Lumea descrisa in Diavoliada si in Ouale fatale este una haotica si halucinanta, in care umorul, ironia, sarcasmul si dramatismul alterneaza sau se intrepatrund, iar fantasticul fuzioneaza cu realul vazut prin filtrul unei constiinte clare si indraznete. In Ouale fatale, un profesor nebun inventeaza o raza de lumina, „raza vietii”, care, printr-un accident, aduce lumea intr-un cosmar SF populat de struti gigantici si reptile uriase. In Diavoliada, un mediocru angajat al registraturii se trezeste prins, ca intr-o poveste kafkiana, in itele unui cosmar birocratic. Ambele personaje au in comun lupta acerba cu haosul sistemului, cu un mediu care, incet, dar sigur, denatureaza orice identitate.
Mikhail Afanasyevich Bulgakov (Russian: Михаил Булгаков) was a Russian writer, medical doctor, and playwright. His novel The Master and Margarita, published posthumously, has been called one of the masterpieces of the 20th century.
He also wrote the novel The White Guard and the plays Ivan Vasilievich, Flight (also called The Run), and The Days of the Turbins. He wrote mostly about the horrors of the Russian Civil War and about the fate of Russian intellectuals and officers of the Tsarist Army caught up in revolution and Civil War.
Some of his works (Flight, all his works between the years 1922 and 1926, and others) were banned by the Soviet government, and personally by Joseph Stalin, after it was decided by them that they "glorified emigration and White generals". On the other hand, Stalin loved The Days of the Turbins (also called The Turbin Brothers) very much and reportedly saw it at least 15 times.
La letteratura Russa non è un mio genere. Tuttavia, considerato che il contenuto appartiene a storie relative agli anni anteriori e posteriori della Prima guerra mondiale, è un libro abbastanza leggibile. Nel senso di lettura. Il medesimo scrittore russo i luoghi tal volta tende a descriverli già come città metropolitane: una visuale che a Bulgakov spicca un’accentuata creatività nel scrivere, alla volta facendo sì che sia stato un autore contemporaneo.
Con la premessa che commento il libro dopo averne letto solo la metà, riconosco che la traduzione in lingua italiana è ben articolata e si lascia leggere senza sforzo: gli argomenti dei capitoli sono stati ornati con molto dialogo, con la presenza di più persone. Detto ciò, in base ai propri gusti di lettura o studi scolastici la letteratura russa può piacere o meno. Specie in un libro come Diaboliade dove gli argomenti sono testi vecchi e ormai fuori luogo. Probabilmente a coloro che non piace lo stile narrativo di Mikhail Bulgakov la cosa interessante del libro diventa la sua introduzione. Si tratta di una dozzina di pagine: una introduzione che mette in luce curiosità dei titoli e aneddoti dello scrittore, come per esempio i tre libri che furono censurati e diventò vietato pubblicarli in Russia, terra natale dello stesso medico e scrittore; oppure, l’aneddoto del libro L'appartamento di Zoja - Adamo ed Eva, quale libro fu scritto sotto la visuale dell’effetto stupefacente di cocaina; etc, etc.
Dacă s-ar așeza la o masă rotundă Orwell, Nabokov, Kafka și Saramago, ar bea ceva țeapăn și-ar trage ceva turbat pe nas, ar rezulta un Bulgakov cu energia condeiului său ingenios. Ambele opere aduc în prim plan o serie de probleme privind depersonalizarea individului în societatea totalitaristă. Realul se îmbină cu himericul, redau lumi haotice, halucinante, un adevărat carusel zbuciumat de unde ieși destul de tulburat, căci Bulgakov e binecuvântat din plin cu o imaginație debordantă, dusă pe tărâmuri fantasmagorice.
"Ouăle fatale" chiar mi-a plăcut. Un profesor specialist în broaște descoperă "raza vieții". Descoperirea scapă de sub control, fiind la un pas de apocalipsă. Se dorește "reînvierea" găinilor, însă din ouă ies...veți vedea voi ce anume. 🤐
"Diavoliada" nu prea mi-a încântat simțurile. Am simțit-o un pic lipsită de noimă, mult prea haotică, un joc fantezist deplasat. Un funcționar mic și neînsemnat e înghițit de mecanismele statului sovietic. Erori birocratice, un labirint grotesc și pantagruelic.
Profesorul de zoologie, Vladimir Ipatievici Persikov, descoperă o rază de lumină, numită și raza vieții, pentru că din ouă de broaște apar foarte mulți mormoloci care cresc repede și se reproduc la infinit. Din pricina dedicației asupra studiilor, soția a plecat. Nu era un om cu renume. Descoperirea scapă de sub control și se abate teroarea în oraș. Reptile, păsări gigantice! Autoritățile încearcă să oprească haosul, luptând cu monștrii. De fapt, e o satiră la adresa bolșevismului, birocrației.
Diavoliada îmi aduce aminte de Procesul de Franz Kafka. Ideea centrală tot e birocrația. Protagonistul Korotkov a pierdut slujba din cauza unei neînțelegeri și îi dă peste cap viața. A pierdut actele de identitate și caută să convingă instituțiile statului că s-a comis o greșeală în ce privește numele său. Este nevoit să meargă încolo încoace, pentru că instituțiile își schimbă mereu sediul. Lumea este ostilă cu Korotkov, așa cum era cu personajul kafkian Joseph K.
„Micul funcționar înghiţit de mecanismul statului sovietic este simbolul Diavoliadei. Noua putere este chiar Diavoliada. Noua viaţă devine un infern pe care nici Gogol nu şi l-ar fi putut imagina.” (I.M. Nusinov)
Două povestiri fantastice în care realitatea se întrepătrunde cu imaginația, ironii la adresa sistemului (actuale și azi, după aproape 100 de ani), umor deștept și situații neprevăzute. Nu sunt un fan al poveștilor fantastice, științifico fantastice, căci despre așa ceva este vorba (la propriu) în Ouăle Fatale, despre știință și fantastic, însă datorită scrierii estrem de îngrijite, aproape că nici nu am sesizat că am părăsit realul.
Mikhail Bulgakov is one of my favourite authors because he has such a magnificent way of painting a scene that you cannot help but be drawn to it. The best example of this is 'The Fatal Eggs', a Communist dystopian apocalyptic story, a description which sounds admittedly strange, but which mostly manages to capture the novella without giving any spoilers. It is gripping and, without a doubt, the funniest story I have read in a while. At several points throughout, especially towards the end, I was actually laughing out loud. Everyone who has not read it yet should definitely read it. 'Diaboliad' had its moments, but it was overshadowed by its predecessor. I think it would be wise for future editions to leave 'The Fatal Eggs' for the end of the book.
Nu știu ce am așteptat de la această cărțulie, dar mai mult de 3 stele nu-i pot da, deși, povestirile conțin: acțiune, suspans, mister și dramatism. Îmi place stilul lui Bulgakov, l-am cunoscut datorită romanului său arhicunoscut „Maestrul și Margareta”și în continuare vreau să-l descopăr.
Zbiór dwóch opowiadań. Pierwsze z nich - "Fatalne jaja" - jest ciekawe, dobrze rozwinięte i nawet przyjemne w odbiorze. Drugie - "Diaboliada" - jest według mnie zbyt chaotyczne , choć stanowi ciekawy obraz radzieckiej biurokracji.
Pe parcursul lecturii am avut impresia ca "alerg" intre F.Kafka, J. Saramago si E.Ionescu. Ambele naratiuni descriu prin intermediul fantasticului, lumi ce reprezinta o imagine a societatii post revolutionare din Rusia. Senzatia creata este aceea ca realitățile sociale pot fi insa mult mai bizare si mai înfiorătoare decat creatia fantastica. Pe parcursul lecturii am avut deseori impresia ca operele, ca modalitate de scriere, seamana mai mult cu un teatru absurd, decat cu o proza fantastica; probabil datorita umorului si detaliilor descriptive.
Булгаков має свій стиль, він вміє вправно послуговуватися мовою й створювати магічний світ там, де б його, здавалося, не може бути; імпонує критикою тогочасного ладу. Якщо ви іноземець, якщо не ототожнюєте себе з українством, якщо ви є поціновувачем мистецтва заради мистецтва і вам байдуже до поглядів автора, або ж, врешті-решт, якщо ви можете абстрагуватися від знання про них, подорож сторінками цієї книги, особливо "Фатальними яйцями" буде захоплюючою. Однак навіть тоді майже у фіналі ("Дияволіада") вас наздожене не дуже симпатичний персонаж в українській вишиванці з єврейським прізвищем Кальсонер, і ваша наївність викинеться разом з головним героєм з вікна будинку на сірий асфальт.
MANIANA I ODKLEJA kurwa ja nie wiem na czym on był. fatalne jaja zajebiste ale z diaboliadą to ja się już trochę pogubiłam. fajna była kula bilardowa z nóżkami i staruch
Wydanie Zona Zero, a w nim dwa opowiadania: tytułowe Fatalne jaja i Diaboliada. Czytając Fatalne jaja odniosłam wrażenie, jakby tłumaczyły to dwie osoby: jedna tę część pisaną prozą, druga dialogi. Część opisowa pięknie napisana, płynie się przez nią, natomiast dialogi.... koszmar! Bezpośrednie tłumaczenie z rosyjskiego, nawet zachowany rosyjski szyk zdań. Źle się to czyta. A do tego mnóstwo błędów, jakby książka nie została poddana korekcie.
Niemniej Fatalne jaja to świetna groteska na ówczesne czasy. Specyficzna fantastyka. Profesor Persikow dokonuje przypadkiem odkrycia czerwonego promienia. Światło to ma właściwości przyspieszające rozwój organizmów, które rosną ponad standardowe gabaryty. Wkrótce nie tylko w Moskwie głośno jest o tym odkryciu. A gdy w Kraju Rad kurzy pomór zbiera swe żniwo, do naukowca zgłasza się człowiek chcący odbudować kurzą fermę z wykorzystaniem czerwonego promienia. Wszystko idzie pięknie do pewnego momentu. Kiedy okazuje się, że hodowcy pomyłkowo dostarczono jaja profesora, jest już za późno.
Diaboliada natomiast to coś niesamowicie abstrakcyjnego. Rzecz dotyczy referenta Korotkowa, który zostaje zwolniony z pracy w fabryce zapałek. Goni po mieście dziwnego kalsonera, odwiedza różne budynki i instytucje, spotyka dziwne osoby. Akcja zmienia się jak w kalejdoskopie, wciąż wchodzą owe postacie, nie wiadomo już o co tak naprawdę chodzi. Co najmniej dziwne opowiadanie. Nie przekonało mnie do siebie.
I didn’t really like either of the two novellas(in English as far as I could find out, they are translated as the Fatal Eggs and Diaboliad) included in this edition. The first was more tolerable than the second that was just too nonsensical for my taste. Bulgakov doesn’t really do persecution as well as Kafka or as finely tuned as Dostoievski. While reading Diaboliad, I remembered the passages of the Master of Margarita that I didn’t enjoy that had the same nonsensical flavour. It can be good if done right, but Bulgakov’s just doesn’t appeal to me. As for the first, I felt like some central piece was missing – I’m guessing it might have been the lack of relatable characters - and because of that I just couldn’t engage with it for the life of me.
I can't say I fully appreciate the depth of this work. Just like with Kafka, where I was fortunate enough to comprehend this, having had read and analysed his short stories in both their original German text, and another language I was familiar with, Romanian, I suspect Bulgakov's writing partially loses meaning in translation, when it is moved from its original Russian. A great shame! Translators can often have a hard time picking the meaning they want to give to a text, when it's rich in homonyms and cultural context. Hard to tell for me if this was the case, though. It read a bit like that. I will give it one more go with "The Master and Margarita", I hope the English translation will be better than the Romanian one.
Două povestiri fantastice, dinamice, presărate cu ironie și umor. Mi-a plăcut în special prima dintre acestea, care este excelent scrisă astfel încât nici nu poți lăsa cartea jos din mână. Cea de a doua, Diavoliada este o expunere lipsită de noimă, haotică, închegată la nivel narativ, dar nu neapărat și semantic. Nu am înțeles ce s-a întâmplat propriu zis cu personajul, poate a visat, poate era beat, poate a înnebunit, presupun că autorul a lăsat alegerea în seama cititorului, iar el și-a continuat jocul fantezist. În principiu, Bulgakov e un scriitor plin de imaginație, cu un discurs limpede și fermecător totodată, la ale cărui opere voi reveni cu drag.
Maybe not the best two novels that Bulgakov had written, but some of the scenes in these novels are pure bliss. My slight ophiophobia didn't really allow me to fully appreciate the first novel. It turned to be a bigger nightmare than the one Korotkov was experiencing in the second one. Still, if you loved Master and Margarita as much as I did, these novels are a compulsory reading.
mi-a placut foarte mult oualr fatale, subversiunea, modul in care bulgakov descrie starea de fapt, bolsevicii, poporul. nu ii dau 5 stele caci diavoliada. desi interesanta, mi s-a parut mai slaba.intrleg din noua aluziile la regim, sistemul, aparatul opresiv, birocratia, care intr-un final te distruge, dar nu este pe masura talentului scriitoricesc al lui bulgakov.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Bardzo lubię twórczość tego autora. "Fatalne jaja" są zdecydowanie warte uwagi. Jednocześnie zabawne i satyryczne, z drugiej strony przygnębiające i do bólu prawdziwe. "Diaboliada" podobała mi się nieco mniej. Co ciekawe w pierwszym odpowiadaniu pojawiają się elementy sci-fi, czego się nie spodziewałem.