Mineral

Vegetal - Mineral

by Dănuţ Ungureanu, Marian Truță

„Oamenii stelelor vor adora nestingheriti, eliberati de povara carnii, stralucirea intregii Creatii...”

Nemurirea? Sublimarea sufletului? O umanitate absolvita de păcate? Sunt promisiunile unei tehnologii revolutionare, pe care eroii romanului Mineral le urmeaza ca pe singurele sperante ce le-au mai ramas intr-o societate impotmolita la limita neputintelor sale. Ceva se intampla insa pe calea catre contopirea cu perfectiunea universului, amenintand sa spulbere ultimele sanse de supravietuire a speciei. Si, pas cu pas, personajele din Mineral inteleg ca oamenii trebuie sa gaseasca mai intai in sine solutiile pentru a merge mai departe...

„Piatra incepuse prin a-i fi alaturi si avea sa sfârseasca prin a fi peste tot imprejurul fapturii sale. Ba nu. Aveau sa fie una si aceeasi. Piatra crestea imperceptibil in jurul sau, iar el se scufunda pe nesimtite in piatra, cum se scufunda lent muntii in munti, marile in oceane, stelele in stele.”

Genres: Science Fiction, Romanian Literature

192 pages, Paperback

First published January 1, 2015

About the author

Scriitor și jurnalist român

Scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg, trainer de creative writing.
Absolvent al Facultății de Energetică din București.
A debutat în 1981, cu povestirea „Viață de familie”, în revista Știință și Tehnică. A publicat zeci de povestiri în reviste și almanahuri, numeroase scenarii de televiziune și radio. Este prezent în peste douăzeci de antologii și volume colective de povestiri, între care Anthology of European Speculative Fiction (2013), Bing, bing, Larisa (2013), Worlds and Beings (2015) etc.
Textele sale au fost distinse cu numeroase premii.

Volume publicate
Romane:
Așteptând în Ghermana (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2010 și 2013, a câștigat Premiul RomCon 1994), Însemnările damei de silicon (2014, 2016, roman fantastic), Urme de sfinți (2014), Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia (2015, trofeul best seller al Editurii Tritonic 2016), Noaptea în oraș, fără părinți (publicat în 2016, a câștigat premiile pentru cel mai bun roman science fiction la RomCon 2017, AntareSFest 2017 și Sci + FI FEST 2017), Luna în orașul blestemat (distopie, 2017), Conspirația femeilor (2018) Experimentul Păpușa (2019).

Proză scurtă:
Marilyn Monroe pe o curbă închisă (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2012), Români deja deștepți (2007, reeditat în 2013), Basme geostaționare (science fiction, 2008), Alți români deja deștepți (2013) Români în vorba goală (2016) Anatomic Grafitti (science fiction, 2016)

Non-fiction:
Autor de unul singur – rețete pentru scrierea creativă (2016, trofeul best-seller al Editurii Tritonic 2017)

În colaborare cu Marian Truță
Romane:
Vegetal (2014 - Premiul Ion Hobana 2014), Mineral (2015 - Premiul Sci + FI FEST 2016)
Proză scurtă:
12 povestiri fantastice (2018 - Premiul Ion Hobana 2019)

Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
Locuiește în București.

Mai multe detalii la
https://ro.wikipedia.org/wiki/D%C4%83...

Reviews

[Iulia Albota · Rating 4 out of 5]

Am așa o senzație că, de regulă, atunci când se apucă să scrie SF, românul se entuziasmează puternic în legătură cu ideile și cu world buildingul. Atât de puternic încât lasă în suferință ori personajele, ori firul narativ, ori și una și alta. Da, există ceva care nu-mi place deloc la opera marilor zei olimpieni Truță și Ungureanu, puteți să vă oripilați de pe acum. Adevărul e că Mineral a fost pentru mine o surpriză foarte plăcută. Am început-o în silă, doar ca să văd ce-i și cu asta, pentru că Vegetal mă dezamăgise rău și nu mai aveam chef de o experență similară. Concret, am perceput-o efectiv ca pe o carte neterminată. Așa, ca pe un serial care rămâne cu acțiunea complet în plop pentru că avea în plan să continue în următorul sezon, dar e anulat înainte de termen. Gen The Borgias.
Mineralul stă mai bine decât Vegetalul – există un final, doar că l-am simțit foarte nesatisfăcător. Mi se pare că ceea ce îi interesează pe cei doi autori este să creeze o lume interesantă, o atmosferă puternică, halucinantă, să exploreze niște idei, iar acțiunea și personajele sunt puse complet în slujba acestui scop și devin doar niște pretexte sau niște unelte, dezvoltate strict atât cât e nevoie ca să îți dea informația sau atmosfera. Nici un pas mai departe.
Dacă într-adevăr acesta e scopul, perfect, au reușit. Personal mi-a plăcut mult mai mult Mineral: dacă Vegetalul se citea ca un coșmar al unui copil care s-a rătăcit odată într-un lan și a rămas marcat de asta, Mineralul chiar are un fir epic, are mai multe personaje, mai multe perspective narative, te plimbă prin mai multe locuri, pleacă de la o idee foarte interesantă (acea dobândire a nemuririi și trecerea la un alt tip de conșiință prin fuziunea cu piatra), e captivant... doar că, mna, finalul... Din nou, totul merge strună... până la ultimele pagini, când vezi că nimic nu mai merge nicăieri. S-ar părea că autorii își doresc de la o poveste ceva destul de diferit față de ce îmi doresc eu. Ori asta, ori pur și simplu nu se pricep să încheie ca lumea o poveste începută și dusă până la un anumit punct. (There, I said it!) Dar, desigur, e preferabil să presupunem că prima variantă e cea valabilă. Eu nu am de unde ști, în afară de Așteptând în Ghermana (care mi-a plăcut, de altfel, doar că uite, chiar nu mai țin minte cum se termină...) nu am mai citit nimic altceva scris de vreunul din ei.
Dacă vă întrebați de ce dau totuși 4 stele: well, atât de bune au fost ideile și atmosfera, și, cum spuneam, totul a mers strună până la ultimele pagini. Să zicem că problema pe care o am cu finalul e chestie de gust, otherwise, cartea e chiar foarte faină.

[Liviu Szoke · Rating 3 out of 5]

O continuare aproape pe măsura predecesoarei sale, Vegetal, însă parcă neavând aceeași vână, cu toate că numărul personajelor și al firelor narative a crescut considerabil: mercenari, recuperatori, un asteroid transformat în navă spațială, un echipaj de navă spațială care o ia razna și peste toți, peste toate, domnia pietrei.

[Bogdan · Rating 2 out of 5]

Mi-am dorit foarte tare sa-mi placa volumul asta, dar am intampinat niste piedici. Majore pentru mine.

In primul rind dialogul mi s-a parut cam neconvingator. Poate e doar o problema personala avand in vedere notele primite de la restul cititorilor. Asta e. Unele dialoguri mi s-au parut ca suna ca nuca-n perete...

Cert este ca monologurile si zonele de text unde intalnim ideiile cu trecerea in "piatra" sunt foarte bine realizate si parca sunt din alt film. Exista un capitol intreg construit pe baza unui asemenea monolog absolut superb.
Le-au scris ambii scriitori, sau doar unul dintre ei?

Si chiar daca exista anumite portiuni ce aduc un pic cu atmosfera din volumul lui Danut Ungureanu, "Asteptand in Ghermana" (one of a kind book), nu au reusit sa-mi transmita acelasi feeling.

Nici intriga nu m-a dat prea tare pe spate. Aceeasi veche conspiratie a unei corporatii de a-si subjuga lumea...

Personajele...hmm...Iar nu prea am fost convins. Unul singur mi-a placut cum a fost creionat...

Per total cred ca o sa-i dau doua stele...

[Ana · Rating 4 out of 5]

Ma bucur din ce in ce mai mult de descoperirile pe care le fac in SF-ul romanesc, fiecare reusita literara demonstrandu-mi ca limba noastra este in stare sa produce un SF unic si cu adevarat special. "Mineral" este o problema filozofica, nu doar o carte, pe care trebuie sa o citesti cu calm si atentie ca sa ii extragi samburele de adevar. Sunt intotdeauna putin trista cand ma gandesc cat de putini oameni citesc cu adevarat SF, si cu cat mai putini de atat au citit SF-ul de calitate pe care il producem aici, la noi acasa. Sper ca "Vegetal" sa fie la fel de bun, daca nu chiar mai bun decat lucrarea de fata.

[Cristian Tomescu · Rating 2 out of 5]

Idee foarte buna, dar cam atat. Personal nu mi-a placut deloc stilul. Evolutia personajelor a fost previzibila, iar finalul clar lasa de dorit. E chiar frustrant sa vezi o diferenta asa mare intre idee si executie.

[Andrei Mocuţa · Rating 3 out of 5]

Mda, mi se confirmă tot mai mult faptul că autorii de SF nu pot fi scriitori. Nu mă refer doar la cei români, până și Asimov, Lem sau Herbert, în afara capodoperelor, în cam trei sferturi din opera lor, pur și simplu n-au stil, scrisul lor e varză. Trecerea de la știință la beletristică e cel mai greu prag pentru un autor SF, principiu de la care nici cei 2 autori ai romanului Mineral nu fac excepție. Premisa și universul imaginat sunt excelente, dar stilul în care e scrisă cartea e pur și simplu deplorabil pe alocuri. Sunt pagini întregi care par să fi fost execrabil traduse dintr-o altă limbă, doar că, din păcate, romanul e scris în limba română. Ar fi putut fi o carte de 5 stele dacă cei 2 autori și-ar fi vândut ideile unui scriitor autentic.

[Nic Dobre · Rating 5 out of 5]

Cine suntem și ce vrem? Este nemurirea acel ”ceva” dorit cu orice preț ? Dacă prin contopirea cu piatra vom putea accede la viața eternă, ne vom considera împliniți? Sau și atunci ne vom dori ceva mai mult decât atât?
Sunt doar câteva dintre întrebările care ”bântuie” mintea cititorului, mult timp după terminarea lecturii. Un SF veritabil, o lectură captivantă.

[Alexandru Lamba · Rating 4 out of 5]

https://alexlamba.wordpress.com/2016/...

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Mih name est Webber… Ni meni on Webber… Mi numele eşti Cruz Webber…

„E cel mai important acum”, își spuse bărbatul, tremurând. În jurul lui, noaptea strângea falduri compacte de întuneric, frig și singurătate. Nu vedea nimic, dar ziua era încă departe, prea multe ore pe care nu-și îngăduia să le piardă. Porni bâjbâind cu mâinile, recunoscând în palme și vârfurile degetelor trunchiuri de copaci, frunze, spinii hățișului, poate ai unui porumbar.

Simțurile antrenate odinioară îi spuneau că suie coama unui deal păduros, abia stropit de ploaie. Căzu de câteva ori în frunzișul putred. Rădăcinile arborilor îi puneau piedică, lăstarii se arcuiau plesnindu-l peste față. Un ciot îl lovi parșiv între coaste, sfâșiindu-i cămașa fuzio.

Nimeni on Webber… Mi chiamă Webber…

Într-un târziu, răzbi sufocat dincolo de ultimii arbori și înaintă într-un luminiș năpădit doar de ierburi înalte, cu miresme tari, alunecoase ca șerpii. Acolo se întinse, odihnindu-și ceafa pe rucsacul mic, cu ochii la stelele din cer. După un timp respiră ușor, dar frigul îl cuprinse iar, ca și cum mii de furnici înghețate i-ar fi crestat pielea.

Webber… Cruz Webber…

Nu reușea să-și adune gândurile, să se adune pe sine cu totul. Minute în șir rămase agățat doar de numele care-i suna fără încetare în minte, asemenea unei gângănii sâcâitoare. Scântei de reflexe îl țineau deocamdată într-o alcătuire precară, de parcă n-ar fi fost o făptură reală, din carne și oase, ci mai degrabă holograma ei, pâlpâind, gata să se risipească în văzduh.

Apoi, cu lentoarea vântului ce făcea frunzele să tremure, alcătuirea prinse cheag, se solidifică, îngăduind memoriei să se așeze.

„Mă numesc Webber. Cruz Webber… Sunt din nou pe Pământ. Știu englanti, finnorthsym și dialectul acestui loc. De unde? O să-mi amintesc…”

Cercetă iarăși cerul, cât îi îngăduia luminișul. Printre scamele de nori recunoștea două sau trei constelații. Începu să se orienteze. Stelele reci îi spuneau că încolo e nordul, că miezul nopții s-a dus și nu mai e mult până la ziuă. Aerul avea doar șapte, opt grade. Și stelele nu-i țineau de cald.

Cruz…

Webber se ridică în genunchi. Cămașa fuzio, deja sfâșiată, nu-i era de mare ajutor. Desfăcu rucsacul și scormoni interiorul cu degetele, atent la fiecare obiect. Dacă le-ar fi scăpat în ierburi, nu le-ar mai fi găsit.

Folia de supraviețuire. O scoase cu grijă, să nu agațe altceva, și se înveli iute, ca într-un cocon. Tremurul încetă aproape imediat.

Un amnar… O hartă impermeabilă… Proteine din cartofi… Un tub cu unguent… Pentru ce?

Fir de kevlar… Lanternă… Ceas…

„Nu și un cuțit. Trebuie să găsesc o piatră tăioasă. Tipul n-a vrut să-mi dea cuțit. O să-mi amintesc mai încolo numele lui.”

[Ramona Cantaragiu · Rating 2 out of 5]

Vegetal a avut ceva care ma face sa tot revin la ea si am plecat cu asteptari similare si pentru Mineral. Din pacate, aici nu am simtit ca ideile sunt suficient de bine dezvoltate, nici pe partea de nemurire prin fuziunea cu asteroizi nici pe partea de actiune propriu-zisa. Premisa e originala si putea fi explorata mai in detaliu, dar am simtit in mare parte ca nu e clar nici procesul de fuziune, nici ce consecinte are si nici de ce ar vrea cineva asta. Iar la actiune, the chase is not really a chase, nu prea au existat multe momente de tensiune, iar cartea e mult prea scurta ca sa iti pese de vreunul dintre personaje.

[Andrada Popescu · Rating 3 out of 5]

Mi-a plăcut ideea cu oamenii care se transformau în piatră, dar într-un fel finalul nu a fost chiar pe gustul meu. Cartea este însă foarte interesantă și m-a ținut lipită de pagini. Chiar mi-a părut rău că nu a avut cel puțin o sută de pagini în plus. Poate de aici și dezamăgirea din final.

[Elena Papadopol · Rating 3 out of 5]

Din nou, voiam ca actiunea sa se intinda pe mai multe pagini - mi-ar fi placut sa vad mai mult din istoricul personajelor, sa fie sparta aceasta bariera a tipologiilor (mercenari, rebeli, corporatia malefica...).
In rest, faina ideea de obtinere a nemuririi si implicatiile posibile :).

[Bogdan Neagu · Rating 3 out of 5]

Mi-a placut, dar nu asa de mult ca Vegetal. O recomand iubitorilor de SF (romanesc), altfel nu cred ca e o carte care sa transforme un non-cititor de SF intr-un cititor de SF. Finalul mi s-a parut asa si-asa.

[Răzvan Ursuleanu · Rating 2 out of 5]

Singurul peștișor viu din această baltă este cel pe care scrie “grefele umane pe roci”. Toți ceilalți sunt morți și cu burta în sus. “Umor”, cel mai mic dintre ei, a fost primul care s-a prăpădit, sărăcuțul de el… Nu pricep de ce Dănuț Ungureanu și Marian Truță l-au adus cu forța în baltă, nu au avut cu ce să-l hrănească și a murit de foame…
Come on… Dănuț Ungureanu a scris “Așteptând în Ghermana” și împreună cu Marian Truță face parte din generația motocentaurilor de pe acoperișul lumii, de ce să cobori de acolo cu o carte forțată, mecanică, o cutie din hârtie bucșită cu litere ce par a fi îndesate în mare viteză… Era poate un deadline de respectat? Cartea trebuia scrisă până joi?
Trist…

[Sebastianbach · Rating 3 out of 5]

pretty interesting read

[Adrian · Rating 5 out of 5]

Loved it

[Traian · Rating 4 out of 5]

Scrisă bine, alertă, iar ideea transformării oamenilor în piatră chiar interesantă.