What do you think?
Rate this book
Повест за разума
Opera a fost elaborată probabil între 1935-1943, publicată abia în 1972 (în nr.3 al revistei leningrădene "Zvezda"). "Povestea raţiunii" este o cercetare psihofiziologică, un solilocviu şi o spovedanie. Calea de acces spre acel trecut îndepărtat al primilor ani de viaţă, a căror substanţă spirituală şi materială atât de instabilă şi imprecisă se cerea reconstituită pentru a se ajunge la excitanţii care creaseră în subconştient "legăturile primejdioase", sunt visele. Interesul pentru vise, trezit de teoria lui Pavlov, da şi de Freud, îl captează, şi autorul se apropie de ele cu o curiozitate ştiinţifică şi poetică, hotărât să le smulgă secretele. Analiza lui Zoşcenko este de cele mai multe ori exactă şi convingătoare, uneori arbitrară, alteori condusă împotriva freudismului, căruia nu îi acceptă exagerarea importanţei motivelor sexuale în dirijarea comportamentului inconştient al omului. Ceea ce dă cu adevărat accent dramatic acestei opere este faptul că scriitorul o construieşte luptând şi acceptând instabilitatea poziţiei sale faţă de real şi ireal, menținând permanent o atmosferă de tensiune şi neprevăzut.
207 pages, Mass Market Paperback
First published January 1, 1972
9 people want to read
About the author
Mikhail Zoshchenko
371 books118 followersMikhail Zoshchenko (Russian: Михаил Зощенко) was born in Poltava, Ukraine, on 29th July, 1895. He studied law at the University of Petersburg, but did not graduate.
During the First World War Zoshchenko served in the Russian Army. A supporter of the October Revolution, Zoshchenko joined the Red Army and fought against the Whites in the Civil War.
In 1922 Zoshchenko joined the literary group, the Serapion Brothers. Inspired by the work of Yevgeni Zamyatin, the group took their name from the story by Ernst T. Hoffmann, the Serapion Brothers, about an individualist who vows to devote himself to a free, imaginative and non-conformist art. Other members included Nickolai Tikhonov, Mikhail Slonimski, Victor Shklovsky, Vsevolod Ivanov and Konstantin Fedin. Russia's most important writer of the period, Maxim Gorky, also sympathized with the group's views.
Zoshchenko's early stories dealt with his experiences in the First World War and the Russian Civil War. He gradually developed a new style that relied heavily on humour. This was reflected in his stories that appeared in Tales (1923), Esteemed Citizens (1926), What the Nightingale Sang (1927) and Nervous People (1927).
Zoshchenko satires were popular with the Russian people and he was one of the country's most widely read writers in the 1920s. Although Zoshchenko never directly attacked the Soviet system, he was not afraid to highlight the problems of bureaucracy, corruption, poor housing and food shortages.
In the 1930s Zoshchenko came under increasing pressure to conform to the idea of socialist realism. As a satirist, Zoshchenko found this difficult, and attempts such as the Story of one Life were not successful.
Zoshchenko increasing got into trouble with the Soviet authorities. His autobiographical, Before Sunrise, was banned in 1943 and three years later his literary career was brought to an end when he was expelled from the Soviet Writers' Union after the publication of The Adventures of a Monkey in the literary magazine, Zvezda.
Mikhail Zoshchenko died in Leningrad on 22nd July, 1958.
(source: spartacus.schoolnet.co.uk)
During the First World War Zoshchenko served in the Russian Army. A supporter of the October Revolution, Zoshchenko joined the Red Army and fought against the Whites in the Civil War.
In 1922 Zoshchenko joined the literary group, the Serapion Brothers. Inspired by the work of Yevgeni Zamyatin, the group took their name from the story by Ernst T. Hoffmann, the Serapion Brothers, about an individualist who vows to devote himself to a free, imaginative and non-conformist art. Other members included Nickolai Tikhonov, Mikhail Slonimski, Victor Shklovsky, Vsevolod Ivanov and Konstantin Fedin. Russia's most important writer of the period, Maxim Gorky, also sympathized with the group's views.
Zoshchenko's early stories dealt with his experiences in the First World War and the Russian Civil War. He gradually developed a new style that relied heavily on humour. This was reflected in his stories that appeared in Tales (1923), Esteemed Citizens (1926), What the Nightingale Sang (1927) and Nervous People (1927).
Zoshchenko satires were popular with the Russian people and he was one of the country's most widely read writers in the 1920s. Although Zoshchenko never directly attacked the Soviet system, he was not afraid to highlight the problems of bureaucracy, corruption, poor housing and food shortages.
In the 1930s Zoshchenko came under increasing pressure to conform to the idea of socialist realism. As a satirist, Zoshchenko found this difficult, and attempts such as the Story of one Life were not successful.
Zoshchenko increasing got into trouble with the Soviet authorities. His autobiographical, Before Sunrise, was banned in 1943 and three years later his literary career was brought to an end when he was expelled from the Soviet Writers' Union after the publication of The Adventures of a Monkey in the literary magazine, Zvezda.
Mikhail Zoshchenko died in Leningrad on 22nd July, 1958.
(source: spartacus.schoolnet.co.uk)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
January 7, 2025
**„Povestea rațiunii”** de Mihail Zoșcenko este o operă literară remarcabilă, care combină satira, umorul și observațiile sociale pătrunzătoare pentru a oferi o perspectivă unică asupra societății sovietice din perioada interbelică. Stilul său distinctiv, plin de ironie și simplitate aparentă, ascunde o critică subtilă și profundă a absurdităților și contradicțiilor vremurilor sale.
---
### Povestea
Cartea este o colecție de povestiri scurte și anecdote, fiecare explorând diferite aspecte ale vieții cotidiene în Uniunea Sovietică. Personajele sunt oameni obișnuiți, prinși în mrejele unei realități complicate, adesea absurde, în care rațiunea și logica sunt supuse presiunilor ideologice și birocratice.
Zoșcenko abordează teme variate, de la relațiile de familie și dificultățile economice, până la absurditățile vieții urbane și contradicțiile ideologice. Deși poveștile sunt pline de umor, ele reflectă adesea o tristețe profundă, dezvăluind lupta oamenilor obișnuiți pentru a supraviețui într-o lume care adesea pare lipsită de sens.
---
### Tematici
1. **Absurditatea cotidianului**
Zoșcenko surprinde cu măiestrie absurditățile vieții de zi cu zi, evidențiind cum ideologia și birocrația pot complica până și cele mai simple activități.
2. **Condiția umană**
Deși poveștile sunt ancorate în realitatea sovietică, ele au o dimensiune universală, explorând teme precum speranța, frustrarea și lupta pentru demnitate.
3. **Critica socială**
Prin umorul său subtil, Zoșcenko demască ipocrizia, inegalitățile și contradicțiile unei societăți care pretinde să fie perfectă.
4. **Adaptarea și supraviețuirea**
Personajele sale sunt adesea oameni care încearcă să găsească soluții ingenioase pentru a face față dificultăților, evidențiind reziliența umană.
---
### Stilul
Stilul lui Zoșcenko este simplu și direct, dar plin de subtilități. El folosește un limbaj accesibil, adesea colocvial, pentru a crea povești care par ușor de înțeles, dar care ascund observații profunde despre natura umană și societate. Umorul său este adesea sec și ironic, ceea ce amplifică impactul criticii sociale.
---
### Atmosfera
Atmosfera generală a cărții este una de melancolie mascată de umor. Deși poveștile sunt amuzante, ele lasă cititorul cu un sentiment de tristețe și reflecție, dezvăluind complexitatea și dificultățile vieții în contextul sovietic.
---
### Personajele
Personajele lui Zoșcenko sunt oameni obișnuiți – funcționari, muncitori, gospodine – care încearcă să navigheze prin absurditățile vieții cotidiene. Ele sunt portrete vii și autentice, care reflectă atât particularitățile vremurilor, cât și trăsăturile universale ale naturii umane.
---
### Impresie Generală
**„Povestea rațiunii”** este o operă captivantă, care reușește să fie atât amuzantă, cât și profundă. Zoșcenko își folosește talentul literar pentru a crea povești care nu doar că distrează, dar și provoacă reflecții asupra absurdității și fragilității vieții umane.
---
### Recomandare
Această carte este ideală pentru cititorii care apreciază literatura satirică și poveștile cu substrat social. Dacă ești interesat de perspective critice asupra societății sovietice sau pur și simplu cauți o lectură care combină umorul cu introspecția, **„Povestea rațiunii”** este o alegere excelentă.
---
### Povestea
Cartea este o colecție de povestiri scurte și anecdote, fiecare explorând diferite aspecte ale vieții cotidiene în Uniunea Sovietică. Personajele sunt oameni obișnuiți, prinși în mrejele unei realități complicate, adesea absurde, în care rațiunea și logica sunt supuse presiunilor ideologice și birocratice.
Zoșcenko abordează teme variate, de la relațiile de familie și dificultățile economice, până la absurditățile vieții urbane și contradicțiile ideologice. Deși poveștile sunt pline de umor, ele reflectă adesea o tristețe profundă, dezvăluind lupta oamenilor obișnuiți pentru a supraviețui într-o lume care adesea pare lipsită de sens.
---
### Tematici
1. **Absurditatea cotidianului**
Zoșcenko surprinde cu măiestrie absurditățile vieții de zi cu zi, evidențiind cum ideologia și birocrația pot complica până și cele mai simple activități.
2. **Condiția umană**
Deși poveștile sunt ancorate în realitatea sovietică, ele au o dimensiune universală, explorând teme precum speranța, frustrarea și lupta pentru demnitate.
3. **Critica socială**
Prin umorul său subtil, Zoșcenko demască ipocrizia, inegalitățile și contradicțiile unei societăți care pretinde să fie perfectă.
4. **Adaptarea și supraviețuirea**
Personajele sale sunt adesea oameni care încearcă să găsească soluții ingenioase pentru a face față dificultăților, evidențiind reziliența umană.
---
### Stilul
Stilul lui Zoșcenko este simplu și direct, dar plin de subtilități. El folosește un limbaj accesibil, adesea colocvial, pentru a crea povești care par ușor de înțeles, dar care ascund observații profunde despre natura umană și societate. Umorul său este adesea sec și ironic, ceea ce amplifică impactul criticii sociale.
---
### Atmosfera
Atmosfera generală a cărții este una de melancolie mascată de umor. Deși poveștile sunt amuzante, ele lasă cititorul cu un sentiment de tristețe și reflecție, dezvăluind complexitatea și dificultățile vieții în contextul sovietic.
---
### Personajele
Personajele lui Zoșcenko sunt oameni obișnuiți – funcționari, muncitori, gospodine – care încearcă să navigheze prin absurditățile vieții cotidiene. Ele sunt portrete vii și autentice, care reflectă atât particularitățile vremurilor, cât și trăsăturile universale ale naturii umane.
---
### Impresie Generală
**„Povestea rațiunii”** este o operă captivantă, care reușește să fie atât amuzantă, cât și profundă. Zoșcenko își folosește talentul literar pentru a crea povești care nu doar că distrează, dar și provoacă reflecții asupra absurdității și fragilității vieții umane.
---
### Recomandare
Această carte este ideală pentru cititorii care apreciază literatura satirică și poveștile cu substrat social. Dacă ești interesat de perspective critice asupra societății sovietice sau pur și simplu cauți o lectură care combină umorul cu introspecția, **„Povestea rațiunii”** este o alegere excelentă.
June 5, 2014
Tăiat-am coada şarpelui dar nu
l-am ucis.
Creşte la loc şi iarăşi e viu.
l-am ucis.
Creşte la loc şi iarăşi e viu.
December 9, 2015
Не многие знают, что Зощенко очень длительное время боролся с тяжелой формой депрессии. Данная книга это очень личная и честная история этой борьбы от имени автора.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews