What do you think?
Rate this book
The Uplift Saga #3, part 1 of 2
Elevation-1
Inquiétées par les mystérieux agissements du Streaker, le vaisseau des néo-dauphins héros de Marée stellaire, les Cinq Galaxies veulent donner une leçon aux trop ambitieux humains.
Or, sur Garth colonisée par les hommes et les néo-chimpanzés, les envahisseurs semblent poursuivre un autre but : selon la légende, la planète mourante abriterait toujours une race intelligente. Mais... est-ce vraiment une légende ?
La résistance contre les Galactiques Gubrus s'organise ; Robert Oneagle et Athaclena, la belle Tymbrini, s'enfoncent dans la forêt et mettent sur pied la contre-attaque.
C'est alors qu'ils découvriront le formidable secret qui les mènera sur le chemin de la vérité... Leur donnera-t-il les moyens de vaincre l'occupant ?
Or, sur Garth colonisée par les hommes et les néo-chimpanzés, les envahisseurs semblent poursuivre un autre but : selon la légende, la planète mourante abriterait toujours une race intelligente. Mais... est-ce vraiment une légende ?
La résistance contre les Galactiques Gubrus s'organise ; Robert Oneagle et Athaclena, la belle Tymbrini, s'enfoncent dans la forêt et mettent sur pied la contre-attaque.
C'est alors qu'ils découvriront le formidable secret qui les mènera sur le chemin de la vérité... Leur donnera-t-il les moyens de vaincre l'occupant ?
- GenresScience Fiction
448 pages, Paperback
Published November 1, 1995
1 person is currently reading
66 people want to read
About the author
David Brin
325 books3,305 followersDavid Brin is a scientist, speaker, and world-known author. His novels have been New York Times Bestsellers, winning multiple Hugo, Nebula and other awards. At least a dozen have been translated into more than twenty languages.
Existence, his latest novel, offers an unusual scenario for first contact. His ecological thriller, Earth, foreshadowed global warming, cyberwarfare and near-future trends such as the World Wide Web. A movie, directed by Kevin Costner, was loosely based on his post-apocalyptic novel, The Postman. Startide Rising won the Hugo and Nebula Awards for best novel. The Uplift War also won the Hugo Award.
His non-fiction book -- The Transparent Society: Will Technology Force Us to Choose Between Freedom and Privacy? -- deals with secrecy in the modern world. It won the Freedom of Speech Prize from the American Library Association.
Brin serves on advisory committees dealing with subjects as diverse as national defense and homeland security, astronomy and space exploration, SETI, nanotechnology, and philanthropy.
David appears frequently on TV, including "The Universe" and on the History Channel's "Life After People."
Full and updated at:
http://www.davidbrin.com/biography.htm
Existence, his latest novel, offers an unusual scenario for first contact. His ecological thriller, Earth, foreshadowed global warming, cyberwarfare and near-future trends such as the World Wide Web. A movie, directed by Kevin Costner, was loosely based on his post-apocalyptic novel, The Postman. Startide Rising won the Hugo and Nebula Awards for best novel. The Uplift War also won the Hugo Award.
His non-fiction book -- The Transparent Society: Will Technology Force Us to Choose Between Freedom and Privacy? -- deals with secrecy in the modern world. It won the Freedom of Speech Prize from the American Library Association.
Brin serves on advisory committees dealing with subjects as diverse as national defense and homeland security, astronomy and space exploration, SETI, nanotechnology, and philanthropy.
David appears frequently on TV, including "The Universe" and on the History Channel's "Life After People."
Full and updated at:
http://www.davidbrin.com/biography.htm
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
November 30, 2021
„Întotdeauna e ceva ciudat, când o lume atât de mică şi de lipsită de importanţă ajunge să conteze atât de mult în balanţa contactului dintre două civilizaţii.”
Traficul mugea sumbru printre turnurile Oraşului-capitală, chiar în spatele peretelui de cristal al palanchinului oficial. Izolaţia fonică era însă atât de bună, încât nici cel mai mic sunet nu pătrundea înăuntru spre a-l deranja pe birocratul Preţului şi al Precauţiei din examinarea imaginii holografice a planetei minuscule, care se învârtea încet în apropierea ochilor săi. Mări albastre, îmbrăcând în lichidul lor cea mai mare parte a sferoidului, se strecurau printr-o mulţime de insule, ce sclipeau vag în lumina reflectată a unei stele invizibile.
„De-aş fi fost unul din zeii despre care se vorbeşte în legendele fiinţelor-lupi…”, visă birocratul şi pintenii i se încleştară fără voie. Avea senzaţia acută că nu trebuia decât să întindă gheara şi să apuce…
Oftă şi îşi scutură creasta. Ideea asta absurdă nu demonstra decât faptul că petrecuse prea mult timp studiindu-şi duşmanul, iar conceptele războinice ale terrienilor apucaseră să-i infesteze raţiunea.
Două ajutoare pătrunseră mute în incintă şi se apucaseră să-i cureţe penajul şi aura strălucitoare, pregătindu-l pentru viitoarea întâlnire. Se strădui să nu-i bage în seamă şi aruncă o privire fugară dincolo de peretele de cristal. Aerobuze zvelte şi transportoare rapide se fereau, eliberând ruta aeriană, imediat ce erau atinse de razele galbene ale puternicelor proiectoare ale vehiculului său. Înălţă din umeri: acceptase rolul oficial, acceptase şi facilităţile lui. Dar şi inconvenientele. Îşi aplecă ciocul masiv către imaginea holografică, străduindu-se să se concentreze.
„Garth. De atâtea ori planetă victimă.”
Contururile maro ale continentelor şi cele albastre ale mărilor erau umbrite în răstimpuri de rotocoalele norilor de furtună, la fel de ireali ca şi penajul unui Gubru. De-a lungul unui singur lanţ de insule şi doar într-un singur loc la marginea celui mai mare continent, străluceau vag luminile unor orăşele. În rest, planeta părea virgină, stropită doar de izbucnirile ocazionale ale fulgerelor.
În stânga şi-n dreapta imaginii, şiruri de simboluri codificate prezentau privitorului avizat adevăruri încă şi mai sumbre. Garth era un corp cosmic incredibil de sărac. De altfel, acesta se părea că fusese şi motivul principal pentru care fiinţele umane şi servitorii lor mecanici îl aleseseră pentru a-şi construi colonia. Un corp cosmic şters demult din înregistrările tuturor Institutelor Galactice. Un bolovan fără importanţă.
„Iar acum, lume măruntă şi nefericită, ai fost aleasă ca scenă de război!”.
Pentru a nu lăsa ca uitarea să-i erodeze cunoştinţele, birocratul Preţului şi al Precauţiei gândea în anglic, limba aceea primitivă şi nerecunoscută a fiinţelor pământene. Cei mai mulţi Gubru considerau studierea obiceiurilor străine ca pe o inutilă pierdere de timp. Acum însă, obsesia birocratului părea să îşi dovedească, în fine, utilitatea.
„În sfârşit… Astăzi.”
Palanchinul trecuse, în cele din urmă, de turnurile înalte şi se îndrepta către un edificiu tăiat într-un enorm cristal de stâncă, irizând în toate nuanţele curcubeului. Era Arena Conclavului, sediul central al guvernului tuturor raselor şi clanurilor Gubru.
Fiori premonitorii coborâră dinspre creasta ce-i împodobea ţeasta până la ceea ce-i mai rămăsese din penajul utilizat pe vremuri la zbor de rasa sa, smulgând ciripeli de protest din partea celor două ajutoare Kwackoo: cum să termine oare de aranjat preafrumosul penaj alb al birocratului, dacă acesta nu stătea liniştit?
„Înţeleg, înţeleg, mormăi indulgent în Limba Galactică Standard numărul 3. Am să mă mişc aşa cum trebuie.”
Aceşti Kwackoo erau creaturi loiale şi, de aceea, le permitea uneori mici obrăznicii. Nu avusese niciodată vreun motiv să se plângă de serviciile elitelor lor. În vreme ce aştepta răbdător să i se facă toaleta, reveni cu gândul la mămnta planetă Garth.
Traficul mugea sumbru printre turnurile Oraşului-capitală, chiar în spatele peretelui de cristal al palanchinului oficial. Izolaţia fonică era însă atât de bună, încât nici cel mai mic sunet nu pătrundea înăuntru spre a-l deranja pe birocratul Preţului şi al Precauţiei din examinarea imaginii holografice a planetei minuscule, care se învârtea încet în apropierea ochilor săi. Mări albastre, îmbrăcând în lichidul lor cea mai mare parte a sferoidului, se strecurau printr-o mulţime de insule, ce sclipeau vag în lumina reflectată a unei stele invizibile.
„De-aş fi fost unul din zeii despre care se vorbeşte în legendele fiinţelor-lupi…”, visă birocratul şi pintenii i se încleştară fără voie. Avea senzaţia acută că nu trebuia decât să întindă gheara şi să apuce…
Oftă şi îşi scutură creasta. Ideea asta absurdă nu demonstra decât faptul că petrecuse prea mult timp studiindu-şi duşmanul, iar conceptele războinice ale terrienilor apucaseră să-i infesteze raţiunea.
Două ajutoare pătrunseră mute în incintă şi se apucaseră să-i cureţe penajul şi aura strălucitoare, pregătindu-l pentru viitoarea întâlnire. Se strădui să nu-i bage în seamă şi aruncă o privire fugară dincolo de peretele de cristal. Aerobuze zvelte şi transportoare rapide se fereau, eliberând ruta aeriană, imediat ce erau atinse de razele galbene ale puternicelor proiectoare ale vehiculului său. Înălţă din umeri: acceptase rolul oficial, acceptase şi facilităţile lui. Dar şi inconvenientele. Îşi aplecă ciocul masiv către imaginea holografică, străduindu-se să se concentreze.
„Garth. De atâtea ori planetă victimă.”
Contururile maro ale continentelor şi cele albastre ale mărilor erau umbrite în răstimpuri de rotocoalele norilor de furtună, la fel de ireali ca şi penajul unui Gubru. De-a lungul unui singur lanţ de insule şi doar într-un singur loc la marginea celui mai mare continent, străluceau vag luminile unor orăşele. În rest, planeta părea virgină, stropită doar de izbucnirile ocazionale ale fulgerelor.
În stânga şi-n dreapta imaginii, şiruri de simboluri codificate prezentau privitorului avizat adevăruri încă şi mai sumbre. Garth era un corp cosmic incredibil de sărac. De altfel, acesta se părea că fusese şi motivul principal pentru care fiinţele umane şi servitorii lor mecanici îl aleseseră pentru a-şi construi colonia. Un corp cosmic şters demult din înregistrările tuturor Institutelor Galactice. Un bolovan fără importanţă.
„Iar acum, lume măruntă şi nefericită, ai fost aleasă ca scenă de război!”.
Pentru a nu lăsa ca uitarea să-i erodeze cunoştinţele, birocratul Preţului şi al Precauţiei gândea în anglic, limba aceea primitivă şi nerecunoscută a fiinţelor pământene. Cei mai mulţi Gubru considerau studierea obiceiurilor străine ca pe o inutilă pierdere de timp. Acum însă, obsesia birocratului părea să îşi dovedească, în fine, utilitatea.
„În sfârşit… Astăzi.”
Palanchinul trecuse, în cele din urmă, de turnurile înalte şi se îndrepta către un edificiu tăiat într-un enorm cristal de stâncă, irizând în toate nuanţele curcubeului. Era Arena Conclavului, sediul central al guvernului tuturor raselor şi clanurilor Gubru.
Fiori premonitorii coborâră dinspre creasta ce-i împodobea ţeasta până la ceea ce-i mai rămăsese din penajul utilizat pe vremuri la zbor de rasa sa, smulgând ciripeli de protest din partea celor două ajutoare Kwackoo: cum să termine oare de aranjat preafrumosul penaj alb al birocratului, dacă acesta nu stătea liniştit?
„Înţeleg, înţeleg, mormăi indulgent în Limba Galactică Standard numărul 3. Am să mă mişc aşa cum trebuie.”
Aceşti Kwackoo erau creaturi loiale şi, de aceea, le permitea uneori mici obrăznicii. Nu avusese niciodată vreun motiv să se plângă de serviciile elitelor lor. În vreme ce aştepta răbdător să i se facă toaleta, reveni cu gândul la mămnta planetă Garth.
June 15, 2017
Pas aussi incroyable que "Marée stellaire" ou les suivants mais une idée originale, des personnages amusants et Fiben ! Ah, Fiben...
Displaying 1 - 2 of 2 reviews