Cerul senin

by Ştefan Manasia

Manasia e unul dintre ultimii detectivi sălbatici (vânători, ar zice Mușina) care caută nu doar forma poemului pierdut în deșertul (infra)realului, ci și recuzita lui inconștientă. Lui Manasia poet din generația extincției, nu i-a fost niciodată frică de cuvinte - mici, mari și potrivite - , cum nu i-a fost frică să (se) recunoască (în) adevărul altora (...).
Simona Sora

Genres: Poetry

76 pages, Paperback

First published January 1, 2015

About the author

Ștefan Manasia a inițiat în 2008, la Cluj, alături de Szántai János și François Bréda, clubul de lectură „Nepotu’ lui Thoreau”. Este redactor al revistei „Tribuna” din 2003, an în care a debutat cu volumul Amazon și alte poeme, urmat de Cartea micilor invazii (2008), Motocicleta de lemn (2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013), Cerul senin (2015), Gustul cireșelor (2017) și antologia Etica grunge. Sîntem generația extincției. Poeme alese 2003-2023 (2023).
De asemenea, este autorul volumului de publicistică și critică literară Stabilizator de aromă (2016), al romanului Cronovizorul (2020) și al nuvelei Platanii din Samothraki (2022).

Reviews

[L.S. · Rating 4 out of 5]

Cerul senin, al cincilea volum de versuri al lui Manasia, se desfasoara intre referintele lui Nino Stratan. Impersioneaza sonetul dedicat poetului Ion Muresan la 60 de ani - daca tin bine minte acesta a fost lecturat in sala Auditorium Maximum al UBB la celebrarea lui Muri. Mi-au placut si versurile inspirate de Estera, fiica autorului precum si Haikuurile sau ars amandi.

[Șerban Acasandrei · Rating 4 out of 5]

Vorbirea metaistoriei e interesantă ascultată dinauntru și dinafara culturii. E vorbirea unei imaginații care urcă deasupra lumilor, pare că le sfidează izolarea. Când coboară în ele parca se murdărește uneori de un retorism neglijent, care aduce ștanțele stângace ale culturilor în albumul fotografic transglobal și transistoric.În câteva din textele lui Ș. Manasia găsești nu foarte adânc criptate, dar suficient, cărări spre stații de tipul„ Acum știu, acum știu de ce mai sunt aici". Coboară în text vocea poetului și cu ea și taurul mecanic și o pace stranie care bâzâie sub presiunea neîntâmplării.

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 4 out of 5]

Nu știu dacă o să mă reîntorc la volumul ăsta prea curând pentru o recitite, însă știu că voi cita câteva din versurile de aici. Imaginarul mi-a adus cumva aminte de Foarță.