What do you think?
Rate this book
STALIN'S INSTRUMENTS OF TERROR: KGB, CHEKA, NKVD, OGPU, from 1913 to 1953
The infamous KGB of Cold War renown was the successor to a series of equally infamous and lethal state security agencies that date from the early days of the Russian Revolution: Cheka, OGPU, NKVD, NKGB and MVD. The first chapter gives an account of the harsh state security employed by the despotic Tsars from the time of Ivan the Terrible, placing Stalin's brutal methods in a wider historical context. The author then examines the Cheka, the first post-revolutionary organization charged with combating counter-revolution and sabotage, whose methods were so ruthless that the early Bolshevik government was moved to abolish the organization 'with expressions of gratitude for heroic work' in 1922.
After taking control of the Communist Party in 1923, Stalin used the newly-formed OGPU to implement mass collectivization and deportations of the kulaks (wealthy peasants) in the early 1930s. Stalin's Instruments of Terror then charts Stalin's use of the re-named NKVD (People's Commissariat of Internal Affairs) to carry out the purges of the 1930s, where most of the Soviet dictator's political rivals were prosecuted in the notorious 'show trials', millions of others were arrested and ended their lives in Gulags (forced-labour camps), and countless other millions were executed outright. But this was not the end of secret police terror, as the book goes on to describe the death or enslavement of hundreds of thousands of Cossacks and White Russians who had fought for the Nazis as the Red Army advanced towards Germany in 1944 and 1945. Following the death of Stalin in 1953, the final incarnation of the Soviet secret police, the KGB, became an agency for spreading Soviet influence throughout the world.
Illustrated with 100 photographs, many rare and previously unseen, Stalin's Instruments of Terror is a lively and accessible history of secret police oppression in the Soviet Union from 1917 to the early 1990s.
After taking control of the Communist Party in 1923, Stalin used the newly-formed OGPU to implement mass collectivization and deportations of the kulaks (wealthy peasants) in the early 1930s. Stalin's Instruments of Terror then charts Stalin's use of the re-named NKVD (People's Commissariat of Internal Affairs) to carry out the purges of the 1930s, where most of the Soviet dictator's political rivals were prosecuted in the notorious 'show trials', millions of others were arrested and ended their lives in Gulags (forced-labour camps), and countless other millions were executed outright. But this was not the end of secret police terror, as the book goes on to describe the death or enslavement of hundreds of thousands of Cossacks and White Russians who had fought for the Nazis as the Red Army advanced towards Germany in 1944 and 1945. Following the death of Stalin in 1953, the final incarnation of the Soviet secret police, the KGB, became an agency for spreading Soviet influence throughout the world.
Illustrated with 100 photographs, many rare and previously unseen, Stalin's Instruments of Terror is a lively and accessible history of secret police oppression in the Soviet Union from 1917 to the early 1990s.
- GenresNonfiction
192 pages, Hardcover
First published January 1, 2006
2 people are currently reading
34 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
June 21, 2020
A basic history of state-sanctioned terror throughout Russia/USSR. It will make readers question why the world is so willing to overlook the sins of Soviet Russia. Many of which are perpetuated to this day.
October 16, 2013
Uplifting and feel-good stuff I'm sure.
November 23, 2023
Horrific accounts of state-sponsored arrests, deportations, slavery & executions within (primarily) Stalinist Russia. Illustrates the measures taken by a paranoid regime to cow people into fearful compliance.
Also recounts their (often successful) espionage & foreign intelligence efforts.
Also recounts their (often successful) espionage & foreign intelligence efforts.
January 6, 2016
Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu
..........................................
Domnul Butler pur și simplu nu are nicio treabă cu istoria. Nu știu de unde-și strânge informațiile pentru că a reușit și de data aceasta să mă enerveze atât de rău încât nu am mai avut chef să mă uit peste ce cărți a citit Butler ca să-mi dau seama de unde a scos inepțiile pe care le-a așternut pe hârtie în volumașul de față.
Ca să vă dau un exemplu concret cu privire la tâmpeniile perorate de Butler:
Regele Mihai către Simon Sebag Montefiore:
Mi-au spus că doreau să vorbim despre o chestiune de familie și am crezut că vor să discute logodna mea… Cei doi mi-au prezentat o hârtie. Era abdicarea… Gramatica nu era bună. Abia dacă puteau scrie, așa că n-am vrut să semnez. Dar ei mi-au zis: Paza palatului a fost arestată, liniile telefonice au fost tăiate, iar artileria este ațintiă chiar asupra acestei încăperi. Am privit pe fereastră. Tot ce spuseseră era adevărat; un obuzier era îndreptat spre mine. Am încercat să tărăgănez, sugerând consultarea poporului. Nu este timp pentru așa ceva, au zis ei. Vor urma tulburări, noi îi vom împușca pe toți și va fi vina ta. Am fost dezgustat de cât de josnici erau oamenii aceștia. Și am semnat.
Dacă aș fi în locul Regelui Mihai eu l-aș da în judecată pe domnul Butler, acest majordom al istoriei care nu ezită în a bâlbâi bârfe de birt în cărțile dumnealui.
Nu înțeleg ce-l face pe Butler să insiste în a scrie cărți a căror calitate este mai mult decât îndoielnică, mai degrabă parazitară. Din punctul meu de vedere Butler este pentru cărțile de istorie ce este acel domnișor London pentru muzica populară românească: o glumă proastă și fâsâită care împute cu prostia pe care o emană întreaga umanitate.
Nu cred că volumul lui Rupert are vreo utilitate și sunt sigur că cititorii care se declară mulțumiți de carte nu au de fapt minimum de cunoștințe cu privire la istoria secolului XX și a comunismului.
De ce 1 stea: pentru că nu pot să dau stele cu minus în față. Altminteri ar fi avut minusul maxim.
.......................................
..........................................
Domnul Butler pur și simplu nu are nicio treabă cu istoria. Nu știu de unde-și strânge informațiile pentru că a reușit și de data aceasta să mă enerveze atât de rău încât nu am mai avut chef să mă uit peste ce cărți a citit Butler ca să-mi dau seama de unde a scos inepțiile pe care le-a așternut pe hârtie în volumașul de față.
Ca să vă dau un exemplu concret cu privire la tâmpeniile perorate de Butler:
Regele Mihai către Simon Sebag Montefiore:
Mi-au spus că doreau să vorbim despre o chestiune de familie și am crezut că vor să discute logodna mea… Cei doi mi-au prezentat o hârtie. Era abdicarea… Gramatica nu era bună. Abia dacă puteau scrie, așa că n-am vrut să semnez. Dar ei mi-au zis: Paza palatului a fost arestată, liniile telefonice au fost tăiate, iar artileria este ațintiă chiar asupra acestei încăperi. Am privit pe fereastră. Tot ce spuseseră era adevărat; un obuzier era îndreptat spre mine. Am încercat să tărăgănez, sugerând consultarea poporului. Nu este timp pentru așa ceva, au zis ei. Vor urma tulburări, noi îi vom împușca pe toți și va fi vina ta. Am fost dezgustat de cât de josnici erau oamenii aceștia. Și am semnat.
Dacă aș fi în locul Regelui Mihai eu l-aș da în judecată pe domnul Butler, acest majordom al istoriei care nu ezită în a bâlbâi bârfe de birt în cărțile dumnealui.
Nu înțeleg ce-l face pe Butler să insiste în a scrie cărți a căror calitate este mai mult decât îndoielnică, mai degrabă parazitară. Din punctul meu de vedere Butler este pentru cărțile de istorie ce este acel domnișor London pentru muzica populară românească: o glumă proastă și fâsâită care împute cu prostia pe care o emană întreaga umanitate.
Nu cred că volumul lui Rupert are vreo utilitate și sunt sigur că cititorii care se declară mulțumiți de carte nu au de fapt minimum de cunoștințe cu privire la istoria secolului XX și a comunismului.
De ce 1 stea: pentru că nu pot să dau stele cu minus în față. Altminteri ar fi avut minusul maxim.
.......................................
Displaying 1 - 4 of 4 reviews