Cel mai tradus text din lume dupa Biblie apare in prima sa versiune romaneasca purtand girul unui sinolog. Dinu Luca intregeste traducerea lui Dao De Jing cu un aparat critic a carui eruditie si rigoare e proprie numai marilor editii ale Cartii. Urmand modelul unei astfel de editii, aproape toate cele 81 de capitole care compun Dao De Jing sunt ilustrate cu pasaje semnificative din Zhuang Zi - cel mai poetic text al intelepciunii chineze. Cititorul detine astfel, reunite intr-un singur volum, doua texte fundamentale de veche spiritualitate orientala.
Lao Tzu (Chinese: 老子; pinyin: Lǎozǐ; Wade-Giles: Laosi; also Laozi, Lao Tse, Lao Tu, Lao-Tsu, Laotze, Laosi, Lao Zi, Laocius, Lao Ce, and other variations) was a mystic philosopher of ancient China, best known as the author of the Tao Te Ching (often simply referred to as Laozi). His association with the Tao Te Ching has led him to be traditionally considered the founder of Taoism (pronounced as "Daoism"). He is also revered as a deity in most religious forms of the Taoist religion, which often refers to Laozi as Taishang Laojun, or "One of the Three Pure Ones". Laozi translated literally from Chinese means "old master" or "old one", and is generally considered honorific.
According to Chinese tradition, Laozi lived in the 6th century BCE. Historians variously contend that Laozi is a synthesis of multiple historical figures, that he is a mythical figure, or that he actually lived in the 5th-4th century BCE, concurrent with the Hundred Schools of Thought and Warring States Period. As a result of being a a central figure in Chinese culture, both nobility and common people claim Lao Tzu in their lineage.
Cînd m-am hotărît să dau la Filosofie (nu mi-a luat mult timp), am împrumutat de la Biblioteca Palatului un volumaș intitulat Dao-de-tzîn semnat de Lao Tzî. Era o traducere românească după o traducere rusească. Nu știam ce este filosofia (nici acum nu știu), voiam să mă dumiresc, să-mi fac o idee. La raft (ca și în depozit) nu existau prea multe cărți care să merite adjectivul de „filosofice”. Literatură marxistă și autori „materialiști”.
Am deschis cartea lui Lao Tzî și am început să citesc. Dar ceea ce citeam era ori prea vag, ori prea liric. Ceea ce era vag n-aveam cum să pricep, ceea ce era liric mă trimitea la poezie (de care voiam să scap). Întunericul nu s-a luminat. Am scos într-un caiet cîteva citate și, pentru că pe atunci mai aveam ținere de minte, le-am învățat pe de rost. În Facultate, nu i-am studiat pe înțelepții chinezi. Nu aveam bibliografie. M-am consolat cu gîndul (după lectura lui Lao Tzî al meu) că sînt niște gînditori aburoși.
Aburoși par și azi. Versetele din Cartea despre Dao și putere... sînt de o perfectă ambiguitate. Sau, și mai bine, ermetice, ca poezia de odinioară. Mă întreb dacă (măcar în originalul chinez) au vreun sens. Uneori, mi se pare că ghicesc ceva-ceva, dar asta e pesemne o iluzie. Ce ziceți de acest fragment? Citez:
„Teme-te de înălțare cum te temi de înjosire, prețuiește necazul cum îți prețuiești trupul.
Ce înseamnă Teme-te de înălțare cum te temi de înjosire? Înălțarea jos te așază, teme-te să o cîștigi, teme-te să o pierzi. Aceasta înseamnă: Teme-te de înălțare cum te temi de înjosire” (p.80).
Nu-i foarte limpede. Sigur, a primi onoruri (Legiunea de Onoare, Crucea României în grad de Mare Pișicher) nu-i pentru nimeni o bucurie. Ești înălțat deasupra vulgului profan, deși n-ai cîștigat mare lucru. Iar vulgul are grijă să sporovăiască pe seama ta. Mai bine refuzi toate aceste onoruri și te mulțumești cu puținul pe care l-ai adunat pînă acum. S-ar putea ca tocmai ăsta să fie sensul fragmentului. Deși nu bag mîna în foc.
Vă las cu această enigmă:
„Alungă înțelepciunea, părăsește cunoașterea: oamenii însutit cîștigați au să fie. Alungă omenia, părăsește dreapta judecată: pietatea filială și dragostea părinților din nou au să fie printre noi. Alungă iscusința, părăsește profitul: hoțiile și tîlhăriile au să dispară cu totul” (p.102).
Greu cu chinezii ăștia! Sînt atît de profunzi de nu-i înțelegi niciodată prea bine. Oricum, mă mai gîndesc. Cum pricep ceva, vă dau de veste.
If I were to choose, I would choose daoism. "Nature is not human hearted" "Nature does not hurry, yet everything is accomplished" "When I let go of what I am, I become what I might be" "Respond intelligently even to unintelligent treatment" "If you would take, you must first give, this is the beginning of intelligence" "If you realize that all things change, there is nothing you will try to hold on to. If you are not afraid of dying there is nothing you cannot achieve" "Be content with what you have; rejoice in the way things are. When you realize there is nothing lacking, the whole world belongs to you"
O lucrare deosebita si una dintre primele perle ale înțelepciunii universale. Sumar: Dao poate fi găsit oriunde, atâta timp cât nu te străduiești sa îl "afli", dar cel mai adesea îl găsești când reușești sa treci dincolo de categorizari precum bine/rau, existenta și nonexistenta, lumina și întuneric, material și imaterial etc.
Voi continua cu Confucianismul, urmașul direct și relativ antitetic al Daoismului.