No venimos del latin: Edición revisada y ampliada

by Carme Jiménez Huertas

En este libro se presenta una nueva hipótesis de investigación que defiende que las lenguas romances comparten una tipología lingüística que nos remite a una lengua madre común de carácter aglutinante mucho más antigua que el latín. Recientes investigaciones demuestran que el cambio lingüístico a nivel de estructuras morfosintácticas es un proceso muy lento. La lingüística cognitiva supone una base simbólica a los constructos gramaticales, expresados a través de formantes composicionales que han sobrevivido en el léxico de los romances actuales. Las pruebas son cada vez más este proceso no pasa por el latín.En esta edición se ha incorporado la lengua rumana. Los agentes de romanización que encontramos en el resto de países donde se hablan lenguas romances, no se produjeron en Rumanía, por lo que la hipótesis de que las lenguas romances no vienen del latín adquiere mayor solidez y consistencia. Prólogo de Cristina Brescan.

Genres: Nonfiction

158 pages, Paperback

Published December 23, 2015

Reviews

[Andrei Stoian · Rating 4 out of 5]

Romanian review: Nu voi nega că nu am înțeles toată partea de lingvistică a cărții; cartea conține multe detalii științifice care mă depășesc, faptul că a fost destul de dificilă pentru un cititor obișnuit (fără studii în lingvistică) m-a făcut să-i dau 4 stele. Probabil că aș fi înțeles unele lucruri și mai bine dacă știam mai multe limbi romanice, în special spaniola, nu doar româna și foarte puțină franceză.
Cartea lingvistei Carme J. Huertas este destul de revoluționară, iar pentru un neinițiat, este destul de convingătoare. Evident că nu tot ce susține autoarea poate fii dovedit în prezent, dar este un pas înainte pentru descoperirea adevăratei istorii a umanității.
Problema principală este următoarea: când cineva vrea să facă un studiu care contrazice istoria oficială, este instant respins, neavând parte de susținere. Omenirea nu ar fi ajuns nicăieri fără studii controversate. Dacă Einstein nu ar fi contrazis în multe privințe oameni de știință de dinaintea sa, multe lucruri false ar fi fost considerate adevărate, iar studiul științei nu ar fi evoluat spre descoperirea adevărului.
Carme Huertas susține, printre altele, că nu a existat latina vulgară, că latina a fost concepută ca o limbă scrisă, nu vorbită, și că limbile romanice se aseamănă mai mult între ele decât cu latina. Ideea principală pe care o susține este că limbile romanice și latina sunt limbi surori sau verișoare, neaflându-se într-un raport de filiație.
Părerea mea este că studiile care contrazic istoria oficială sunt importante pentru că stârnesc controverse și îi fac pe oameni să reevalueze ceea ce credeau că știu. Dacă se dovedește că descoperirile făcute de către ele sunt corecte, e bine deoarece în acest mod ne apropiem de cunoașterea adevărului; dacă nu, tot este bine deoarece ni se întărește convingerea că ceea ce știm este corect.
După cum am spus, pentru un neinițiat în lingvistică ca mine, argumentele autoarei par a fi convingătoare. Din păcate, nu știu cât de plauzibile sunt teoriile, însă îi dau cărții patru stele pentru că ar putea stârni discuții interesante și pentru curajul de a contesta istoria oficială.

Citate:

,,Avem tendința să analizăm atât de egocentric încât încercăm să explicăm lumea dintr-o perspectivă ce evită sau ignoră liniile paralele de cercetare... În universitate poarta se închide și mai mult în fața posibilelor influențe externe: se transmite conținutul curricular fără a se admite nici noi informații, nici schimbări. Lucrarea de licență trebuie să se încadreze în limitele propunerilor academice. Doar în faza de studii postuniversitare și de doctorat se pot dezvolta cercetări proprii, deși nici aici lucrurile nu sunt simple, căci cu greu vei întâlni un coordonator de teză dispus să conducă o temă în dezacord cu datele acceptate de către specialiștii în domenii concrete, dar se avansează puțin în direcțiile noi cu o perspectivă mai holistică și mai interdisciplinară. Cert e că noile descoperiri nu se încorporează în conținuturile curriculare sau durează atât de mult până ce o fac încât există o prăpastie între realitate și ficțiunea din sistemul de învățământ."

,,Cum se poate ca o limbă mamă să nu lase moștenire fiicelor nici morfologia, nici sintaxa, nici legile fonetice, nici structura și ordinea constituienților frazei, și să se mai și piardă apoi declinările, verbele deponente..., dar cu toate astea, limbile romanice să aibă aceeași sintaxă, să formeze pluralul în același mod, să folosească articole, să aibă condițional și timpuri compuse...?"

,,De ce nu s-a studiat mai în amănunt acest subiect? Pentru că s-a acceptat necondiționat că tot ceea ce coincide sau poate coincide mai mult sau mai puțin exact cu latina derivă din latină. Iar dacă nu se potrivea, încercau să-i explice evoluția prin schimbări succesive, ca rezultat al degenerării suferite de latină."

,,Se spune că româna a moștenit cazurile din latină și argumentul se folosește ca probă a existenței latine vulgare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate, căci în realitate flexiunea e a articolului, nu a substantivului. Spre deosebire de spaniolă, articolul hotărât din română se așază după substantiv, nu înaintea lui. Și articolul este cel care prezintă flexiune cauzală. Ca urmare, dacă în latină articolul nu exista, cum putem vorbi de o moștenire latină."

,,În română, pronumele personal prezintă, în plus, o enormă varietate de forme pronominale accentuate și neaccentuate care nu existau în latină, dar care, în mod curios, seamănă cu galiciana și cu catalana. De exemplu pronumele personal accentuat de persoana întâi ,,eu" este identic în română și galiciană. Cum se poate una ca asta, dacă timp de două mii de ani nu au existat contacte între aceste două limbi?"

,,În lista inclusă în capitolul menționat am văzut cum cuvintele cele mai rezistente la schimbare erau determinanți și adverbe. Clasele funcționale se utilizează mult mai frecvent decât clasele lexicale. Ca urmare, e straniu că tocmai clasele cele mai rezistente la schimbare sunt și cele care s-au îndepărtat mai mult de latină. În cazul celor trei clase închise: adverbe, prepoziții și conjuncții, nu există nicio relație de continuitate între latină și limbile romanice. Deși ar fi trebuit să fie clasele cele mai stabile, nu există echivalențe formale. Dacă latina ar fi fost într-adevăr mama limbilor romanice, ar fi trebuit să le transmită limbilor fiice nexurile și conectorii. Cu toate acestea, constatăm o ruptură totală."

,,Cazul României aruncă o nouă lumină asupra acestui proces: romanii au ocupat timp de numai 165 de ani mai puțin de un sfert din teritoriul vechii Dacii. Vedem deci că, în cazul românei, nu apar factorii necesari unei latinizări intense: latina nu a fost limbă de cultură, pentru că în România se vorbește o limbă romanică pe un teritoriu mult mai extins decât cel ocupat de romani și că această limbă converge cu romanicele occidentale, limbi cu care nu s-a aflat în contact în ultimii două mii de ani, ne trimite la o limbă mamă comună, mult mai veche."

Aceasta este o poză cu un tabel care conține câteva cuvinte care diferă puțin de la o limbă romanică la alta, dar care diferă total față de aceleași cuvinte în latină- tabelul se află în capitolul despre lexicologie:





English review: I won’t deny that I didn’t understand all of the linguistic parts of the book; it contains many scientific details that go beyond my knowledge, and the fact that it was quite challenging for an average reader (without linguistic studies) led me to give it 4 stars. I’d probably have understood some points better if I knew more Romance languages, especially Spanish, instead of just Romanian and a bit of French.
Linguist Carme J. Huertas’s book is quite revolutionary and, for a non-specialist, it’s rather convincing. Clearly, not everything the author claims can be proven today, but it is a step forward in discovering the true history of humanity.
The main problem is this: when someone attempts a study that contradicts official history, it is instantly dismissed and receives no support. Humanity wouldn’t have progressed without controversial studies. If Einstein hadn’t contradicted many previous scientists, many false beliefs would still be accepted as true, and science wouldn’t have advanced toward discovering the truth.
Carme Huertas argues, among other things, that vulgar Latin never existed, that Latin was conceived as a written, not spoken, language, and that Romance languages are more similar to each other than they are to Latin. The main idea she supports is that Romance languages and Latin are sister or cousin languages, rather than being in a direct lineage.
In my opinion, studies that challenge official history are essential because they spark controversy and encourage people to reassess what they thought they knew. If the findings turn out to be correct, that’s great since it brings us closer to knowing the truth; if not, it’s still beneficial as it strengthens our belief that what we know is correct.
As I said, for someone without a background in linguistics like myself, the author’s arguments seem convincing. Unfortunately, I don’t know how plausible her theories are, but I give the book four stars for potentially sparking interesting discussions and for the courage to challenge official history.

[Juan H.R. · Rating 3 out of 5]

La apuesta por una nueva hipótesis sobre el origen de las lenguas romance que plantea la autora no solo es interesante sino prometedora. Sin embargo, cae en generalizaciones rápidas a partir de lo que son evidencias no necesariamente muy sólidas ni del todo empíricamente constables. Repite vicios de la teoría que busca refutar. Quizás habría sido teóricamente mas conveniente y mejor fundamentado considerar más en profundidad las aportaciones de la criollística.

[Mike · Rating 5 out of 5]

The author is very informed and eloquent. It unveils an enormous effort researching Europe's still living archaic dialects like iberic, sicilian, aromanian.
The fact that the Roman Empire nobility were sending their off-springs to learn Latin is an important argument for the core message of this book. That is: the Latin language was a manufactured language by the visionary priests in the Roman temples. It was a formidable effort of unifying the various EXISTING dialects under a grammatical structure, to enable leaving written testimony for posterity of the glorious times and conquests of the Roman Empire.
Extremely valuable historical work. Thank you Carme Jimenez Huertas!

[FH · Rating 5 out of 5]

La autora defiende que las lenguas romances no proceden del latín con principios sólidos que hacen que se caiga todo lo conocido hasta ahora. En pocas páginas cuestiona las teorías que hasta ahora dominan la lingüística tradicional. Revolucionario.

[Víctor Arnó · Rating 5 out of 5]

Esta claro para cualquiera que lea el libro que la autora no basa su exposición en suposiciones infundadas, el trabajo de investigación es impresionante y el libro, interesantísimo