O próprio Kant não hesitou em definir a sua Filosofia como uma “revolução copernicana” na história do pensamento, pois a sua obra significava uma revolução equivalente à que representara o heliocentrismo de Copérnico para a ciência. É que Kant é indiscutivelmente o fundador da Filosofia moderna: com a sua obra completa-se essa viragem rumo à subjetividade, timidamente iniciada por Descartes e radicalizada por Hume, que caracterizará toda a Filosofia até aos nossos dias. Após a publicação das suas famosas três Críticas, já nada voltaria a ser como antes.
Com Immanuel Kant (1724-1804), a filosofia entra na maioria de idade, inaugurando a etapa contemporânea. Livre dos últimos laivos de medievalismo que ainda se arrastavam no século XVIII, situ o homem histórico no centro da reflexão, empenhado em incidir no processo do seu destino através da razão. Kant representando apogeu do ideal iluminaste e abre caminho à totalidade do pensamento humanistico posterior, que, inclusive quando não aceita as ideias kantianas, se move no espaço delimitado por ele. O presente livro centra-se nos dois aspetos mais duradouros e influentes da obra kantiana: a teoria do conhecimento, com a célebre "revolução copernicana", e a ética, cujo vigor se resume na contundente afirmação do que o homem deve fazer enquanto ser racional e livre.
"Age apenas segundo uma máxima tal que possas ao mesmo tempo querer que ela se torne lei universal." Immanuel Kant
"Os pensamentos sem conteúdo são vazios; as instuições sem conceitos são cegas. [...] O entendimento nada pode intuir e os sentidos nada podem pensar." Immanuel Kant
Subiectul este prea complex pentru a fi tratat in aproximativ 100 de pagini, dar este o introducere decentă asupra imensității lui Kant in filosofia modernă.
Kant ocupa en la filosofía moderna y contemporánea el lugar que Aristóteles y Platón ocupan en la filosofía antigua. Los tres son origen; fundadores y creadores de las grandes cuestiones que ocuparán a los pensadores posteriores.
En el siglo XVII Kant aunó en su teoría del conocimiento el empirismo británico y el racionalismo europeo para crear una teoría del conocimiento fundacional. Feliz año!
„Să ne imaginăm pe cineva care se chinuie să urce versantul abrupt și accidentat al unui munte ostil, foarte expus la biciuirea vântului și la cele mai rele intemperii. Mâinile sale, deja acoperite de degerături și de zgârieturi, se prind de stânciaspre a căror stabilitate și rezistență nu le cunoaște. Picioarele, dureroase de la bășici, caută orbește puncte de sprijine sigure. Vizibilitatea cățărătorului suferind este foarte redusă de ceață. Și când, în final, reușește să urce pe creasta durăși ajunge într-un punct unde își poate trage suflarea, descoperă descurajat că pe platou nu există cărare cu indicații și marcaje, că abia poate să se încreadă în orientare pentru a ajunge undeva, și înțelege că mai obositor decât efortul fizic, decât frica, este să avansezi fără să fii sigur unde mergi, temându-te la fiecare pas că vei descoperi că trebuie să te întorci din drum. Acesta este sentimentul la prima lectură a Criticii rațiunii pure.”
Cam așa ceva am simțit și eu în momentul citirii acestui număr. În schimb am rămas cu patru sugestii de film: „A trăi” (1952) de Akira Kurosawa, „Delicte și fărădelegi” (1989) de Woody Allen, „Vivre sa vie” al lui Jean-Luc Godard și „Johnny got his gun” (1972) de Dalton Trumbo. De asemenea, îs curios dacă acest „Crimes and Misdemeanors”, considerat de autor cel mai bun film al lui Woody Allen, va câștiga în fața prefaratului meu al lui Woody Allen, „Match Point”.
O sinteza destul de coerenta a filosofiei kantiene (care sincer e prea complexa pentru a putea fi tratata cum trebuie in ~100 pagini sau in fine, intr-un mod mai amplu). In principal cartea se axeaza pe expunerea Crticii Ratiunii Pure si a Crticii Ratiunii Practice (ce reprezinta practic fundamentul filosofiei lui Kant).
I-am dat totusi 4 stele pentru ca la un moment dat conceptului de "schema" nu ii este acordata mai multa atentie (acestia fiind un concept crucial in filosofia kantiana), poate cu o exemplificare in plus care sa ajute cititorul sa inteleaga mai bine ce presupune, ceea ce m-a impins sa fac eu o mica cercetare independenta pentru a intelege mai bine.
Datele biografice si explicarea contextului in care au aparut operele lui Kant faciliteaza cititorului captarea unui reper istoric fata de alti filosofi, precum si niste "insights" asupra scopului filosofiei kantiene cat si a influentei asupra gandirii filosofice ulterioare (Hegel, Fichte, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, etc).
Inagotable, cuando Kant pone al centro del conocimiento al hombre mismo, no lo festeja, lo desvela y ya. Sí, fue un hombre de su tiempo y desde ahí leyó y construyó su filosofía, pero que potencia y dotada de una eternidad insuperable. La mente es la responsable de toda la realidad es algo que responsabiliza al hombre de sí mismo más de lo que pretendió. Sujetos a los mandatos de un orden superior inmutable por siglos reguló la vida del orbe, aunque la filosofía griega había puesto en marcha la búsqueda del conocimiento, era sólo para los pocos, Kant desarticuló el intríngulis racional que no pudieron explicar los antiguos para entregar un teoría del conocimiento que hasta en la actualidad ha servido para ver en el hombre y sus atributos las tecnologías que permiten su progreso o decadencia. Las dos vías nunca desaparecen, el fallo, el error, lo mal intencionado siempre está presente en la conciencia del hombre. Su autoregulación es obligatoria.
Es justo el fin de semestre, lo que coincide con mi máximo aguante en términos pandémicos; es decir, continuar estudiando sí requiere de mí una motivación que no tengo. Seguramente terminaré haciendo todos los trabajos, pero estoy cansado. Ponerme a leer filosofía bajo estas condiciones es casi un suicidio mental, pero ahora detesto la idea de abandonarlo. Tardé más de lo esperado en leer a Kant, pero bien se sabe que es un filósofo complicado. Lo cierto es que me parece que este libro no escapa de la maldición: de pronto se vuelve complicado y difícil de entender, a diferencia de los libros anteriores, que tan claros e ilustrativos son. Por eso las tres estrellas, para el autor; para la filosofía de Kant, probablemente cinco estrellas. Qué alcance intelectual, pienso yo.
Am vrut sa citesc despre Kant după ce am terminat cartea despre Arendt din aceeași serie. Pot sa inteleg acum ce a influentat-o pe Ardent din opera lui Kant. Desi nu cred ca as putea sa ii comentez ideile, pentru ca nu le-as reprezenta la adevarata valoarea, cred ca imperativul categoric Kantian este o buna masura pentru ceea ce poate numi cineva etic. Intr-o societate care este din ce in ce mai polarizată ar fi ideal sa aplicam puțină empatie si sa incercam sa abordam lucrurile la un mod rational, universal si nu individualist. Cred ca mai mult ca oricand "Kant este un ganditor necesar pentru epoca noastra". De ce 5 stele? Pentru ca de mult nu am mai citit ceva care sa ma ia din fotoliu de citit si sa ma duca la masa de lucru pentru a lua notite.
Me parece que es un buen intento de acercar el pensamiento de Kant al lego en fiosofía, pero me quedo con la sensación de haberme quedado a las puertas, y por la única razón de que no lo he entendido todo. Fallo mío: me queda grande.
Eso sí, me quedan claras algunas cosas: la diferencia entre fenómeno y neúmeno, que el autor divide la aportación del filósofo en dos bloques (epistemología y ética), que la moral fundamenta la religión y no al revés, y que la talla de Kant como filósofo es enorme.
Complejo. Lento. La teoria del conocimiento y la etica son los dos aspectos mas influyentes y duraderos de la obra kantiana, y este libro se centra en la reflexión al hombre histórico y el uso de la razón.
Me costó mucho más que otras ediciones agarrarle el ritmo. Las explicaciones no eran tan simples o puestas en la realidad, por momentos denso y por otros con datos que no me parecieron tan relevantes. Simplemente un libro que no es para mí.
Kant es un filósofo muy complejo, arduo, difícil… Este libro lo muestra de forma muy didáctica. Una buena introducción a la obra de este genio de la filosofía.
Aș dori să precizez mai întâi de toate faptul că nota acordată este de fapt un 4,5. Cartea este foarte bună iar autorul reușește să structureze în o sută de pagini cele mai importante concepte ale lui Kant. Problema este că nu s-a axat suficient de mult pe ideologia ,,schemei", și nici recomandarea de filme din penultimul capitol nu m-a dat pe spate. În rest a meritat s-o citesc!
O introducere bună și deloc plictisitoare în filosofia lui Kant, cu o repartizare potrivită între epistemologia, etica și biografia lui.
În loc de recenzie, voi posta notele mele în timp ce ascultam audiobook-ul:
3 întrebări centrale: - Ce pot să știu? - Ce trebuie să fac? - Ce am dreptul să sper?
sau Ce este omul?
fenomene = ceea ce se percepe.
noumene = lucruri în sine; același lucru perceput dar dincolo de percepție și independent de aceasta; noumenul nu se captează în intuiția sensibilă.
noumenele nu pot fi cunoscute, nici gândite, sunt un concept pentru a indica limitele cunoașterii.
noumen = non-fenomen; limită a intuiției sau a percepției.
ființele raționale nu au experiența intuiției intelectuale (percep doar ce este fizic, nu ce e transcendent).
apariția fenomenului indică existența noumenului: când vedem (doar) un fum de departe putem deduce că există foc (noumen).
noumenele sunt cauzele fenomenelor, respectiv realitatea este mai amplă decât întinderea cunoașterii noastre (adică nu putem cunoaște lumea în sine în completitudinea ei).
spațiul este obiectiv și respectiv și ceea ce se intuiește.
Kant se desprinde de la dihotomia realitate-aparență (Platon - transcendent, Aristotel - imanent), iar în locul ei plasează binomul fenomen-noumen.
Fenomenul nu este dat ca o aparență, ci ca o apariție, un dat (intuiție, percepție) care este produs de conștiință și nu de ceva mai nobil și mai demn (ca lumea Formelor lui Platon).
Fenomenul nu se opune esenței, se opune noumenului (ceea ce nu e înregistrat de conștiință).
Kant înlocuiește perechea disjunctivă aparență-esență cu perechea conjunctivă apariție-sens (doarece există un sens al apariției).
În filosofia practică a lui Kant libertatea este de a se lăsa călăuzit de rațiune; nimic empiric (plăcere, dorință), doar datorie.
Să acționăm din datorie (moral, conform rațiunii), nu conform datoriei (sociale); multe lucruri nu se fac din datorie ci din sentimente precum iubirea și gratitudinea.
Kant numește ordinea rațiunii practice (legea morală) imperativ categoric pentru că nu are condiții, nu ia în considerare circumstanțe empirice, fiind obligatorie. Corespunde moralei autonome, iar realizarea sa este ceea ce îi permite subiectului să-și capete dimensiunea transcedentală și să se introducă în lumea inteligibilă. În același mod cu judecata certă a rațiunii speculative, imperativul categoric a rațiunii practice trebuie să fie sintetic și a propri pentru a fi satisfăcute cererile sale de universalitate și necesitate. Este sintetic deoarece include libertatea și a priori deoarece depinde complet de rațiune, și nu de circumstanțe empirice — dorințe, nevoi, interese —, nici de o presupusă natură omenească. Subiectul transcedental, aparținând lumii inteligibile a libertății, își asumă prin voința bună imperativul categoric pe care și l-a dictat prin rațiunea practică.
Como el resto de tomos de esta colección, se nos presenta un marco general del pensamiento, obra y vida del filósofo. Muy interesante y claro, dentro de lo posible, ya que el nivel tan técnico de sus conceptos y lo particular de sus postulados requieren la atención total del lector.
Aún así, Solé es capaz de desmenuzar perfectamente la ideología de Kant y darle tanto su lugar en la historia y la evolución de la filosofía, como de cerrar con el sentido práctico para su aplicación en el mundo actual o entender las consecuencias de la falta de atención a los postulados morales kantianos hoy en día.
La filosofía tiene un sentido práctico y activo, dice Kant. Y la sociedad moderna nos recuerda todos los días la necesidad de verlo así actuando siempre en consecuencia.