Con người trong thế giới tinh thần: Trải nghiệm triết học cá biệt luận

by Nikolai Berdyaev, Nguyễn Văn Trọng (Translator & Introducer)

Nikolai Berdyaev was the foremost religious and political thinker of his time. In this book he attempts to consolidate the industrial world and the place for religion and the modern man inside that world. Many of the earliest books, particularly those dating back to the 1900s and before, are now extremely scarce and increasingly expensive. Hesperides Press are republishing these classic works in affordable, high quality, modern editions, using the original text and artwork.

Genres: Philosophy, Theology, Politics, Religion

388 pages, Paperback

First published January 22, 2013

About the author

Nikolai Alexandrovich Berdyaev was born at Kyiv in 1874 of an aristocratic family. He commenced his education in a military school and subsequently entered the University of Kiev. There he accepted Marxism and took part in political agitation, for which he was expelled. At twenty-five he was exiled from Kiev to the north of Russia and narrowly escaped a second period of exile shortly before the Revolution. Before this, however, he had broken with Marxism in company with Sergius Bulgakov, and in 1909 he contributed to a symposium which reaffirmed the values of Orthodox Christianity. After the October Revolution he was appointed by the Bolshevists to a chair of philosophy in the University of Moscow, but soon fell into disfavour for his independent political opinions. He was twice imprisoned and in 1922 was expelled from the country. He settled first in Berlin, where he opened a Russian Academy of Philosophy and Religion. Thence he moved to Clamart near Paris, where he lectured in a similar institution. In 1939 he was invited to lecture at the Sorbonne. He lived through the German occupation unmolested. After the liberation, he announced his adhesion to the Soviet government, but later an article by him published in a Paris (Russian) newspaper, criticising the return to a policy of repression, was tantamount to a withdrawal of this. He died at Clamart March 24, 1948.

Reviews

[Ioana Crețu · Rating 2 out of 5]

„Am vorbit adesea despre criza umanismului și am căutat să dovedesc că acesta se metamorfozează fatalmente în contrariul său și că limita lui este tăgăduirea omului. Umanismul a devenit neputincios și trebuie să fie depășit. Tradiția care îl leagă de Renaștere este fragilă, înflorirea sa presupune o structură aristocratică a societății și el suportă contraloviturile democrației, ale intrării tumultoase a maselor în arena istoriei și ale triumfului tehnicii. Mașina dezumanizează viața și omul, care n-a voit să fie după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, devine o ființă făcută după chipul și asemănarea mașinii.
... Omul se supune fie forțelor cosmice, fie civilizației industrializate. Nu numai că li se supune, el se dizolvă în ele, se lasă absorbit; e făcut fie după chipul și asemănarea naturii, fie după aceea a mașinii. Dar, și într-un caz și în celălalt, el își pierde unitatea și se descompune în elemente eterogene. Omul dispare ca ființă interior centralizată, concentrată spiritualicește, reprezentând o unitate și o coordonare. Elementele parțiale și fragmentare ale omului pretind nu numai autonomie, dar și rolul suprem.

Civilizația actuală cere o omului cutare sau cutare funcție, dar ignoră persoana. Nu mai e vorba aici de resorbirea omului în natură, ci de identificarea omului cu mașina. Când ființa civilizată tinde spre natură, ea aspiră să se întoarcă la integralitatea inconștientă, căci conștiința i-a cauzat dezagregarea și a făcut-o nefericită.
Când, dimpotrivă, omul caută realizarea perfectă a funcției tehnice, când el se identifică cu mașina - divinitatea nouă - , aceasta înseamnă că tendința contrară se desenează, tendința nu spre integralitate, ci spre o diferențiere din ce în ce mai marcată.

În vechile societăți, o libertate relativ întinsă era afirmată într-un cerc social limitat, ea reprezenta un privilegiu aristocratic. Atunci când cercul fu lărgit și când societatea deveni mai omogenă, s-a asistat nu la o extensiune a libertății, ci la aceea a sclaviei, adică la o aservire a tuturor față de stat și față de societate. Diferențierea socială conservă o anumită libertate pentru un cerc ales. Libertatea este un privilegiu mai curând aristocratic decât democratic.”

[Pierre · Rating 4 out of 5]

This book, first published in 1934, offers a spot on critique of capitalism, communism, nationalism, fascism, racism, and the dehumanizing impact of "technics and the mechanization of life." It also presents a more controversial, but no less compelling critique of democracy, mass culture, and liberalism. Berdyaev's call for a new, purified form of Christianity to save humans from self-annihilation may not appeal to all readers. But I couldn't agree more with his desire to rescue the individual from impersonal forces at work in modern society and to restore the value and sanctity of personal freedom, spiritual life, communal relationships and creative work.

[Ambrose Miles · Rating 4 out of 5]

Written in 1935. Though ideologies change the message still fits the times.

[Γιώργος-Νεκτάριος Παναγιωτίδης · Rating 5 out of 5]

Ένα από τα καλύτερα ενός από τους συνολικά πιο αγαπημένους μου συγγραφείς. Τρομακτική διαύγεια, όχι με την έννοια της ενάργειας (μόνο), αλλά βασικά της διορατικότητας.
Όχι από τα αναλυτικότερα έργα του, αλλά από αυτά που συνοψίζει αλήθειες και προσεγγίσεις που έχει διατυπώσει σε προηγούμενα, κατά τρόπο "επικαιροποιημένο" και αναβαθμισμένο.

[Mz · Rating 4 out of 5]

https://antifono.gr/nicolas-berdyaev-...

[Shahbaz Khan · Rating 3 out of 5]

He's clearly put great effort and thought into the topics expressed - mainly the dehumanisation of the individual in his modern world. He gives his thoughts on how nationalism and this collective nature has reduced the amount we focus on our selves (specifically our souls and spirit).

As a Christian philosopher, it's extremely interesting to see how the two intermingle throughout the book and his view of the world from both sides.

[Dariusz Płochocki · Rating 3 out of 5]

Ciąg dalszy Nowego Średniowiecza, jednak pisany już w połowie lat 30. Gdy nowie widmo zwulgaryzowanego materializmu, rasizm krąży nad centrum Europy. Ideokracje mają się coraz lepiej także we Francji. Pokazany jest nam obraz nowego satanizmu w postaci nazizmu. Autor pokazuje nam zgubny wpływ demokracji, której jak każdy roząsdny człowiek jest przeciwnikiem. "Świat wchodzi w agonie ducha", o wiele bardziej pesymistyczne są wnioski autora w tym dziele,mpokazuje nam zniszczenie jednostkowości i myślenia w kolektywizmie, narodowym i socjalistycznym. Rasizm i nacjonalizm wskazuje za groszy od socjalizmu, bo tu przemoc i nienawiść staje się celem, a na wschodzie jest tylko środkiem. Nadal mam problem z jego walką z techniką i humanizmem, choć rozumiem perspektywę zaszczucia lat 30.
Na końcu autor popłynął do twierdzeń, że rasizm jest formą zaczerpniętą mocno z judaizmu, naziści więc są tworem "zjudaizowanym.

[Richard · Rating 2 out of 5]

The title of my copy is "The Destiny of Man," which I prefer. I wish I could say he figured it out. I can't.

[Robert Christian · Rating 4 out of 5]

Contains some truly outstanding arguments.