaning of yogic thought now proving of such interest to the West. It is not just another book of methods and practices. Yoga originated in archaic magical means intended to overcome human anguish and suffering, These methods were known long before Patanjali, but Eliade has chosen to focus on the Yoga Sutras of Patanjali, who was the first to write down and codify "classic yoga." Following in Patanjali's path, Indian thinkers have been quick to distinguish true yoga from trances, self-hypnosis and false ecstasies. The many forms and aspects of yogic practice constitute a major part of India's history. From earliest times, India has concerned itself with what we in the modern West call altered states of consciousness. Yoga allows a release from deterministic conditioning and permits the yogi to release himself into the true, indescribable freedom of liberation. With that release comes the appearance of extraordinary powers baffling to modern scientists and easily confused with "magical" or "occult" powers. Here is a comprehensive introduction to the foundations of yogic thought and practice.
Romanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.
Este bine cunoscută fascinația lui Mircea Eliade pentru India. Încă de la 14 ani, a început studiul sanscritei, în paralel cu persana și ebraica. Este, mai apoi, atras de Renașterea italiană, perioadă tratată, de altfel, în lucrarea sa de licență. Călătorește în Italia, de unde, în 1928, îi scrie unui maharajah, personaj pitoresc evocat într-unul dintre articolele sale din perioada indiană, căruia îi solicită o bursă de studii în India. Maharajahul – prea risipitor, cum se va dovedi mai târziu, cu diverșii învățăcei care îi solicitau bani – îi acordă bursa. Banii pentru a ajunge în India, însă, i-au fost dați de un unchi, unchiul Matache, evocat și el, destul de spumos, în memoriile mai târzii. Odată ajuns pe tărâm indian, Mircea Eliade, conștiincios, păstrându-și vechiul obicei, notează în jurnalul său tot ce i se întâmplă și trimite în țară articole despre fascinanta Indie. Articolele respective au fost reunite într-un volum numit simplu India. Din acea perioadă datează, de asemenea, și Șantier. În fine, tot în India s-a întâmplat și episodul Maitreyi, care i-a stricat tânărului Eliade toate planurile.
În perioada indiană, pe lângă studiul sanscritei, Eliade este inițiat și în tainele practicilor Yoga. Alungat din casa eruditului Dasgupta, tatăl lui Maitreyi, Eliade se refugiază într-o mănăstire din preajma Himalayei. Acolo îl are ca guru pe un fost medic indian, care va deveni mai apoi celebru sub numele de Swami Shivananda (1854-1934), personaj evocat și în nuvela Nopți la Serampore. În 1931, Eliade părăsește cu părere de rău India, solicitat fiind în țară pentru satisfacerea serviciului militar. Totuși, India va rămâne, pentru istoricul român al religiilor, până la sfârșitul vieții, tărâmul fermecat plin de mistere și sfinți, acel tărâm unde îl așteaptă oricând o peșteră în Himalaya. Studiul asiduu al practicilor yoga nu a fost zadarnic. El s-a concretizat într-o teză de doctorat, susținută în 1933 și tradusă trei ani mai târziu în franceză. Este vorba despre Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936). Temele lucrării vor fi reluate, peste ani, în volume ca Techniques du Yoga (1948), Le Yoga. Immortalité et liberté (1954) sau Patañjali et le Yoga (1962). (cronică: http://bookaholic.ro/mircea-eliade-de...)
در هند شش مکتب فکری بزرگ وجود داشت که عبارتند از: سانکهیا (موسسش: کاپیلا)، یوگا (موسسش: پاتنجلی)، پوروا میمانسا (موسسش: جی مینی)، ودانتا (موسسش: ویاسا)، شیکا (موسسش: کانادا) و نیایا (موسسش: گاتاما) کتاب حاضر به معرفی دومین مکتب فلسفی، یعنی یوگا، پرداخته است و تاریخچه، فنون و دیدگاه های آن را بررسی می کند.
کتاب واقعا جالبیه، ولی ممکنه برای اون دسته از افراد که با قلم الیاده آشنا نیستند و شناختی از کلیات فلسفه و اسطوره های هندی ندارند، قابل درک نباشه و از خوندنش خسته بشن و نیمه کاره رهاش کنن. خود من هم دوبار خوندمش تا بتونم متوجه همه چیز بشم :) احتمال میدم یه مدت دیگه برای بار سوم هم برم سراغش.
یوگا از نگاه فلسفی در قسمتی از کتاب میخوانیم مسئله مهم دانستن روش نبود بلکه چیرهشدن بر آنها بود؛ این همه سختی که شخص مرتاض بر سر درونه ناخودآگاهی میکشید در اصل برای «داغ زدن» بر آن بود. https://taaghche.com/book/15077/
"(...) cinco «matrizes» produtoras de estados psicomentais: a ignorância; o sentimento de individualidade; a paixão/o apego; o aborrecimento; e o amor pela vida, a «vontade de viver».
O conceito de «vâsanâ» que designa estas latências é de uma importância fundamental na psicologia Yoga; no texto de Patañjali tem o sentido de «sensações subconscientes específicas». Os obstáculos que essas forças subliminares interpoem no caminho que conduz à libertação são de duas espécies: por um lado, os «vâsanâ» alimentam sem cessar o fluxo psicomental (....), por outro lado, cosntituem um obstáculo enorme: porque são inapreensíveis, difíceis de controlar e dominar.
(...) Os «vâsanâ» tem origem na memória (....) a vida é uma descarga contínua de «vâsanâ» que se manofestam através dos «vrtti». Em termos psicológicos, a existência humana é uma actualização ininterrupta do subconciente por meio de experiências. Os «vâsanâ» condicionam o carácter específico de cada indivíduo; e tal condicionamento é conforme tanto à hereditariedade como à situação kármica do indivíduo. Com efeito, tudo o que definie a especificidade intransmissível do indivíduo, assim como a estrutura dos instintos humanos, é produzido pelos «vâsanâ», pelo subconsciente (....) transmite-se de forma «impessoal», de geração em geração (por intermédio da linguagem, dos costumes, da cultura...); quer directamente (por meio da da transmissão kármica).
(...) o dinamismo próprio do inconsciente é, segundo o Yoga, o obstáculo mais sério (...) porque as latências querem sair à luz, tornar-se, actualizando-se, estados de consciência. A resisitência que o subsconsciente opõe a todo o acto de renúncia e de ascese (...), é o sinal do medo sentido pelo subsconsciente à simples ideia de que a massa das latências ainda não manifestadas possa falhar o seu destino, ser aniquilidada antes de ter tido tempo de emergir e actualizar-se."
"Experienta umana, de orice natura ar fi ea, da nastere la suferinta. Trupul este durere fiindca este lacasul durerii; simturile, obiectele, preceptiile sant suferinta, fiindca duc la suferinta; placerea insasi este suferinta, fiindca este urmata de suferinta."
"Indepartand ispita lumii, el [yoginul] ramane cu o inima eliberata de vrajmasie, binevoitoare si plina de milostenie pentru toate fapturile si isi purifica spiritul de rea-vointa."
Foarte lămuritor în privința yogăi clasice a lui Patañjali, tratată în paralel cu o altă mare filozofie hindusă, Samkhya. "Yoga" nu înseamnă numai asane (poziții ale corpului) așa cum s-ar putea crede în mod popular, ci este un sistem complex ce integrează numeroase tehnici cu scopul de a-l situa pe yogin în opoziție cu fluxul normal al vieții. Mișcării îi răspunde cu repaos, haosul din respirație și din gânduri este înlocuit cu ritmul, încetinirea și concentrarea, etc. Deosebit de detaliat, lucrurile sunt foarte clare la Patañjali, dar se complică puțin în yoga post-clasică, budism, tantrism și hatha yoga, menționate de Eliade în treacăt, căci India este deosebit de diversă 🤍