What do you think?
Rate this book
Octopussy #2
Becks merge la școală
După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?
"După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă - găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile." - Cristina Nemerovschi
"După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă - găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile." - Cristina Nemerovschi
170 pages, Paperback
First published April 14, 2016
127 people want to read
About the author
Cristina Boncea
8 books763 followersCristina Boncea a debutat la 17 ani cu romanul Octopussy (Herg Benet, 2015). A absolvit Facultatea de Filosofie și în prezent urmează cursurile masterului de Inovare Culturală din cadrul Universității Transilvania. Delululand (OMG, 2025) este volumul ei de debut în poezie.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
April 26, 2016
Ca să fie clar (deși, evident, pentru unii nu va fi), nu am nimic cu Cristina. O felicit pentru carte, pentru ce-a făcut, ce-a scris (mai mult sau mai puțin), dar, pentru mine, asta nu e literatură. Pula nu face literatură, știm cu toții cum se fac copiii (evident, cad în grădini), sexul în cărți nu e „dă best” (și în cartea asta, cu mintea mea încuiată, ferecată, de Ienăchiță Văcărescu, de pudic, de insocial, mi s-a părut degeaba). Iar dacă folosești un limbaj mai „select”, fă-o măcar în maniera în care ar putea fi (!!! tras de păr) o licență artistică. Nu argou. Părerea mea! Iar dacă sunt alții care au de gând să stea tot timpul cu nasul în intestinul meu subțire, vă rog să vă abțineți. Ocluzia intestinală, în cazuri grave, se tratează doar chirurgical.
Trăiască democrația! Și părerea liberă! Și LITERATURA!
Mult succes în continuare.
Trăiască democrația! Și părerea liberă! Și LITERATURA!
Mult succes în continuare.
July 2, 2016
http://vanillamoonbooks.blogspot.ro/2...
După un prim volum promiţător, Cristina Boncea s-a întors un an mai târziu cu continuarea poveştii începute în Octopussy, gata să ne surprindă din nou. Nu ştiam ce aşteptări să am când am început cartea, mai puţin că se va citi repede, pe nerăsuflate, motiv pentru care am şi folosit-o ca mod de a evada în pauzele de învăţat pentru ultimul examen, când cheful şi motivaţia erau la pământ. Am citit înainte de culcare, am citit în timp ce-mi dezgheţam ciorba de la bunica, am stat cu ochii în carte în timp ce mâncam, ca pe vremea când eram copil şi mă certau ai mei că nu las cartea din mână.
Au fost lucruri pe care autoarea în mod clar le-a îmbunătăţit, ţinând cont de criticile primite, dar mi s-a părut că nu era neapărat nevoie de acest volum, şi că Octopussy era suficient aşa, misterios, cu răspunsuri nedate. În această carte, însă, Cristina ne arată că aparenţele înşeală, că Becks nu e o scorpie fără inimă, că şi cel mai rece şi distant om are sentimente, ca Thomas Barrow din Downton Abbey. Sfârşitul cărţii, pe care nu vi-l voi dezvălui, şi care i-a şocat pe mulţi cititori, eu l-am întrevăzut după prima treime a volumului.
În primele capitole, scopul lui Becks pare a fi să se culce cu fiecare dintre fetele liceului cu internat de lângă Londra, lucru care mă dezamăgea profund. Mă gândeam ce-a fost în capul Cristinei, să folosească un plot atât de lipsit de substanţă ca să facă vânzări, nu o recunoşteam. Însă lucrurile se schimbă, Becks trece prin momente care o marchează profund şi încearcă să se reinventeze, să îşi accepte trecutul şi să devină o versiune mai bună a ei. Despre asta, şi mai mult este vorba în Becks merge la şcoală. Aflăm mai multe despre ce înseamnă boala Octopussy, descoperită/inventată de unchiul Phil, totodată ea căpătând o definiţie mult mai largă, astfel încât este învăluită în şi mai mult mister, sau cel puţin aşa am perceput-o eu.
Mi-au plăcut referinţele la Copiii de la 402, cred că toţi cei din generaţia mea le vor găsi de-a dreptul îmbucurătoare. Personajele noi aş fi vrut să fie mai bine conturate, am văzut prea puţin din personalitatea fiecăruia. Uşurinţa cu care Becks se împrieteneşte cu una dintre colegele ei în mod special mi s-a părut oarecum neîntemeiată, având în vedere circumstanţele. Eu, una, aş fi fugit mâncând pământul să văd că mi-a memorat cineva toate datele, sună prea a psihopat. Haha.
Becks merge la şcoală este, sau încearcă să fie multe lucruri în acelaşi timp, însă atinge doar suprafaţa unor probleme precum bullying, homofobie, acceptarea sinelui, depresie, cu ocazionale paragrafe de o profunzime surprinzătoare. Dacă întreaga carte ar fi presărată de aşa ceva... Doar că e prea mult, mult prea mult relatat şi trăit pentru cele 170 de pagini ale cărţii. Mi-aş fi dorit ca autoarea să fi vrut mai mult de la ea, de la cartea ei, pentru că ştiu că poate. O dovedesc multe, multe pasaje din carte. Aş putea să mă înşel, dar mi s-a părut că e într-o goană de a scrie cât mai repede pentru a nu-şi pierde elanul, ideile, sentimentele care o mânau. Ceea ce e foarte bine, cred că e un mod perfect de a începe. Însă văd cartea asta ca mai degrabă un prim manuscris, care ar fi trebuit cizelat înainte de a vedea lumina tiparelor. Aici, probabil, intervine şi scoaterea cât mai repede a continuării înainte de a uita lumea de prima carte.
Sunt curioasă cum se va termina trilogia. Nu ştiu sincer ce să vă spun despre această carte fără să vă stric lectura. E clar mai mult decât lasă aparenţele să se înţeleagă. E genul ăla de carte pe care o citeşti în 3 ore şi nu ţi se pare a fi foarte profundă în mare, cel puţin ca abordare. Dar apoi, dacă îi permiţi creieraşului să o proceseze, constaţi cât de multe lucruri pune în discuţie, câte dezbateri poate provoca. Asta dacă nu ai capul vârât prea adânc în posterior ca să poţi trece peste faptul că are mai multe scene de sex scurte, însă detaliate. Între persoane de acelaşi sex. Oare câte secole vor mai trece până o să doară pe fiecare în cot cine ce face în dormitor şi cu cine?
Am primit un exemplar pentru recenzie de la autoare, căreia îi mulţumesc. Acest lucru, la fel ca întotdeauna, nu afectează în niciun fel părerea sinceră pe care am expus-o aici.
După un prim volum promiţător, Cristina Boncea s-a întors un an mai târziu cu continuarea poveştii începute în Octopussy, gata să ne surprindă din nou. Nu ştiam ce aşteptări să am când am început cartea, mai puţin că se va citi repede, pe nerăsuflate, motiv pentru care am şi folosit-o ca mod de a evada în pauzele de învăţat pentru ultimul examen, când cheful şi motivaţia erau la pământ. Am citit înainte de culcare, am citit în timp ce-mi dezgheţam ciorba de la bunica, am stat cu ochii în carte în timp ce mâncam, ca pe vremea când eram copil şi mă certau ai mei că nu las cartea din mână.
Au fost lucruri pe care autoarea în mod clar le-a îmbunătăţit, ţinând cont de criticile primite, dar mi s-a părut că nu era neapărat nevoie de acest volum, şi că Octopussy era suficient aşa, misterios, cu răspunsuri nedate. În această carte, însă, Cristina ne arată că aparenţele înşeală, că Becks nu e o scorpie fără inimă, că şi cel mai rece şi distant om are sentimente, ca Thomas Barrow din Downton Abbey. Sfârşitul cărţii, pe care nu vi-l voi dezvălui, şi care i-a şocat pe mulţi cititori, eu l-am întrevăzut după prima treime a volumului.
În primele capitole, scopul lui Becks pare a fi să se culce cu fiecare dintre fetele liceului cu internat de lângă Londra, lucru care mă dezamăgea profund. Mă gândeam ce-a fost în capul Cristinei, să folosească un plot atât de lipsit de substanţă ca să facă vânzări, nu o recunoşteam. Însă lucrurile se schimbă, Becks trece prin momente care o marchează profund şi încearcă să se reinventeze, să îşi accepte trecutul şi să devină o versiune mai bună a ei. Despre asta, şi mai mult este vorba în Becks merge la şcoală. Aflăm mai multe despre ce înseamnă boala Octopussy, descoperită/inventată de unchiul Phil, totodată ea căpătând o definiţie mult mai largă, astfel încât este învăluită în şi mai mult mister, sau cel puţin aşa am perceput-o eu.
Mi-au plăcut referinţele la Copiii de la 402, cred că toţi cei din generaţia mea le vor găsi de-a dreptul îmbucurătoare. Personajele noi aş fi vrut să fie mai bine conturate, am văzut prea puţin din personalitatea fiecăruia. Uşurinţa cu care Becks se împrieteneşte cu una dintre colegele ei în mod special mi s-a părut oarecum neîntemeiată, având în vedere circumstanţele. Eu, una, aş fi fugit mâncând pământul să văd că mi-a memorat cineva toate datele, sună prea a psihopat. Haha.
Becks merge la şcoală este, sau încearcă să fie multe lucruri în acelaşi timp, însă atinge doar suprafaţa unor probleme precum bullying, homofobie, acceptarea sinelui, depresie, cu ocazionale paragrafe de o profunzime surprinzătoare. Dacă întreaga carte ar fi presărată de aşa ceva... Doar că e prea mult, mult prea mult relatat şi trăit pentru cele 170 de pagini ale cărţii. Mi-aş fi dorit ca autoarea să fi vrut mai mult de la ea, de la cartea ei, pentru că ştiu că poate. O dovedesc multe, multe pasaje din carte. Aş putea să mă înşel, dar mi s-a părut că e într-o goană de a scrie cât mai repede pentru a nu-şi pierde elanul, ideile, sentimentele care o mânau. Ceea ce e foarte bine, cred că e un mod perfect de a începe. Însă văd cartea asta ca mai degrabă un prim manuscris, care ar fi trebuit cizelat înainte de a vedea lumina tiparelor. Aici, probabil, intervine şi scoaterea cât mai repede a continuării înainte de a uita lumea de prima carte.
Sunt curioasă cum se va termina trilogia. Nu ştiu sincer ce să vă spun despre această carte fără să vă stric lectura. E clar mai mult decât lasă aparenţele să se înţeleagă. E genul ăla de carte pe care o citeşti în 3 ore şi nu ţi se pare a fi foarte profundă în mare, cel puţin ca abordare. Dar apoi, dacă îi permiţi creieraşului să o proceseze, constaţi cât de multe lucruri pune în discuţie, câte dezbateri poate provoca. Asta dacă nu ai capul vârât prea adânc în posterior ca să poţi trece peste faptul că are mai multe scene de sex scurte, însă detaliate. Între persoane de acelaşi sex. Oare câte secole vor mai trece până o să doară pe fiecare în cot cine ce face în dormitor şi cu cine?
Am primit un exemplar pentru recenzie de la autoare, căreia îi mulţumesc. Acest lucru, la fel ca întotdeauna, nu afectează în niciun fel părerea sinceră pe care am expus-o aici.
June 5, 2016
Vreau să încep prin a vorbi despre final. Chiar și atunci când totul era clar, eu speram să vina replica aia: "Ha,ha, a fost doar un coșmar pe care Becks l-a avut", dar nu, nu s-a întâmplat asta. Finalul m-a surprins complet, nici într-o mii de ani nu mă gandeam la așa ceva :))
Iar acum, despre întreaga carte. Mi-a plăcut! Chiar mai mult decat Octopussy. A fost răspunsul pentru toate întrebările care au rămas în aer la sfârșitul primul volum. Daca Octopussy nu ți-a plăcut, eu îți zic să mai dai o șansă, perspectiva e complet diferită, e mai matură, mai psihologică pe alocuri.
Am dat totuși 4 steluțe din 5 pentru că au fost la un moment dat niste secvențe prin care am trecut cu greu, mă pierdeam, nu puteam să îmi canalizez atenția acolo, dar cu siguranța Cristina va remedia astfel de greșeli în cea de-a treia carte pe care ne-a promis-o pentru această serie. Eu una abia aștept.
Dacă vă gândiți cumva ce scene de sex vă mai așteaptă, nu, nu mai sunt animale iar relațiile care apar în carte mi se par absolut normale. Și în viața reală există așa ceva, nu înțeleg de ce unii sar așa de tare că "vaaaai uite ce a mai dus-o mintea și pe asta să scrie, e nebună". Eu o apreciez pe Cristina că a avut curajul să scrie o astfel de carte, să "revoluționeze" ficțiunea pentru adolescenți din România. Becks merge la școală e continuarea perfectă să le inchidă gura celora care comentează chiar și fără să fi citit prima carte. Mi se pare stupid să iți formezi o parere despre o carte doar după ce auzi de la alții. Deci ce spun eu? Citiți frate Octopussy și apoi Becks pentru că e ceva DIFERIT care ar trebui să vă pună pe gânduri. Nu mai luați mură-n gură de la "criticii p*lii", CITIȚI ȘI MAI APOI DAȚI CU PĂREREA!
Iar acum, despre întreaga carte. Mi-a plăcut! Chiar mai mult decat Octopussy. A fost răspunsul pentru toate întrebările care au rămas în aer la sfârșitul primul volum. Daca Octopussy nu ți-a plăcut, eu îți zic să mai dai o șansă, perspectiva e complet diferită, e mai matură, mai psihologică pe alocuri.
Am dat totuși 4 steluțe din 5 pentru că au fost la un moment dat niste secvențe prin care am trecut cu greu, mă pierdeam, nu puteam să îmi canalizez atenția acolo, dar cu siguranța Cristina va remedia astfel de greșeli în cea de-a treia carte pe care ne-a promis-o pentru această serie. Eu una abia aștept.
Dacă vă gândiți cumva ce scene de sex vă mai așteaptă, nu, nu mai sunt animale iar relațiile care apar în carte mi se par absolut normale. Și în viața reală există așa ceva, nu înțeleg de ce unii sar așa de tare că "vaaaai uite ce a mai dus-o mintea și pe asta să scrie, e nebună". Eu o apreciez pe Cristina că a avut curajul să scrie o astfel de carte, să "revoluționeze" ficțiunea pentru adolescenți din România. Becks merge la școală e continuarea perfectă să le inchidă gura celora care comentează chiar și fără să fi citit prima carte. Mi se pare stupid să iți formezi o parere despre o carte doar după ce auzi de la alții. Deci ce spun eu? Citiți frate Octopussy și apoi Becks pentru că e ceva DIFERIT care ar trebui să vă pună pe gânduri. Nu mai luați mură-n gură de la "criticii p*lii", CITIȚI ȘI MAI APOI DAȚI CU PĂREREA!
April 29, 2016
Oh well. De unde să încep și cum să vorbesc pentru a nu oferi spoilere...
Acest volum este superior primului din trilogie. Cristina a evoluat din punct de vedere al scrisului, sunt mai multe detalii, ceea ce m-a bucurat enorm. Personajele sunt conturate mai puternic prin faptul că descrierea lor este mult mai bine făcută, de la comportament și replici, până la insight-urile des întâlnite. Ambele volume se citesc foarte ușor și chiar dacă ”Becks merge la școală” are mai puține pagini decât ”Octopussy”, mi se pare că a fost mult mai consistentă în acțiune, în fiecare capitol se întâmplă ceva și nu m-am plictisit citind.
Adolescența este, după mine, cea mai grea perioadă din viața noastră. Atunci ne formăm noi ca oameni, atunci vrem să experimentăm din ce în ce mai multe lucruri, mai ales ceea ce ține de sexualitate. Ne aflăm identitatea. Și cred că este important ca orice adolescent/ă care trece printr-o criză de identitate sexuală să știe că este absolut normal să se simtă așa. Că într-o lume cu prejudecăți cât casa trebuie să facă o scurtă călătorie înăuntrul său și să vadă unde se situează.
Ca atare, mi se pare că ambele cărți arată realitatea din zilele noastre spusă pe șleau și fără perdele.
Acest volum este superior primului din trilogie. Cristina a evoluat din punct de vedere al scrisului, sunt mai multe detalii, ceea ce m-a bucurat enorm. Personajele sunt conturate mai puternic prin faptul că descrierea lor este mult mai bine făcută, de la comportament și replici, până la insight-urile des întâlnite. Ambele volume se citesc foarte ușor și chiar dacă ”Becks merge la școală” are mai puține pagini decât ”Octopussy”, mi se pare că a fost mult mai consistentă în acțiune, în fiecare capitol se întâmplă ceva și nu m-am plictisit citind.
Adolescența este, după mine, cea mai grea perioadă din viața noastră. Atunci ne formăm noi ca oameni, atunci vrem să experimentăm din ce în ce mai multe lucruri, mai ales ceea ce ține de sexualitate. Ne aflăm identitatea. Și cred că este important ca orice adolescent/ă care trece printr-o criză de identitate sexuală să știe că este absolut normal să se simtă așa. Că într-o lume cu prejudecăți cât casa trebuie să facă o scurtă călătorie înăuntrul său și să vadă unde se situează.
Ca atare, mi se pare că ambele cărți arată realitatea din zilele noastre spusă pe șleau și fără perdele.
June 24, 2018
Nu pot sa spun decât asta: DE CE?!?!?! 😫
May 5, 2016
Am citit ”Octopussy” anul trecut, când de-abia se lansase. Și da, mi-a plăcut. Nu văd de ce atât de mulți oameni sunt ofensați de cărțile lui Boncea. Până la urmă, cei ce sunt revoltați de scenele de sex din carte ar trebui să se întrebe cum au ajuns ei pe lume. Bineînțeles, pentru mine sexul nu a fost niciodată un subiect delicat. Este ceva normal, așa că scenele erotice din cartea Cristinei nu mă deranjează deloc, mai ales că sunt și bine scrise.
Trecând la ”Becks merge la școală”, am citit cartea aceasta ieri, în trei ore. Am început-o după prânz și am lăsat tot la o parte pentru a o citi, lucru pe care rar îl fac. Însă eram foarte curioasă să văd ce ne-a pregătit autoarea. Citisem câteva recenzii înainte de a începe lectura, dar când vine vorba de Cristina, mi se pare că nu poți fi niciodată pregătit pentru cărțile ei.
Da, mi-a plăcut. Mult mai mult decât ”Octopussy”. Atât de mult, că parcă îmi pare rău că am citit-o într-o singură zi. Aș fi vrut să mai fi lungit un pic lectura, ca să savurez cartea mai bine.
Comparând-o cu volumul doi, ”Octopussy” este doar o introducere. Warm up, ca să îi citez un pic pe prietenii noștri americani. ”Becks merge la școală” este cartea importantă din serie. Aici se explică mai bine boala Octopussy, aici se dezvoltă personajele și, în primul rând, în acest volum se dezvoltă și autoarea și ne arată de ce este în stare.
Restul recenziei poate fi citit pe: https://bianca2b.wordpress.com/2016/0...
Trecând la ”Becks merge la școală”, am citit cartea aceasta ieri, în trei ore. Am început-o după prânz și am lăsat tot la o parte pentru a o citi, lucru pe care rar îl fac. Însă eram foarte curioasă să văd ce ne-a pregătit autoarea. Citisem câteva recenzii înainte de a începe lectura, dar când vine vorba de Cristina, mi se pare că nu poți fi niciodată pregătit pentru cărțile ei.
Da, mi-a plăcut. Mult mai mult decât ”Octopussy”. Atât de mult, că parcă îmi pare rău că am citit-o într-o singură zi. Aș fi vrut să mai fi lungit un pic lectura, ca să savurez cartea mai bine.
Comparând-o cu volumul doi, ”Octopussy” este doar o introducere. Warm up, ca să îi citez un pic pe prietenii noștri americani. ”Becks merge la școală” este cartea importantă din serie. Aici se explică mai bine boala Octopussy, aici se dezvoltă personajele și, în primul rând, în acest volum se dezvoltă și autoarea și ne arată de ce este în stare.
Restul recenziei poate fi citit pe: https://bianca2b.wordpress.com/2016/0...
December 3, 2016
În primul rând vreau să îi mulțumesc din suflet Cristinei pentru că a fost foarte drăguță și mi-a trimis un exemplar din această carte. Țin să menționez că acest lucru nu mi-a influențat în niciun fel aprecierea sau recenzia cărții.
O să fiu subiectivă și de acestă dată, pentru că fiecare dintre noi are dreptul la propria sa opinie.
Și voi începe prin a spune că și al doilea volum al trilogiei mi-a plăcut la fel de mult ca primul. Nu am citit prea multe recenzii înainte să încep lecturarea cărții, descrierea fiind suficientă încât să îmi stârnească curiozitatea și să mă împingă să pun mâna pe ea de cum am primit-o. By the way, nu am putut să nu remarc și faptul că stilul de scriere al Cristinei s-a îmbunătațit considerabil față de primul volum, ea evoluând foarte mult din acest punct de vedere.
"De data asta e un alt fel de despărțire", după cum spune prima frază. Hyena e bine mersi acasă, preferând să își continue studiile în România, în timp ce Becks alege calea Angliei, dornică de noi experiențe, care mai de care mai interesante. Sau aș putea spune.. incitante? Pentru că Becks alege calea altei țări nu numai pentru sistemul de învățământ diferit, ci și pentru a se cunoaște mai bine, pentru a-și descoperi cu adevărat sexualitatea. Nu sunt eu o fană a genului LGBT+, dar nu pot spune că m-au deranjat anumite scene. Prefer să am mintea deschisă și să nu mă apuc să critic când mă lovesc de așa ceva, mai ales că sexul nu mai este un subiect tabu în zilele noastre, iar limbajul dezinhibat mi se pare un plus, este ceva care îmi place foarte mult în cărțile Cristinei, acestea fiind scrise într-un mod cursiv, foarte ușor de înțeles și de citit.
Becks mi s-a părut un pic cam prea sigură pe ea în anumite momente ale acțiunii, cât și de deciziile pe care le-a luat, astfel că m-am așteptat ca eșecul să fie destul de dureros atunci când urma să o lovească cruda realitate. Și știu că titlul o pune pe ea în centrul acțiunii, dar mi-ar fi plăcut să aflu ceva mai multe lucruri atât despre Hyena, cât și despre părinții ei în situația dată, când una dintre fiicele lor era plecată departe. Gemenele au început să se maturizeze încetul cu încetul și m-a bucurat faptul că separarea și distanța nu le-au afectat relația. Aici trebuie să menționez și discuția lor din capitolul 22 care m-a făcut să simt fiori pe șira spinării.
Deci, dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre viața lui Becks departe de casă și de familia ei, măcinată fiind de personajul ei din cartea unchiului Phil, dacă va reuși să lege prietenii la noua școală, dar și despre relația dintre ea și Natty și cum va evolua aceasta, vă invit să puneți mâna pe "Becks merge la școală" cât mai repede!
În încheiere, trebuie să spun că finalul cărții a fost total neașteptat. Și pentru că nu vreau să dau spoilere, vă spun că nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva; totul a fost complet diferit față de ce îmi imaginam că o să se întâmple.
Acum abia aștept să încep "Antidotul", să văd ce surprize ne-a mai pregătit Cristina și cu ce o să ne mai surprindă, pentru că se pricepe foarte bine la asta. Vreau să văd cum vor evolua personajele și viețile lor în continuare, cum se va termina această trilogie.
O să fiu subiectivă și de acestă dată, pentru că fiecare dintre noi are dreptul la propria sa opinie.
Și voi începe prin a spune că și al doilea volum al trilogiei mi-a plăcut la fel de mult ca primul. Nu am citit prea multe recenzii înainte să încep lecturarea cărții, descrierea fiind suficientă încât să îmi stârnească curiozitatea și să mă împingă să pun mâna pe ea de cum am primit-o. By the way, nu am putut să nu remarc și faptul că stilul de scriere al Cristinei s-a îmbunătațit considerabil față de primul volum, ea evoluând foarte mult din acest punct de vedere.
"De data asta e un alt fel de despărțire", după cum spune prima frază. Hyena e bine mersi acasă, preferând să își continue studiile în România, în timp ce Becks alege calea Angliei, dornică de noi experiențe, care mai de care mai interesante. Sau aș putea spune.. incitante? Pentru că Becks alege calea altei țări nu numai pentru sistemul de învățământ diferit, ci și pentru a se cunoaște mai bine, pentru a-și descoperi cu adevărat sexualitatea. Nu sunt eu o fană a genului LGBT+, dar nu pot spune că m-au deranjat anumite scene. Prefer să am mintea deschisă și să nu mă apuc să critic când mă lovesc de așa ceva, mai ales că sexul nu mai este un subiect tabu în zilele noastre, iar limbajul dezinhibat mi se pare un plus, este ceva care îmi place foarte mult în cărțile Cristinei, acestea fiind scrise într-un mod cursiv, foarte ușor de înțeles și de citit.
Becks mi s-a părut un pic cam prea sigură pe ea în anumite momente ale acțiunii, cât și de deciziile pe care le-a luat, astfel că m-am așteptat ca eșecul să fie destul de dureros atunci când urma să o lovească cruda realitate. Și știu că titlul o pune pe ea în centrul acțiunii, dar mi-ar fi plăcut să aflu ceva mai multe lucruri atât despre Hyena, cât și despre părinții ei în situația dată, când una dintre fiicele lor era plecată departe. Gemenele au început să se maturizeze încetul cu încetul și m-a bucurat faptul că separarea și distanța nu le-au afectat relația. Aici trebuie să menționez și discuția lor din capitolul 22 care m-a făcut să simt fiori pe șira spinării.
Deci, dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre viața lui Becks departe de casă și de familia ei, măcinată fiind de personajul ei din cartea unchiului Phil, dacă va reuși să lege prietenii la noua școală, dar și despre relația dintre ea și Natty și cum va evolua aceasta, vă invit să puneți mâna pe "Becks merge la școală" cât mai repede!
În încheiere, trebuie să spun că finalul cărții a fost total neașteptat. Și pentru că nu vreau să dau spoilere, vă spun că nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva; totul a fost complet diferit față de ce îmi imaginam că o să se întâmple.
Acum abia aștept să încep "Antidotul", să văd ce surprize ne-a mai pregătit Cristina și cu ce o să ne mai surprindă, pentru că se pricepe foarte bine la asta. Vreau să văd cum vor evolua personajele și viețile lor în continuare, cum se va termina această trilogie.
May 9, 2016
Duuuuamne. Tu Cristina. Vai.
So, ”Becks merge la școală” este clar una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimul timp. M-a suit, m-a coborât pe toate culmile. Măi Cristina, mulțumesc. Mersi că mi-ai f**** creierașul. Și finalul ăla, mamăăă. Da. Cea mai bună recenzie a mea so far. Good job Cristina. Love u.
So, ”Becks merge la școală” este clar una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimul timp. M-a suit, m-a coborât pe toate culmile. Măi Cristina, mulțumesc. Mersi că mi-ai f**** creierașul. Și finalul ăla, mamăăă. Da. Cea mai bună recenzie a mea so far. Good job Cristina. Love u.
March 30, 2017
3.5. Because of the end. Haha.
June 5, 2016
4.5 STARS! ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
Am citit cartea acum mai bine de o lună, însă am tot amânat să scriu despre ea, întrucât am dorit să nu mă las las influențat de finalul îndrăzneț al volumului și să diger mai bine întregul roman pentru a scrie o recenzie cât mai obiectivă.
Cărțile Cristinei Boncea nu îmi dau pace; probabil acesta fiind și scopul lor. Este de apreciat felul în care tânăra autoare reușește să creeze un conținut care te forțează să ai o reacție. Consider că această trilogie nu îți poate fi indiferenta; ori o urăști din toată ființa ta și devii hater-ul Cristinei pentru mult timp de acum încolo, ori o vei adora și o vei stresa pe autoare să publice mai repede ultimul volum.
În cel de-al doilea volum al trilogiei Octopussy, după cum putem anticipa încă din titlu, Becks este personajul central. Un personaj care evoluează, se maturizează și pornește în căutarea sinelui într-o țară străină. Cum se sfârșește însă călătoria vă las pe voi să descoperiți. Merită!
Despărțirea dintre cele două surori o face pe Hyena să se aproprie mai mult de verișorul lor Dragoș. Se va arunca aceasta în brațele tânărului, rezultând o relație incestuoasă? Va trebui să aflați singuri. Un lucru este sigur însă, Becks își va face de cap cu multe fete din internatul unde locuiește, bifând pe listă numele colegelor cu care a avut parte de aventură.
Ce mi-a plăcut:
- evoluția stilului narativ al autoarei
- detalierea despre boala Octopussy
- maturizarea celor două surori și încercarea acestora de a-și regăsi sinele
- finalul neașteptat al romanului
- lista deocheată a lui Becks
Ce nu mi-a plăcut:
- faptul că s-a trecut prea repede de la o acțiune la alta
O lectură care se citește pe nerăsuflate, un volum hipnotic, captivant și spectaculos, menit să stârnească controverse. Becks merge la școală este o călătorie fascinantă în lumea adolescenților fără inhibiții, care nu își impun bariere. Un volum intens, presărat cu acțiune, personaje memorabile și scene de sex incendiare.
Citat favorit:
“Nu mai vrea să-și trăiască viața în acest fel, iar apoi să aibă o revelație la fel de dureroasă precum cea cauzată de Octopussy. Nu mai vrea să fie bolnavă, afectată în mod inconștient de toate lucrurile pe care refuză să le vadă, la care refuză să se gândească.”
Am citit cartea acum mai bine de o lună, însă am tot amânat să scriu despre ea, întrucât am dorit să nu mă las las influențat de finalul îndrăzneț al volumului și să diger mai bine întregul roman pentru a scrie o recenzie cât mai obiectivă.
Cărțile Cristinei Boncea nu îmi dau pace; probabil acesta fiind și scopul lor. Este de apreciat felul în care tânăra autoare reușește să creeze un conținut care te forțează să ai o reacție. Consider că această trilogie nu îți poate fi indiferenta; ori o urăști din toată ființa ta și devii hater-ul Cristinei pentru mult timp de acum încolo, ori o vei adora și o vei stresa pe autoare să publice mai repede ultimul volum.
În cel de-al doilea volum al trilogiei Octopussy, după cum putem anticipa încă din titlu, Becks este personajul central. Un personaj care evoluează, se maturizează și pornește în căutarea sinelui într-o țară străină. Cum se sfârșește însă călătoria vă las pe voi să descoperiți. Merită!
Despărțirea dintre cele două surori o face pe Hyena să se aproprie mai mult de verișorul lor Dragoș. Se va arunca aceasta în brațele tânărului, rezultând o relație incestuoasă? Va trebui să aflați singuri. Un lucru este sigur însă, Becks își va face de cap cu multe fete din internatul unde locuiește, bifând pe listă numele colegelor cu care a avut parte de aventură.
Ce mi-a plăcut:
- evoluția stilului narativ al autoarei
- detalierea despre boala Octopussy
- maturizarea celor două surori și încercarea acestora de a-și regăsi sinele
- finalul neașteptat al romanului
- lista deocheată a lui Becks
Ce nu mi-a plăcut:
- faptul că s-a trecut prea repede de la o acțiune la alta
O lectură care se citește pe nerăsuflate, un volum hipnotic, captivant și spectaculos, menit să stârnească controverse. Becks merge la școală este o călătorie fascinantă în lumea adolescenților fără inhibiții, care nu își impun bariere. Un volum intens, presărat cu acțiune, personaje memorabile și scene de sex incendiare.
Citat favorit:
“Nu mai vrea să-și trăiască viața în acest fel, iar apoi să aibă o revelație la fel de dureroasă precum cea cauzată de Octopussy. Nu mai vrea să fie bolnavă, afectată în mod inconștient de toate lucrurile pe care refuză să le vadă, la care refuză să se gândească.”
January 29, 2026
Deci iată că am ajuns și la Becks merge la școală. Aici nu pot să zic că-s încântat de titlu și copertă, adică în spatele lor nu prea am o simbolistică anume pe care să o cercetez, mi-aș fi dorit ceva mai stimulant din punctul ăsta de vedere.
Dacă în Octopussy am prezentată familia, intercomunicarea defectuoasă, în Becks merge la școală avem parte de o analiză psihică, mai bine zis de o auto-psihanaliză din partea lui Becks, pentru că Hyena e prea ocupată cu activitățile școlare. Mi-ar fi plăcut mult dacă ar fi apărut la un moment dat elemente de psihanaliză freudiană, pentru că acesta pune foarte mult accent pe sexualitate și cred că s-ar fi integrat perfect, poate în cel de al treilea volum, deși știu că este deja terminat.
Fiind plecată la liceu în Anglia, Becks e nevoită să interacționeze și cu altcineva în afară de sora ei, lucru simplu aparent, dar de aici pornește o adevărată criză de identitate. Familia cade într-un con de umbră, reliefat fiind procesul de metamorfozare al lui Becks, o transformare care are loc mai degrabă datorită presiunilor exterioare, iar mai apoi unei motivații interioare.
Mi-a plăcut extrem de tare împletirea dintre realitatea și ficțiune. Adică în cadrul poveștii chiar pare cartea Octopussy, al cărei autor e unchiul Phil. La final m-a amuzat teribil părerea lui Becks despre recenzorii cărții lui Phil, foarte bine pus la punct acest joc de perspective.
Cum am zis, cele două volume sunt niște etape ale evoluției acțiunii, adică e firească evoluția asta de la exterior spre interior când e vorba despre analiza unei situații, dar mai ales a unor persoane. Deci Cristina a realizat foarte bine trecerea asta de la aparență la esență. Într-adevăr în Octopussy se întâlnesc mici stângăcii, nu am de gând să ne precizez pentru că e complet aiurea.
Mi-a plăcut că s-a păstrat structura de 33 de capitole în ambele cărți, nu că asta ar fi esențial, dar e interesant. Ca și lectură, cărțile sunt accesibile, se citesc rapid, doar puțină deschidere de minte mai trebuie și gata. Deși al doilea volum e mai scurt, e mai condensat, are niște lecții interesante. Sunt foarte utile pentru adolescenți, iar faptul că tratează aspecte ale sexualității nu-i nicio problemă, ba din contră. Adolescența e o perioadă fără indici de discriminare internă, fără marcaje, acestea trebuie construite, iar cel mai bun mod prin care se poate realiza asta e lectura.
Finalul este cu totul neașteptat, structura cărții seamănă puțin cu cea utilizată de Stephen King, adică toată acțiunea e concentrată în ultimele capitole, fapt care generează o mare stare de tensiune asupra cititorului. Ca un extrem de mic spoiler pot spune că unul dintre personajele principale o cam mierlește.
Recenzie: http://cartealumercur.blogspot.ro/201...
Dacă în Octopussy am prezentată familia, intercomunicarea defectuoasă, în Becks merge la școală avem parte de o analiză psihică, mai bine zis de o auto-psihanaliză din partea lui Becks, pentru că Hyena e prea ocupată cu activitățile școlare. Mi-ar fi plăcut mult dacă ar fi apărut la un moment dat elemente de psihanaliză freudiană, pentru că acesta pune foarte mult accent pe sexualitate și cred că s-ar fi integrat perfect, poate în cel de al treilea volum, deși știu că este deja terminat.
Fiind plecată la liceu în Anglia, Becks e nevoită să interacționeze și cu altcineva în afară de sora ei, lucru simplu aparent, dar de aici pornește o adevărată criză de identitate. Familia cade într-un con de umbră, reliefat fiind procesul de metamorfozare al lui Becks, o transformare care are loc mai degrabă datorită presiunilor exterioare, iar mai apoi unei motivații interioare.
Mi-a plăcut extrem de tare împletirea dintre realitatea și ficțiune. Adică în cadrul poveștii chiar pare cartea Octopussy, al cărei autor e unchiul Phil. La final m-a amuzat teribil părerea lui Becks despre recenzorii cărții lui Phil, foarte bine pus la punct acest joc de perspective.
Cum am zis, cele două volume sunt niște etape ale evoluției acțiunii, adică e firească evoluția asta de la exterior spre interior când e vorba despre analiza unei situații, dar mai ales a unor persoane. Deci Cristina a realizat foarte bine trecerea asta de la aparență la esență. Într-adevăr în Octopussy se întâlnesc mici stângăcii, nu am de gând să ne precizez pentru că e complet aiurea.
Mi-a plăcut că s-a păstrat structura de 33 de capitole în ambele cărți, nu că asta ar fi esențial, dar e interesant. Ca și lectură, cărțile sunt accesibile, se citesc rapid, doar puțină deschidere de minte mai trebuie și gata. Deși al doilea volum e mai scurt, e mai condensat, are niște lecții interesante. Sunt foarte utile pentru adolescenți, iar faptul că tratează aspecte ale sexualității nu-i nicio problemă, ba din contră. Adolescența e o perioadă fără indici de discriminare internă, fără marcaje, acestea trebuie construite, iar cel mai bun mod prin care se poate realiza asta e lectura.
Finalul este cu totul neașteptat, structura cărții seamănă puțin cu cea utilizată de Stephen King, adică toată acțiunea e concentrată în ultimele capitole, fapt care generează o mare stare de tensiune asupra cititorului. Ca un extrem de mic spoiler pot spune că unul dintre personajele principale o cam mierlește.
Recenzie: http://cartealumercur.blogspot.ro/201...
May 19, 2016
In aceasta continuare a romanului Octopussy, unul dintre personajele centrale, Becks, se inscrie si urmeaza cursurile unui liceu din Marea Britanie. Ca si cum lucrurile n-ar fi fost destul de rele in familia Sugar, Becks este dominata... http://cristina-v.blogspot.ro/2016/05...
January 14, 2017
Mind. Fuck.
July 17, 2016
3,5 de fapt, pentru ca wow, finalul! Romanele Cristinei sunt cele mai unpredictable carti pe care le-am citit in ultima perioada. Cu fiecare capitol pe care il parcurgi ai impresia ca stii in ce directie vor merge personajele si cum vor evolua lucrurile, ca le cunosti mai bine de data aceasta, but then something unexpected happens and bam, you're wrong again. Mi-a placut nespus de mult asa-zisul "joc" dintre personaj, narator si autor care a fost realizat in ultimele capitole, precum si remarcile usor rautaciose cu privire la recenziile negative - you go, girl! I-as fi dat poate un scor mai mare pentru ca se observa intr-adevar o maturizare atat la Becks, cat si la scriitura Cristinei. Totusi, ceva a lipsit din prima jumatate a cartii si nu prea mi-a placut, desi n-as putea spune nici eu cu exactitate despre ce este vorba. Poate am avut eu ceva.
Spre final, cateva observatii:
1. Cine nu si-ar dori sa locuiasca in Londra?!
2. I'm pretty sure ca si in Germania exista Mos Craciun, desi versiunea si originea lui probabil ca difera de la o tara la alta. So, where did this come from? Am I missing something?
May 17, 2016
Tin sa reiau ca apreciez cat de light este limbajul si cat de deschis vorbeste Cristina cu cititorii ei,lucru care m-a indrumat catre cartile acesteia si sper ca acesta sa ramana prezent in cartile pe care le va publica in continuare.
Se vede clar o evolutie a autoarei prin stilul sau de a scrie,aceasta carte fiind ceva mai usor de citit si descriind ceva mai bine tot ce a vrut sa spuna Cristina in primul volum.
Inca un lucru interesant este "contrastul" dintre titlu si coperta,titlul parand unul destul de...cuminte...coperta înfatisand-o pe Becks intr-o uniforma de...bad girl.
De asemenea,un lucru pe care il apreciez atat la Cristina cat si la editura este faptul ca cele doua coperte se potrivesc.
Consider ca aceasta carte nu este legata neaparat de prima,insa recomandarea mea este sa o cititi fara a sti ce se intampla pentru ca veti ramane ...cu gura cascata ca sa spun asa,iar finalul este foarte bine scris,acesta fiind probabil cea mai buna parte a acestui volum incredibil,care m-a cucerit din prima si nu am putut sa nu îi dau 5 stele.
Se vede clar o evolutie a autoarei prin stilul sau de a scrie,aceasta carte fiind ceva mai usor de citit si descriind ceva mai bine tot ce a vrut sa spuna Cristina in primul volum.
Inca un lucru interesant este "contrastul" dintre titlu si coperta,titlul parand unul destul de...cuminte...coperta înfatisand-o pe Becks intr-o uniforma de...bad girl.
De asemenea,un lucru pe care il apreciez atat la Cristina cat si la editura este faptul ca cele doua coperte se potrivesc.
Consider ca aceasta carte nu este legata neaparat de prima,insa recomandarea mea este sa o cititi fara a sti ce se intampla pentru ca veti ramane ...cu gura cascata ca sa spun asa,iar finalul este foarte bine scris,acesta fiind probabil cea mai buna parte a acestui volum incredibil,care m-a cucerit din prima si nu am putut sa nu îi dau 5 stele.
April 23, 2016
M-am bucurat mult când am aflat că Octopussy continuă. Mi-a plăcut primul volum și nu mă lămurisem despre anumite detalii. Becks merge la școală m-a făcut să înțeleg mai bine situația gemenelor și să nu mai consider bolnave lucrurile pe care eu nu le-aș face. Cărțile Cristinei Boncea sunt despre acceptarea de sine, până la urmă, dar nu mulți înțeleg mesajul pentru că nu pot vedea dincolo de sexualitatea extremă din carte.
Continuarea recenziei: http://catrinaionescu.blogspot.ro/201...
Continuarea recenziei: http://catrinaionescu.blogspot.ro/201...
May 14, 2016
4.5/5
Autoarea a evoluat față de prima carte care a fost destul de greu de citit pentru mine. Mi-a plăcut că nu am reușit să intuiesc finalul pe parcursul cărții dar pot spune că m-a surprins și întristat. Sincer nu mă așteptam la asta. Dacă ați citit prima carte și încă nu știți cum să va raportați la stilul Cristinei, "Becks merge la școală" e un must-read.
Autoarea a evoluat față de prima carte care a fost destul de greu de citit pentru mine. Mi-a plăcut că nu am reușit să intuiesc finalul pe parcursul cărții dar pot spune că m-a surprins și întristat. Sincer nu mă așteptam la asta. Dacă ați citit prima carte și încă nu știți cum să va raportați la stilul Cristinei, "Becks merge la școală" e un must-read.
November 1, 2016
Mi se pare interesantă ideea de "poveste în poveste", de personaj care, în același timp, este personaj în cartea din carte. Abia aștept să citesc si varianta Hyeinei, la persoana întâi.
May 1, 2016
God, ce final !!
August 2, 2025
Cel mai tare mă enervează faptul că seria asta avea un potențial enorm, că aș fi dus-o într-o cu totul altă direcție, dar autoarei îi lipsește stilul și maturitatea necesară de a contura un roman puternic. Ar fi interesant ca peste câțiva ani, poate chiar peste o decadă, Boncea să facă un remake, așa cum se face la filme, și să regândească trilogia (sau cel puțin duologia, rămâne de văzut ce a făcut în ultima carte).
Nu mai țin minte dacă am spus și la „Octopussy”, dar am impresia că lumea îi critică romanele doar pentru că alții o fac, e un efect de turmă, sindromul de turmă, dacă vreți. Na, am descoperit și eu o boală mintală. Cu siguranță nu e așa „proastă” seria cum zic recenzorii, și toți par a uita că a fost scrisă la o vârstă fragedă. Nu putem compara scriitura unui copil cu a unui autor consacrat. Boncea are tot timpul din lume să învețe din greșeli și să crească, genii sunt puține pe lumea asta, în rest… toți marii scriitori au ajuns unde sunt prin muncă, nu prin „talent de la sfântul Duh”.
Narațiunea e parcă ceva mai bună. Mă ucide faptul că găsesc câte o frază sau idee bună prin ciorba de chestii irelevante, gen „Sunt destul de deștepți cât să realizeze că ar fi mult prea ironic să dea banii pe o piatră pentru a comemora moartea lui Becks, omorâtă la rândul ei de o piatră.” De ce, Cristina, de ce? Îți dai seama cât de mișto e fraza asta și că ți-a salvat cartea în ochii mei? Mi-a plăcut și chestia asta, faptul că la final a existat ceva care să îmi schimbe părerea și să crească rating-ul, cumva am simțit că autoarea se joacă cu mine la modul: uite ce pot face, uite de ce sunt în stare, dar îți dau cu porția, nu cumva să te înveți.
O chestie care m-a deranjat e legată de scenele erotice, care fără să îmi explic de ce, îmi par vulgare, ba chiar mi-au repugnat. Nu are legătură cu faptul că e o relație homosexuală, pur și simplu descrierea lor mi s-a părut scârboasă, deloc sexy și elegantă.
Un roman mai bun, de aceea am și crescut un pic rating-ul!
Nu mai țin minte dacă am spus și la „Octopussy”, dar am impresia că lumea îi critică romanele doar pentru că alții o fac, e un efect de turmă, sindromul de turmă, dacă vreți. Na, am descoperit și eu o boală mintală. Cu siguranță nu e așa „proastă” seria cum zic recenzorii, și toți par a uita că a fost scrisă la o vârstă fragedă. Nu putem compara scriitura unui copil cu a unui autor consacrat. Boncea are tot timpul din lume să învețe din greșeli și să crească, genii sunt puține pe lumea asta, în rest… toți marii scriitori au ajuns unde sunt prin muncă, nu prin „talent de la sfântul Duh”.
Narațiunea e parcă ceva mai bună. Mă ucide faptul că găsesc câte o frază sau idee bună prin ciorba de chestii irelevante, gen „Sunt destul de deștepți cât să realizeze că ar fi mult prea ironic să dea banii pe o piatră pentru a comemora moartea lui Becks, omorâtă la rândul ei de o piatră.” De ce, Cristina, de ce? Îți dai seama cât de mișto e fraza asta și că ți-a salvat cartea în ochii mei? Mi-a plăcut și chestia asta, faptul că la final a existat ceva care să îmi schimbe părerea și să crească rating-ul, cumva am simțit că autoarea se joacă cu mine la modul: uite ce pot face, uite de ce sunt în stare, dar îți dau cu porția, nu cumva să te înveți.
O chestie care m-a deranjat e legată de scenele erotice, care fără să îmi explic de ce, îmi par vulgare, ba chiar mi-au repugnat. Nu are legătură cu faptul că e o relație homosexuală, pur și simplu descrierea lor mi s-a părut scârboasă, deloc sexy și elegantă.
Un roman mai bun, de aceea am și crescut un pic rating-ul!
September 19, 2016
3 stars.
Da,trebuie să vorbim despre Becks.La următorul reading slump am multe recenzii de scris,dar le-am scris intr-un caiet momentan și așteaptă să iasă.:))
Da,trebuie să vorbim despre Becks.La următorul reading slump am multe recenzii de scris,dar le-am scris intr-un caiet momentan și așteaptă să iasă.:))
March 7, 2017
Finalul m-a lasat cu gura cascata! Well done!
October 27, 2022
5☆☆☆☆☆
Pot sa spun doar atât: cartea mea preferata pe anul acesta.
Am tras cam mult de primul volum ținând cont și de perioada scolii, dar l am terminat și apoi m am apucat de al doilea volum fără speranțe, fără așteptări. Și pot spune ca nu regret ca am citit.
Volumul doi al seriei Octopussy e mult mai complex decât primul, mult mai coerent și pot spune ca e mai plin de acțiune, personaje mai dezvoltate si conturate. De multe ori voiam sa nu se mai termine, sa continue la nesfârșit, iar finalul m a distrus. După ce am terminat cartea nu am simțit nici puterea sa plâng, doar sa ma uit în gol și sa reflectez la ceea ce am citit:
Viata scandaloasa a unei adolescente și sentimentele ei, modul ei de a exista.
În reviweul anterior am spus ca e ceva ce nu am mai întâlnit și acum, când am citit continuarea, cred în continuare cu tărie în ceea ce am spus.
Mi as fi dorit mai multe scene cu Hyena, dar cartea nu e despre ea asa ca nu pot sa ma plâng.
Simt ca nu mai am răbdare asa ca ne vedem la recenzia ultimului volum, recenzie ce simt ca o sa apară foarte curând.
Pot sa spun doar atât: cartea mea preferata pe anul acesta.
Am tras cam mult de primul volum ținând cont și de perioada scolii, dar l am terminat și apoi m am apucat de al doilea volum fără speranțe, fără așteptări. Și pot spune ca nu regret ca am citit.
Volumul doi al seriei Octopussy e mult mai complex decât primul, mult mai coerent și pot spune ca e mai plin de acțiune, personaje mai dezvoltate si conturate. De multe ori voiam sa nu se mai termine, sa continue la nesfârșit, iar finalul m a distrus. După ce am terminat cartea nu am simțit nici puterea sa plâng, doar sa ma uit în gol și sa reflectez la ceea ce am citit:
Viata scandaloasa a unei adolescente și sentimentele ei, modul ei de a exista.
În reviweul anterior am spus ca e ceva ce nu am mai întâlnit și acum, când am citit continuarea, cred în continuare cu tărie în ceea ce am spus.
Mi as fi dorit mai multe scene cu Hyena, dar cartea nu e despre ea asa ca nu pot sa ma plâng.
Simt ca nu mai am răbdare asa ca ne vedem la recenzia ultimului volum, recenzie ce simt ca o sa apară foarte curând.
April 29, 2021
Aveam nevoie de ceva ușor, iar cartea asta a venit la fix.
Primul volum a fost un început promițător pentru povestea gemenelor și mi-a plăcut misterul în care a fost învăluit finalul. Deși ar fi putut rămâne foarte bine și ca un singur roman, "Becks merge la școală" vine în completare și ne dezvăluie adevărul despre fată.
Mi s-a părut că personajele mă țineau la distanță, chiar dacă puteam vedea ce gândește fiecare. Erau sentimente adevărate pe care, din păcate, nu le-am putut simți nici un pic, totul era foarte rece. Am putut observa cum personajele erau într-o dispută cu autorul în sine; dacă ați citit cartea probabil știți ce vreau să zic. Mi-a plăcut abordarea familiilor noi din carte, care ne arată că fiecare are propriul lui viciu și nebunie; că, pentru persoanele din afară, orice lucru mărunt poate părea neobișnuit.
Deși a avut un final neașteptat, nu am prea înțeles de ce s-a terminat așa și care a fost motivul acelui eveniment, indiferent de explicațiile primite.
Totuși, stilul autoarei este îmbunătățit, iar ideea cărți, la care mă gândisem încă din primul volum (aș menționa la ce mă refer, dar ar fi spoiler), mi-a fost cumva confirmată în acest roman.
Per total e o serie destul de bună, o ficțiune diferită de tot ceea ce ai mai citit până acum.
Primul volum a fost un început promițător pentru povestea gemenelor și mi-a plăcut misterul în care a fost învăluit finalul. Deși ar fi putut rămâne foarte bine și ca un singur roman, "Becks merge la școală" vine în completare și ne dezvăluie adevărul despre fată.
Mi s-a părut că personajele mă țineau la distanță, chiar dacă puteam vedea ce gândește fiecare. Erau sentimente adevărate pe care, din păcate, nu le-am putut simți nici un pic, totul era foarte rece. Am putut observa cum personajele erau într-o dispută cu autorul în sine; dacă ați citit cartea probabil știți ce vreau să zic. Mi-a plăcut abordarea familiilor noi din carte, care ne arată că fiecare are propriul lui viciu și nebunie; că, pentru persoanele din afară, orice lucru mărunt poate părea neobișnuit.
Deși a avut un final neașteptat, nu am prea înțeles de ce s-a terminat așa și care a fost motivul acelui eveniment, indiferent de explicațiile primite.
Totuși, stilul autoarei este îmbunătățit, iar ideea cărți, la care mă gândisem încă din primul volum (aș menționa la ce mă refer, dar ar fi spoiler), mi-a fost cumva confirmată în acest roman.
Per total e o serie destul de bună, o ficțiune diferită de tot ceea ce ai mai citit până acum.
April 25, 2021
A doua carte din seria Octopussy a fost după părerea mea cea mai bună dintre toate trei, chiar dacă nici ea nu este strălucită.
Carte se concentrează asupra lui Becks care pleacă la o școală din Anglia, mutare bună chiar dacă nu sunt de acord cu motivele pentru care se mută. Aici avem parte de puțin mai multă acțiune și mai puțin sex ca în cartea precedentă. Apar cateva probleme ce mă bagă în ceață legate de trecutul misterios al părinților gemenelor. Finalul a fost trist dar acceptabil.
Carte se concentrează asupra lui Becks care pleacă la o școală din Anglia, mutare bună chiar dacă nu sunt de acord cu motivele pentru care se mută. Aici avem parte de puțin mai multă acțiune și mai puțin sex ca în cartea precedentă. Apar cateva probleme ce mă bagă în ceață legate de trecutul misterios al părinților gemenelor. Finalul a fost trist dar acceptabil.
May 20, 2018
3,5 stars actually
April 19, 2021
Urmează recenzie la toate 3 vol.
Displaying 1 - 30 of 30 reviews