Le Poison d'amour

by Éric-Emmanuel Schmitt

Julia, Anouchka, Colombe et Raphaëlle sont liées par un pacte d’amitié éternelle. Elles ont seize ans et sont avides de découvrir le grand amour. Chacune tient un journal dans lequel elle livre son impatience, ses désirs, ses conquêtes, ses rêves. Mais comment éviter les désastres affectifs que leurs parents affichent au quotidien ? Hier encore des enfants, les quatre adolescentes tombent dans le piège de cette émotion bouleversante, prêtes à entrer dans le domaine mystérieux de l’amour, cette folie qui peut les transformer. Au lycée, on s'apprête à jouer Roméo et Juliette, tandis qu’un drame, aussi imprévisible et fatal que le dénouement de la pièce, se prépare.


Le romancier n’en dit-il pas le plus lorsqu’il se pare d’un masque supposé déformant ? François-Guillaume Lorrain, Le Point.

Genres: Fiction, France, Young Adult, Contemporary, French Literature, Romance, Roman

168 pages, Mass Market Paperback

First published October 1, 2014

About the author

Eric-Emmanuel Schmitt is a Franco-Belgian playwright, short story writer and novelist, as well as a film director. His plays have been staged in over fifty countries all over the world.

Reviews

[Maria Roxana]

"Nimeni nu e doar bun, nici doar rău. Iertarea înseamnă să înțelegi că un destin reprezintă o continuă improvizație, că el nu înțepenește trecutul pe care l-am trăit, și cu atât mai puțin într-un incident unic. Mâine nu mai e azi.
Iubire, dă-mi putere!
Nu cunosc decât două verbe pe care le pot conjuga cu siguranță la viitor: voi iubi, voi muri! Așadar, vă anunț: înainte să mor, voi iubi foarte mult!"

[Simona]

Rating:3/5 || Recenzia pe Secretele Cărților



Iubirea adolescentină
Curioasă de cărțile lui Eric-Emmanuel Schmitt, am zis să citesc și altceva, Elixirul dragostei fiind prima lectură de la acest autor. Otrava iubirii avea o copertă asemănătoare cu cea pentru Elixirul dragostei, așa că am zis să o testez.

Otrava iubirii este o carte scurtuță, pe care am citit-o extrem de repede. Povestea urmărește patru fete pe nume Julia, Raphaelle, Colombe și Anouchka. Autorul ne prezintă primele lor experiențe în dragoste prin intermediul jurnalelor fetelor.

Prietenia dintre fete este una strânsă, dar invidia apare destul de des odată ce acestea cresc și fac loc dragostei în viața lor. La fel ca și în viața reală, fetele sunt de multe ori puse la încercare, neîncrederea născându-se în sufletele lor.



Nu am fost impresionată în mod special de acestă carte din păcate. Mă așteptam la ceva mai wow. Mi-a plăcut faptul că autorul a prezentat într-un mod realist niște momente prin care trec fetele la o anumită vârstă, însă nu am reușit să fiu cucerită de data aceasta.

Voi mai testa alte cărți de-ale autorului, și voi încerca să mă orientez spre o lectură cu un subiect mai serios (Oscar și Tanti Roz este pe listă). Pe voi ce cărți v-au cucerit de la Eric-Emmanuel Schmitt?



Citate:

"Lacrimile tatălui meu m-au îngrozit. Nici nu-mi trecea prin minte că tata, atât de calm și stăpân pe el, se poate prăbuși în halul ăsta; nu-mi puteam imagina că tatăl meu ar putea să sufere. Și, dintr-odată, am rămas mută, mi-am pierdut reperele. Era vocea lui Dad, dar o folosea un necunoscut îndurerat. Cine? De ce atâta fragilitate?[...]
Ce se întâmplă? Unde-i Dad?" (p.29)

"COLOMBE
Dar cum...
RAPHAELLA
Ieri ne-ai spus că era vorba de bunicul.
RAPHAELLE
Ieri, bunicul. Azi, bunica.
JULIA
Bunica cu Alzheimer?
RAPHAELLE
S-a stins azi-dimineață în pat.
JULIA
Crezi... Are vreo legătură cu bunicul?
ANOUCHKA
Știa că el murise?
COLOMBE
Anouchka, aberezi. Păi nu mai înțelegea nimic, nu mai recunoștea pe nimeni.
JULIA
Anouchka are dreptate: știa bunica?
RAPHAELLE
Îi spusese o infirmieră. Așa, de formă. Din respect. Să dea impresia că... Și...
ANOUCHKA
Și...
RAPHAELLE
Nu pot să cred..." (p.102)

[Кремена Михайлова]

Доста зле ми звучи писането на Шмит. Ясно, че тази книга е под формата на дневници на четири момичета, но пак си представям нещо не толкова обикновено като стил и цялостно изпълнение. По-скоро може би звученето на четирите дневника трябваше да се различава поне малко, а не сякаш и четирите са писани от едно и също момиче. А самите момичетата ми звучаха в повечето моменти като в 6-и клас, не в 11-и (и да се чудят на настъпващите в себе си промени на 17 г.?! Те май започват под 10 години вече...). Ясно, че любовните емоции инфантилизират или демонизират момичетата, но нещо все пак не ми се връзваше.

Не съвсем ниска оценка от мен именно заради признаването на сериозността на положението „когато любовните страсти придобият отровна сила“. Но това изобщо не ми стига за силно литературно преживяване.

[Ипек Гюнай]

“Най-красивият момент в любовта не е когато някой казва „обичам me", а в мълчанието между чаршафите,
в тръпката, която пробягва по кожата, във вената, която тупти по дължината на някоя ръка, в една усмихваща се рубинена устна, в свещения свян, който внезапно обвива в ореол голите ни тела.”

[Loredana (Bookinista08)]

Ce naiba am citit??! Schmitt ar trebui să rămână la a scrie din perspectiva unui adult. Pun pariu că jurnalul meu din şcoala generală era mai matur decât stupizeniile pe care le debitează aceste fete. Pe scurt, personaje croite foarte prost, fără individualitate, o răsturnare de situație pe care am prevăzut-o dar căreia totuși nu i-am văzut sensul, şi în general o poveste care m-a lăsat rece. Bleah. 1 stea, şi nici măcar nu-mi pare rău!

[S©aP]

Ennesima rappresentazione del teatro umano, colta dall'occhio arguto e inquietante di Schmitt. Sullo sfondo, una quinta classica: lo Shakespeare di Romeo e Giulietta. In scena, una vicenda umana dei nostri giorni, tesa per farsi tipica. I personaggi sono adolescenti. Ciò determina un pregio e un limite. Il pregio è quello di portare a galla la versione contemporanea (aggiornata) delle più classiche inquietudini di crescita, su cui vi è scarsa attenzione, checché se ne dica. Il limite è dato invece dal linguaggio, e talvolta dalla profondità dei pensieri espressi: troppo accurati - entrambi -, profondi, sedimentati, per essere credibile prodotto adolescenziale. Chi ha figli teen-agers mi capirà.

[Laura]

It was pretty infantile; the story-line, while interesting narrated (through each girl's journal), was full of cliches and not even the ending can't save much of it.

[Martyna Antonina]

Książka złożona jest ze skrawków pamiętników czterech głównych bohaterek: Anouchki, Julii, Raphaëlle oraz Colombe. Każda z nich swoją historią otwiera przed nami inny świat. Pełen rozszalałych miłostek, piekących strat, upartego dojrzewania i śmierci - pięknej i romantycznej w swojej bolączce.
Lektura nawiązuje do „Romea i Julii”, jest to swego rodzaju uaktualnienie sztuki Szekspira.
Język, jakim posługuje się autor jest prosty, delikatnie muskający o eufemizm. Ale ten minimalizm bardzo tam pasuje, dzięki niemu Schmitt umiejętnie jednoczy psychologiczno-filozoficzny obraz rzeczywistości z powierzchnią stylistyczną.
W "Zazdrośnicach" szczególnie poruszyła mnie nieperfekcja bohaterek i nierozłączne zestawienie przyjaźni z zazdrością.
Nie jest to powieść idealna (jakby taka istniała); niekiedy odskocznia od gracji stylu, bezpretensjonalność i nadmiar dosłowności drażnił moje literackie kompleksy spójności.
Jednak książka trafiła na półkę moich zauroczeń, głównie ze względu na teatr miłości, znaczną subtelność języka oraz magię, której nie da się opisać słowami. Przeniosła mnie do pięknego zakątka Paryża, w którym każdy milimetr rzeczy był piękny.

[Mina khamoushi]

تنها کسی که میتونه انقدر قوی شخصیت پردازی کنه و آخر داستان غافلگیرت کنه اریک امانوئل اشمیته. هر کتابی از این نویسنده میخونم بیشتر بهش ایمان میارم. به نظرم این کتابش میتونه خوراک چند سری فیلمنامه و نمایشنامه خوب بشه. راضی راضی. توصیه میشه:)

[میعاد]

جذاب بود
هم داستان و هم شيوه ى روايتش

[Narcisa]

Dacă eu care îmi fac 1000 de scenarii nu m am așteptat la acest final, sunt convinsa ca o sa va surprindă

[NaaZaaNiN]

جذاب و شوکه کننده بود .
آیا عشق احساسیه که تا ابد برای یک زوج باقی میمونه ؟
نه چون بعد مدتی سرد میشن و نهایتن جدا میشن .
چهار تا دختر که باهم دوست صمیمی بودن به این نتیجه میرسن که عشق حسی ابدی و ماندگار نیست ولی هر کدام به نحوی درگیر عشق میشن و این احساس برای هیچ کدومشون به سرانجام نمیرسه .
تنها زوجی که تا آخرین لحظه عمرشون عاشق هم میمونند مادر بزرگ و پدربزرگ آنوشکا هستند .
عشق واقعی وجود داره ولی خیلی خیلی کم و انگشت شمار :)

من دوست داشتن را دوست دارم ، دوست دارم کاری کنم که عشق زنده بماند.
#زهر_عشق

دیروز پدربزرگم مرد امروز مادربزرگم. #زهر_عشق

عشق وجوو دارد کولومب! پدر بزرگ و مادربزرگ من شاهدی بر این ادعا هستند و ثابت کردند یک زندگی را می شه تا آخر نگه داشت. عشق رنج می برد، اما هرگز نمی میرد.
#زهر_عشق

در رویای عشق همه چیز زیباست ، به جز بیدار شدن!!!
#زهر_عشق

[Zineb]

Une merveilleuse découverte littéraire .. un roman bref et fluide qui se lit d'une traite! J'ai adoré le style de l'auteur .. cette plume qui, avec d'intelligentes références à Shakespeare, nous rappelle l'intemporalité de l'amour, l'amitié, le désir et la jalousie... Ces sentiments, avec leur foudroyante synergie, sont merveilleusement décrits dans les quelques pages que l'auteur nous propose. Il faut dire, que l'approche psychologique est le point fort de l'histoire et le fait que le roman soit laconique ne réduit aucunement la profondeur de ses idées. A lire!

[Suni]

Quattro amiche, quattro diari (e qualche chat di gruppo).
L'anno scolastico (il penultimo) che inizia con la "cerimonia del lucchetto" sul Pont des Arts per suggellare la suddetta amicizia, prosegue con i preparativi per mettere in scena la tragedia di Romeo e Giulietta e finisce come peggio non si poteva.
Non mi è dispiaciuto, ma si sente troppo che la voce delle ragazzine è in realtà quella di un signore di mezza età, di cui tuttavia mi resta la curiosità di leggere qualcos'altro.

[Mihai L]

just ????????????????????????

[Anna]

4,5

[Maria Ionela Dan]

"" prietenia este o farsă, iar dragostea o otrava"". Asta vrea sa ne transmită autorul prin intermediul personajelor. Interesanta povestioara.

[Kinga (oazaksiazek)]

Początkowo ta historia działała mi na nerwy.
Potem stała się jedną z moich ulubionych książek tego autora. Skąd zatem ta zmiana?

Eric-Emmanuel Schmitt zaprezentował niezwykle interesujące psychologiczne portrety czterech dorastających dziewcząt. Niby każda z nich jest inna, ale w ostateczności każda z nich chce tego samego.

Kogo zatem poznajemy?

Julia to dziewczynka po próbie samobójczej. Ciągle pragnie być w centrum uwagi, w czym pomaga jej podobieństwo do laleczki oraz cytowanie dzieł Szekspira.

Colombe jest typową romantyczką i wszędzie widzi miłość. Uważana za piękną nastolatkę daje ostro popalić chłopcom. Czy to wina tego, że jej rodzice są po rozwodzie?

Anouchka nie akceptuje siebie. Chroni swoją intymność przed rodzicami i przyjaciółkami. Poznaje swoje ciało i boi się kolegów ze szkoły. Skryta i raczej małomówna.

Raphaelle to najlepsza koleżanka wszystkich facetów a do tego kujonka, która lubi imprezować. Uważana za chłopczycę, dlatego lubi gdy jakiś chłopiec okaże jej zainteresowanie. Może właśnie dlatego postąpiła, tak jak postąpiła?

Cała książka to nic innego jak zapiski z pamiętników poszczególnych dziewcząt. Te szesnastolatki są w takim wieku, że dopiero zaczynają poznawać, czym jest kobiecość i prawdziwa przyjaźń. Nic dziwnego, że każda z nich myśli o swojej urodzie i jednocześnie porównuje się do innych. Podświadomie uważają się za bardziej dojrzałe od innych. Nic więc dziwnego, że czują się gorsze, gdy jedna z nich oznajmia, że przeżyła swój pierwszy raz. Można powiedzieć, że ta historia dopiero wtedy wkracza na właściwą drogę i pokazuje, do czego może prowadzić zazdrość.

Co uderzyło mnie w "Zazdrośnicach"? Postawy rodziców. To właśnie oni powinni sięgnąć po ten tytuł. Powinni przekonać się, że nie zawsze "to normalne w tym wieku" jest odpowiednim komentarzem do trudnej sytuacji, która zaistniała.

Czy przyjaźń powinna opierać się na bezgranicznym zaufaniu?
Czy relacje wytworzone na takich zasadach są w ogóle zdrowe?

"W każdej znanej osobie czai się obcy, gotowy w każdej chwili wyskoczyć."

[Amedeea]

Nu voi scrie un review foarte lung. Cartea se citeste usor, cam in cateva ore, depinde de timpul de care dispuneti. Desi nu e o carte cat o caramida si care sa aiba un volum mare al cuvintelor pe fiecare pagina, totusi m-a impresionat.Imi place stilul autorului, acesta a reusit sa ma prinda in paginile cartii pentru a afla ce se intampla cu personajele pana la final. Este vorba despre 4 foarte bune prietene, Raphaelle, Anouchka, Julia si Colombe, care trec prin anumite experiente ce le pun stransa prietenie la incercare. Desi jura ca prietenia lor nu se va destrama niciodata, aflam din jurnalele lor de pe parcursul cartii , faptul ca o data cu primii fiori ai dragostei, se strecoara si indoiala, egoismul precum si alte sentimente negative pe care ele si le reprima una fata de cealalta , cel putin la inceput. Se indragostesc, sunt nehotarate, recurg la gesturi reprobabile si o data cu otrava iubirii, incep sa uite frumusetea prieteniei adevarate. Cititi cartea si aflati cum stau lucrurile cu fiecare dintre fete si daca sunt dispuse sa ierte, sa isi continue viata fara a uita juramantul facut la inceput. Pe mine m-a surprins finalul cu adevarat. Multumesc autorului:)

[Roberta]

Per prima cosa una nota all'editore: lo sappiamo che Éric-Emmanuel Schmitt vende, però pubblicare un racconto come se fosse un romanzo... avrebbe potuto stare in una antologia, come quelle belle già pubblicate in passato.
Per il lettore: si legge in un'ora, e per quel che mi riguarda un buon 40 minuti li ho passati con le sopracciglia arruffate. Rendere credibili 4 ragazze adolescenti è un compito arduo anche per un filosofo.
Si inizia con 4 migliori amiche e si finisce con nuovi legami. Vediamo i loro rapporti che cambiano attraverso i diari delle 4 ragazze (ma nel 2015 le adolescenti francesi tengono ancora un diario? Su un quaderno poi, non online?). Si vogliono bene in pubblico e si criticano in privato, infiocchettano la realtà per farsi belle davanti agli occhi delle altre e si struggono per gelosia e piccole invidie, come qualsiasi adolescente, ma manca un po' di pepe. A volte i loro sfoghi sembrano troppo cerebrali, poco empatici, teatrali come il Romeo e Giulietta che stanno mettendo in scena.
I riferimenti a Shakespeare però sono piacevoli.

[Raha]

یک پایان غافلگیر کننده مثل بیشتر کارهای اریک امانوئل اشمیت.واقعا از خوندن نوشته هاش لذت میبرم... اینکه هیچ وقت نمی تونی پایان کارهاش رو حدس بزنی اونا رو جذاب تر و خوندنی تر میکنه.
این کتاب داستانی از چهار دوست و به قول خودشون چهار تفنگدار هست که با هم پیمان دوستی ابدی بستن و حالا به حساس ترین دوره ی سنی خودشون یعنی دوران بلوغ پا گذاشتن...به دنیایی جدید با پیچیدگی ها و احساساتی سرکش که آنها رو تا مرز بین مرگ و زندگی به پیش میبره.
-----
پ.ن : بخش هایی از کتاب رو که از نمایش نامه ژولیت نقل کرده بود خیلی دوست داشتم.... پس پیش به سوی یکی از شاهکارهای ادبیات جهان.

"بهتر است انسان بدون اینکه او را درک کنند از دنیا برود تا اینکه تمام زندگی اش را به توضیح افکار خود بپردازد"

[Elemia]

Ce roman démontre une excellente maitrise de l’auteur en réussissant à écrire une histoire complète vraisemblable vécue par des adolescentes, bien qu’il soit un homme. Le tournant que l’histoire prend est imprévisible, choquant, mais surtout brillant. Le fait que le livre est écrit selon des extraits du journal intime de chaque adolescente permet d’avoir des questionnements par rapport aux événements, mais surtout de rentrer en profondeur dans la psychologie des personnages. J’adore ces romans qui peuvent permettre une interprétation plus loins que ce qui est écrit par le simple fait qu’on ne connaisse pas tout.

[Maria Stancheva]

Този път Шмит не се е справил много добре. Дневниците на четирите момичета не звучаха убедително, а някак еднотипно, с повторения и неясноти. Самите персонажи също са изградени по-скоро като щрихи и нямах усещане за пълнокръвност на образите.
Голям плюс на книжката е, че е тъничка иначе не мисля, че щях да я издържа докрай без сериозни усилия.

[Cornelia]

A predictable yet unpredictable end...Maybe love is a poison if you are foolish enough...the characters kind of annoyed me, although the multiple narrative perspective is well written...

Spoiler alert-Friendships wither and people die :))...Sorry, couldn't help it (it is in the title though).

[Мария]

Тази история ме втрещи. От анотацията останах с впечатлението, че ще прочета няколко любовни тийн трепети, но тук нещата се развиват на много по-дълбоко и сложно ниво. Шмит за пореден път ме изненада.

[Tamara]

Tout 1er roman que je lis de l'auteur et j'en ressors avec une seule question, pourquoi ne pas avoir commencé plus tôt.

[Dumitru Moraru]

Eh, Eric, îmi vine greu să cred că tu ai scris adorabila "Oscar și Tanti Roz" și cartea asta. Aș fi un mincinos să zic că nu m-ai dezamăgit, dar sunt deprins cu așa ceva. Cartea e despre 4 adolescente de 16 ani care își dau jurământul că prietenia lor va fi eternă. Dar adolescența niciodată nu a fost ușoară, multe schimbări la nivel de mentalitate/hormonal, confuzie. Fiecare fată își expune gândurile intime în jurnalul ei. Jurnalele lor mi s-au părut banale și imature, gânduri de gen "am coșuri, sâni mici, cu cine o să-mi pierd virginitatea, m-am culcat cu ăla, dar nu-l iubesc, o să mă culc cu altul de care sunt îndrăgostită etc". Eu la 16 ani îmi puneam multe întrebări fundamentale, încercam să mă descopăr. Una din fete îi place de un prieten al altei fete și cea din urmă dorește să se răzbune pe prima, făcând un cont fals al băiatului cu pricina și discutând cu ea. O altă fată se culcă cu 3 băieți. Băi, stați așa, eu înțeleg că hormonii iau razna, dar nici chiar așa. Unde-i simțul demnității, simțul moral? Nu din cauza iubirii cum se spune în carte, ci din cauza prostiei, 2 prietene ajung să se sinucidă, interpretând celebra piesă la școală "Romeo și Julieta", una supraviețuind. Dar cum va suporta în conștiința ei că din dorința de răzbunare, a murit cea mai bună prietenă? Îi dau 2 stele, pentru că așa situații se mai întâmplă în viața reală, din păcate.

[Antonina Giża]

Na początku nie mogłam się za nią zabrać, ale kiedy już zacznie się ją czytać to nie da się oderwać. Eric Emmanuel Schmitt jest najlepszym pisarzem 21 wieku. To jak buduje napięcie i podejmuje tak poważne tematy ukazuje jego ogromny talent zarówno pisarski, jak i filozoficzny. Większość jego książek stanowi rozprawkę egzystencjalną.

[Diana Iovan]

Unexpected ending that I loved. Lectură super ușoară, poveste adolescentină în care generațiile noastre cred că se regăsesc, până într-un punct.
Mi-a plăcut structura cărții, scurte pagini din jurnalele adolescentelor.
Morala: se regăsește în ultima pagină de jurnal 😀

[paulinka]

4.5