John Griffith Chaney, better known as Jack London, was an American novelist, journalist and activist. A pioneer of commercial fiction and American magazines, he was one of the first American authors to become an international celebrity and earn a large fortune from writing. He was also an innovator in the genre that would later become known as science fiction.
London was part of the radical literary group "The Crowd" in San Francisco and a passionate advocate of animal rights, workers’ rights and socialism. London wrote several works dealing with these topics, such as his dystopian novel The Iron Heel, his non-fiction exposé The People of the Abyss, War of the Classes, and Before Adam.
His most famous works include The Call of the Wild and White Fang, both set in Alaska and the Yukon during the Klondike Gold Rush, as well as the short stories "To Build a Fire", "An Odyssey of the North", and "Love of Life". He also wrote about the South Pacific in stories such as "The Pearls of Parlay" and "The Heathen".
John Messner se agăţa cu o mână de bara oscilantă, ca să ţină sania pe direcţia cea bună. Cu cealaltă, şi ea protejată de mănuşă, îşi freca obrajii şi nasul fără încetare. Uneori, când amorţeala se înteţea, se freca, s-ar putea spune, cu furie. Fruntea îi era acoperită de cozorocul căciulii sale de blană, ale cărei margini lăsate îi adăposteau urechile. Ceea ce mai rămânea din chipul lui era protejat de o barbă deasă, castaniu-aurie, aflată sub o crustă subţire de gheaţă.
În faţa lui aluneca o sanie de Yukon, încărcată până la refuz, trasă de un atelaj format din cinci câini. Frânghia care atârna în urma săniei se freca de piciorul lui Messner. Când atelajul cotea din pricina meandrelor pistei pe care o urmau, bărbatul păşea peste funie. Cum existau multe cotituri, trebuia să sară deseori peste ea şi, uneori, se împiedica. Părea neîndemânatic şi picioarele obosite îl trădau, astfel că, din când în când, sania îl lovea peste călcâie.
„Ajuns într-un loc unde pista pornea în linie dreaptă şi sania putea luneca o vreme fără să fie condusă de cineva, eliberă bara şi îşi lovi, de câteva ori, palma de lemnul tare. Astfel reuşi să îşi restabilească circulaţia sângelui. Dar, în timp ce o scutură, nu încetase să îşi frece nasul şi obrajii cu cealaltă.
― Oricum, zise el, e prea ger pentru a călători.
Vorbea tare, cum fac oamenii care sunt singuri deseori…
― Trebuie să fii nebun să umbli pe o asemenea temperatură, căci, dacă nu sunt cel puţin 80 de grade sub zero, atunci sunt cu siguranţă 79.
Excelente libro de relatos... En realidad no son cuentos, o lo que yo entiendo por "cuentos", son relatos de personas en situaciones al límite de la vida y la muerte, que generalmente lo cruzan, en un ambiente realmente extremo (que me cuesta creer) que dan una idea de las potencialidades del ser humano. Está tan bien escrito, incluso en la traducción al castellano, que es posible casi sentir el frío, y, sin duda, sentir la angustia. (Si no le pongo 5 es porque no todos los relatos son tan magníficos)