Ce este moartea când viața oricum nu mai există? Ea vine și nu te întreabă de ce. Te lasă în amărăciunea gândurilor tale. Te sufocă. Îți ia și ultima pozitivitate din tine. Mai ales când ești tânăr. Când ai atâtea vise. Când crezi că toată lumea este a ta. Andi are 17 ani. Dar se simte de parcă ar avea 80. Totul se năruiește în viața lui atunci când descoperă că are cancer. Boala aceea ce nu te mai lasă nici să respiri și-ți fură până și ultima picatură de iubire existentă în tine.
Andi învață că poți avea șanse dacă știi să le trăiești. Căutând în tine Adevărul pe care ceilalți nu-l văd. Dar el totuși există. Iubirea, însă, ar mai putea salva ceva? I-ar mai putea atinge inima care și așa bate fără niciun sens? Întâlnirea cu Luana îi va schimba ori îi va distruge viața. Moartea bate la ușă într-o lume în care oricât ai vrea să trăiești o faci doar pentru tine.
O poveste despre viață, nu despre moarte, cu un mesaj puternic ce ar trebui să fie înțeles de către toți. "Viața nu este despre cât timp mai ai, ci despre ce faci cu el"
Moartea, viata? Care din ele sunt mai puternice? Oare exista vreun lucru pe lumea asta care sa nu ne aminteasca de ea? Orice am face si orice am zice, ea este acolo, asteptand sa facem un pas gresit ca sa ne inhate. Totusi, Andi este un luptator. El lasa in urma lui faptele bune. Fiindca este un suflet bun pe care niciun rau nu il poate atinge. El nu ar supara pe nimeni. Dar isi doreste sa ramana singur in amaraciunea lui. Exista insa momente in viata cand simte ca intradevar traieste. Si acel moment este marcat de intalnirea cu Luana. Vor face ei fata lucrurilor care ii asteapta? Vor invinge moartea? Te las sa descoperi singur. Si iti promit ca nu vei regreta!
Subiectul abordat nu este unul nou, însă asta nu știrbește din valoarea romanului, iar scriitura are mici lacune specifice oricărui debutant, însă vă încurajez din suflet să citiți cartea lui Flavius care reușește să pună cititorului o întrebare deloc comodă: ce este în mintea unui adolescent de 17 ani bolnav de cancer?
In putine cuvinte, a scrie despre ceva ce ai citit poate parea foarte usor. Este un proces relativ scurt in care incerci sa spui ce impresie ti-a lasat materialul si detasat tragi anumite concluzii. Atunci cand a venit vorba de Resurectie insa a trebuit cu greu sa nu privesc la autor, in tentativa esuata de a nu fi subiectiv. Bineinteles, privind la imaginea de pe spatele romanului a trebuit sa stau o clipa si sa ma gandesc… Prieten, frate, a reusit. Chiar a facut-o. Flavius, scriitor. Astfel am dedus ca intotdeauna trebuie sa ne urmam visele, oricat de mici si neajutorate pot parea la inceput, acestea trebuie hranite, si odata crescute iti vor da aripi sa zbori. Sa vezi noi orizonturi. Nu stiu daca am murit sau am trait in timp ce am citit Resurectie… De la inceput m-a captivat si incetul am incercat sa vad dincolo de valul ce acoperea cartea in tristete si mister. Nu pot decat sa zic ca ii multumesc lui Flavius ca m-a facut sa inteleg notiunea mortii intr-un sens diferit, ca m-a facut sa ma gandesc la cei din jur si la modul in care actiunile mele afecteaza pe cei dragi. Am vrut sa pot intra in roman si sa ii spun lui Andi ca nu s-a sfarsit, ca sansele exista, ca poate avea loc o resurectie. Cred ca as fi ajuns prea tarziu. Oricum, in final nu am realizat exact ca am terminat cartea si m-a lasat pe ganduri. Am fost fericit oarecum de sfarsit si am acceptat cum scriitorul a ales sa incheie filele povestii lui Andi. Poate ce m-a ingrijorat era ca in anuminte instante, in loc de el, m-am vazut pe mine facand pe cei din jurul meu sa sufere. Multumesc Flavius, oceanul tau infinit de ganduri, sufletul tau bogat, a adus mai multe ceasuri de meditatie si bucurie in care am savurat un roman cu adevarat special. Asa cum am spus-o si o voi spune, esti un scriitor genial.
Ce este în mintea unui adolescent care află că e bolnav de cancer și nu mai are mult de trăit?
Subiectul este unul trist și aș putea să spun greu de digerat la o primp lectură însă pe măsură ce citești începe să se lipească de tine.
Mi-au plăcut personajele deși mai era loc de îmbunătățire, de a le face și mai complexe, mai interesante. Sincer mă așteptam ca finalul să nu fie chiar așa de trist și in your face. Cred că am păstrat speranța că personajul narator nu o să moară deși e clar from the get-go.
Stilul e unul ușor și destul de alert. Se citește repede chestie care poate fi și bună și rea. Câteodată ai vrea să meargă puțin mai încet ca să poți să asimilezi mai bine ce se întâmplă. Mai existe lacune ici colo însă nu e ceva care să distragă de la lectură. O scenă care mi-a plăcut, dar care a fost foarte tristă a fost cea a morții Luanei. Chiar a fost tristă însă cumva a punctat exact ceea ce trebuia să puncteze pentru personajul principal. Încă o chestie interesantă e că deși prietenii lui Andi, personajul principal, l-au părăsit după ce a aflat că e bolnav. Aceștia au mustrări de conștiință și le pare rău.
Mi-ar fi plăcut să fi explorat mai mult aspectul psihologic care se leagă de aflarea unei așa vești. Subiectul în sine este unul complex care ar fi putut fi exploatat și mai bine însă for what it is pentru fereastra pe care o primim în viața lui Andi e ok e suficient.