Am simtit afinitate, ca si dumneavoastra, fata de ideea care a inspirat Fundatia Nobel, ideea ca o gandire este internationala si supranationala, iar lucrul acesta nu este folosit pentru razboi si distrugere, ci pentru pace si impacare. Totusi, idealul meu nu este sa estompez trasaturile nationale, ceea ce ar duce la o umanitate indistincta din punct de vedere intelectual. Dimpotriva, fie sa existe diversitate in toate formele si culorile vietii de pe dragul nostru pamant!
Many works, including Siddhartha (1922) and Steppenwolf (1927), of German-born Swiss writer Hermann Hesse concern the struggle of the individual to find wholeness and meaning in life; he won the Nobel Prize for literature in 1946.
Other best-known works of this poet, novelist, and painter include The Glass Bead Game, which, also known as Magister Ludi, explore a search of an individual for spirituality outside society.
In his time, Hesse was a popular and influential author in the German-speaking world; worldwide fame only came later. Young Germans desiring a different and more "natural" way of life at the time of great economic and technological progress in the country, received enthusiastically Peter Camenzind, first great novel of Hesse.
Throughout Germany, people named many schools. In 1964, people founded the Calwer Hermann-Hesse-Preis, awarded biennially, alternately to a German-language literary journal or to the translator of work of Hesse to a foreign language. The city of Karlsruhe, Germany, also associates a Hermann Hesse prize.
Proza scurtă a lui Herman Hesse este frumoasă și tulburătoare în același timp. Adoptând viziunea lui Nietzsche asupra lumii, societatea e prezentată sub forma unei satire, critica morală fiind un punct central. Luând fiecare proză în parte:
1. Lupul: prezintă realitatea crudă prin care trebuie să treacă orice ființă, fără pic de șovăială. 2 Din copilărie: Tânărul Brosi care trece printr-o tragedie ne exemplifică ciclicitatea vieții. O inocență se stinge, alta se naște. Existența nu e altceva decât un șir nesfârșit de tristețe, regrete și prea puține bucurii. 3. La adăpostul bătrânului soare: Cu toate că situația existențială e dificilă, oamenii au darul ca în loc să se ajute reciproc pentru o reușită colectivă, să se distrugă pentru un simplu avantaj fie el cât de mic 4. Elevul de la școala secundară: Hesse ne arată că accidentele și relele prevestiri sunt ceva firesc, iar oamenii năpăstuiți deja de soartă sunt nevoiți să treacă printr-o altă tragedie. Singura alinare e dragostea presărată cu lacrimi de triste și rugăciuni către divinitate. 5.Luna lui cuptor: Tânărul Adberg care are pretenția unei bune educații, datorită familiei, neglijează proprii invitați de o condiție mai modestă decât el. Paradoxul social: putem învăța mai multe de la oamenii modești și simpli… 6. Prima aventură: Norocul nu îți iese în cale de două ori. Dacă nu-l reperezi de la bun început, e ca și pierdut. 7.Convertirea lui Casanova: orice viață destrăbălată și lipsită de responsabilitate vine cu un preț. 8. Ucenicia lui Hans Dierlamm: Deși muncitorii onești și cinstiți ar merita tot binele din lume, Niklas Terfz mecanic priceput, are parte de tot ce e mai rău de la viață. Singura persoană care ar fi trebuit să-i fie alături, îl trădează. 9.Taedium Vitae: Melancolica își face simțită prezența printr-o societate de tineri care uită de educație și bunele maniere, dedându-se în schimb plăcerilor grobiane. Logodna: soarta lui Ohngelt ne învață ca de cele mai multe ori planurile pe care le întemeiem nu corespund criteriului de selecție a Moirei (zeitatea greaca a sorții). Totuși suntem datori să respectăm ceea ce ne este dat. 10. Orașul: Orice civilizație se naște, se dezvoltă atingând apogeul, iar apoi se stinge. 11.Sfârșitul doctorului Knolge: Extremismul este cel care poate distruge atât un om cât și o societate 12. Părintele Matthias: Asumarea responsabilității pentru greșeală nu înseamnă doar izbăvirea, ci și un nivel de onoare și demnitate, de care lumea noastră duce lipsă. 13. Reformatorul lumii: Unii pot sacrifica dragostea pentru idealuri, dar cei mai mulți nu! 14. Ochi de păun de noapte:Invidia e malignă 15. Robert Aghion; Cu toate că ne numim creștini, de cele mai multe ori suntem mai răi decât păgânii. 16. Ciclonul: Dragostea neîmpărtășită a Brendei Vogthen aruncă o și mai mare umbră de tristețe. 17. Viața de scriitor poate fi dinamică. 18. Dacă războiul mai ține doi ani: Hesse dovedește că există un grup care trăiesc de pe urma crimelor , masacrelor și violenței. 19. Suflet de copil: e o proză ce nu m-a atins sincer💔 20. Orașul turiștilor: deși ne mândrim cu profunzimea suntem adesea superficiali 21. Cerșetorul: A rămâne într-o situație dificilă poate fi amprenta destinului dar ține și de om încercarea schimbării ei. 22. Ora întreruptă: e trist să vezi cum o familie de muncitori care investesc toate economiile în copilul lor eșuează. E doar trista realitate. 23. Micul hoinar: pentru această proză nu am cuvinte ❤️, dar a fost genială.
- ¿No? ¿Y qué, entonces? - ¡Dios mío! De eso no debería hablar siquiera. Pero me vuelvo loco si pienso que todos los demás tienen más suerte y que yo también soy un hombre, ¿no? Pero conmigo... conmigo... ninguna quiere casarse... Hubo una pausa más larga. Luego Paulina volvió a la carga.
-Bien, ¿preguntó usted ya a una y otra si lo quieren o no? - Tanto como preguntar, no, eso no. Y ¿para qué? Ya sé de antemano que ninguna me quiere.
- Usted, pues, quiere que las muchachas se le acerquen y le digan: "¡Ay, señor Ohngelt, perdone usted, pero yo deseo tanto que usted se case conmigo!" Oh, para eso tendría que esperar mucho, seguramente. - Lo sé - suspiró Andrés-. Ya sabe usted cómo pienso, señorita Paulina. Si supiera que una sola piensa en serio en mí y puede quererme un Poco, entonces... - Entonces, tal vez, usted sería tan gentil y le sonreiría o le haría una seña con el dedo... Dios mío, usted es..., usted es...
Y dicho eso, ella se marchó corriendo, pero no con risas sino con lágrimas en los ojos. Ohngelt no podía verlo, pero había notado algo en la voz y en la fuga de ella, por eso...
Hermann Hesse scrie foarte bine. Scrie si frumos. Ar putea fi un bun exemplu de esteticã literarã.
Comparând cu experiențele mele de lectură, Hermann Hesse îmi pare mai potrivit pentru proză (semi)scurtă decât pentru roman.
Din păcate, în această ediție întâlnim multe probleme cu virgulele (2-5/pagină, pentru o carte de 570 de pagini); aspect revelat și la alte cărți din colecția 'Rao Clasic'.
***** pentru povestirile :Lupul,Orașul,Părintele Matthias, Ochi de păun de noapte,Robert Aghion, Ciclonul,Dacă războiul mai ține doi ani, Orașul turiștilor,Din copilarie ,Micul hornar **** pentru Taedium vitae, Sfârșitul doctorului Knolge ,Suflet de copil,Oră intreruptă
Ich liebe diesen Erzählstil, der aus einer anderen Zeit stammt und dem doch soviel Zeitlosigkeit innewohnt. Hesse versteht es, den alltäglichsten Begebenheiten Tiefsinn zu geben und das Existentielle abzubilden. Viele Erzählungen atmen die betörende Mittsommernachtsstimmung.
En sus relatos Hermann Hesse explora temas políticos pero también estéticos, preocupaciones todas personales y existenciales que se vuelven bajo su ojo sensible metafísicos.
Several stories stood out for me in this collection of short stories, as usual his writing rich and honestly enchanting, I wish he wrote a few more from a personal standpoint. Beautiful!