What do you think?
Rate this book
Livada de vișini • Trei surori
„Cum o sa ne traim viata asta? Ce o sa ni se mai intimple? Cind le citesti in carti, toate ti se par invechite, de parca le-ai fi stiut de cind lumea, dar cind iubesti tu insuti, iti dai seama ca nimeni nu stie nimic! Ca fiecare trebuie sa hotarasca singur pentru el. Dragile mele... scumpele mele surioare... Acum v-am spus tot... acum o sa tac... Voi grai numai ca nebunul lui Gogol: Tacere, tacere!...” (A.P. Cehov)
216 pages, Mass Market Paperback
First published February 1, 2016
13 people are currently reading
234 people want to read
About the author
Anton Chekhov
5,967 books9,786 followers
Antón Chéjov
(Spanish)
Dramas, such as The Seagull (1896, revised 1898), and including "A Dreary Story" (1889) of Russian writer Anton Pavlovich Chekhov, also Chekov, concern the inability of humans to communicate.
Born ( Антон Павлович Чехов ) in the small southern seaport of Taganrog, the son of a grocer. His grandfather, a serf, bought his own freedom and that of his three sons in 1841. He also taught to read. A cloth merchant fathered Yevgenia Morozova, his mother.
"When I think back on my childhood," Chekhov recalled, "it all seems quite gloomy to me." Tyranny of his father, religious fanaticism, and long nights in the store, open from five in the morning till midnight, shadowed his early years. He attended a school for Greek boys in Taganrog from 1867 to 1868 and then Taganrog grammar school. Bankruptcy of his father compelled the family to move to Moscow. At the age of 16 years in 1876, independent Chekhov for some time alone in his native town supported through private tutoring.
In 1879, Chekhov left grammar school and entered the university medical school at Moscow. In the school, he began to publish hundreds of short comics to support his mother, sisters and brothers. Nicholas Leikin published him at this period and owned Oskolki (splinters), the journal of Saint Petersburg. His subjected silly social situations, marital problems, and farcical encounters among husbands, wives, mistresses, and lust; even after his marriage, Chekhov, the shy author, knew not much of whims of young women.
Nenunzhaya pobeda , first novel of Chekhov, set in 1882 in Hungary, parodied the novels of the popular Mór Jókai. People also mocked ideological optimism of Jókai as a politician.
Chekhov graduated in 1884 and practiced medicine. He worked from 1885 in Peterburskaia gazeta.
In 1886, Chekhov met H.S. Suvorin, who invited him, a regular contributor, to work for Novoe vremya, the daily paper of Saint Petersburg. He gained a wide fame before 1886. He authored The Shooting Party , his second full-length novel, later translated into English. Agatha Christie used its characters and atmosphere in later her mystery novel The Murder of Roger Ackroyd . First book of Chekhov in 1886 succeeded, and he gradually committed full time. The refusal of the author to join the ranks of social critics arose the wrath of liberal and radical intelligentsia, who criticized him for dealing with serious social and moral questions but avoiding giving answers. Such leaders as Leo Tolstoy and Nikolai Leskov, however, defended him. "I'm not a liberal, or a conservative, or a gradualist, or a monk, or an indifferentist. I should like to be a free artist and that's all..." Chekhov said in 1888.
The failure of The Wood Demon , play in 1889, and problems with novel made Chekhov to withdraw from literature for a period. In 1890, he traveled across Siberia to Sakhalin, remote prison island. He conducted a detailed census of ten thousand convicts and settlers, condemned to live on that harsh island. Chekhov expected to use the results of his research for his doctoral dissertation. Hard conditions on the island probably also weakened his own physical condition. From this journey came his famous travel book.
Chekhov practiced medicine until 1892. During these years, Chechov developed his concept of the dispassionate, non-judgmental author. He outlined his program in a letter to his brother Aleksandr: "1. Absence of lengthy verbiage of political-social-economic nature; 2. total objectivity; 3. truthful descriptions of persons and objects; 4. extreme brevity; 5. audacity and originality; flee the stereotype; 6. compassion." Because he objected that the paper conducted against [a:Alfred Dreyfu
Dramas, such as The Seagull (1896, revised 1898), and including "A Dreary Story" (1889) of Russian writer Anton Pavlovich Chekhov, also Chekov, concern the inability of humans to communicate.
Born ( Антон Павлович Чехов ) in the small southern seaport of Taganrog, the son of a grocer. His grandfather, a serf, bought his own freedom and that of his three sons in 1841. He also taught to read. A cloth merchant fathered Yevgenia Morozova, his mother.
"When I think back on my childhood," Chekhov recalled, "it all seems quite gloomy to me." Tyranny of his father, religious fanaticism, and long nights in the store, open from five in the morning till midnight, shadowed his early years. He attended a school for Greek boys in Taganrog from 1867 to 1868 and then Taganrog grammar school. Bankruptcy of his father compelled the family to move to Moscow. At the age of 16 years in 1876, independent Chekhov for some time alone in his native town supported through private tutoring.
In 1879, Chekhov left grammar school and entered the university medical school at Moscow. In the school, he began to publish hundreds of short comics to support his mother, sisters and brothers. Nicholas Leikin published him at this period and owned Oskolki (splinters), the journal of Saint Petersburg. His subjected silly social situations, marital problems, and farcical encounters among husbands, wives, mistresses, and lust; even after his marriage, Chekhov, the shy author, knew not much of whims of young women.
Nenunzhaya pobeda , first novel of Chekhov, set in 1882 in Hungary, parodied the novels of the popular Mór Jókai. People also mocked ideological optimism of Jókai as a politician.
Chekhov graduated in 1884 and practiced medicine. He worked from 1885 in Peterburskaia gazeta.
In 1886, Chekhov met H.S. Suvorin, who invited him, a regular contributor, to work for Novoe vremya, the daily paper of Saint Petersburg. He gained a wide fame before 1886. He authored The Shooting Party , his second full-length novel, later translated into English. Agatha Christie used its characters and atmosphere in later her mystery novel The Murder of Roger Ackroyd . First book of Chekhov in 1886 succeeded, and he gradually committed full time. The refusal of the author to join the ranks of social critics arose the wrath of liberal and radical intelligentsia, who criticized him for dealing with serious social and moral questions but avoiding giving answers. Such leaders as Leo Tolstoy and Nikolai Leskov, however, defended him. "I'm not a liberal, or a conservative, or a gradualist, or a monk, or an indifferentist. I should like to be a free artist and that's all..." Chekhov said in 1888.
The failure of The Wood Demon , play in 1889, and problems with novel made Chekhov to withdraw from literature for a period. In 1890, he traveled across Siberia to Sakhalin, remote prison island. He conducted a detailed census of ten thousand convicts and settlers, condemned to live on that harsh island. Chekhov expected to use the results of his research for his doctoral dissertation. Hard conditions on the island probably also weakened his own physical condition. From this journey came his famous travel book.
Chekhov practiced medicine until 1892. During these years, Chechov developed his concept of the dispassionate, non-judgmental author. He outlined his program in a letter to his brother Aleksandr: "1. Absence of lengthy verbiage of political-social-economic nature; 2. total objectivity; 3. truthful descriptions of persons and objects; 4. extreme brevity; 5. audacity and originality; flee the stereotype; 6. compassion." Because he objected that the paper conducted against [a:Alfred Dreyfu
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
March 23, 2020
Această cărțulie a lui A. P. Cehov include 2 piese de teatru minunate.
"Livada de vișini"🍒 abia aștept să merg și la teatru să văd spectacolul, dar din cele citite, mai mult mi-a plăcut piesa "Trei surori"- povestea a 3 fiice de general care doreau cu ardoare să plece din provincie înapoi la Moscova. Toate 3 se consolau de frustrări doar prin visare. Autorul pune în discuție întrebarea: " Ce sens are viața pe pământ?", ceea ce creează o tensiune psihologică. Lamentabila aventură a celor trei surori este aventura noastră, a celor care nu ştim nici de unde venim, nici încotro mergem, nici ce facem pe lumea asta. Lectură plăcută!❤
"Livada de vișini"🍒 abia aștept să merg și la teatru să văd spectacolul, dar din cele citite, mai mult mi-a plăcut piesa "Trei surori"- povestea a 3 fiice de general care doreau cu ardoare să plece din provincie înapoi la Moscova. Toate 3 se consolau de frustrări doar prin visare. Autorul pune în discuție întrebarea: " Ce sens are viața pe pământ?", ceea ce creează o tensiune psihologică. Lamentabila aventură a celor trei surori este aventura noastră, a celor care nu ştim nici de unde venim, nici încotro mergem, nici ce facem pe lumea asta. Lectură plăcută!❤
February 21, 2016
Mult mai mult mi-a placut "Trei surori" decat "Livada..."
Piesele mi s-au parut usor ciudatele - e prima data cand citesc teatru scris de rusi - dar mi-a placut. Nu am inteles cum si de ce este "Livada de visini" o comedie. Am sesizat comicul ocazional, dar cam atat. Probabil imi lipsesc si multe elemente de context. "Trei surori" mi-a placut mai mult si este si motivul pentru care volumul primeste patru stele si nu cinci. Sfarsitul m-a facut sa apropii piesa, ca specie, de tragedie (desigur, pastram proportiile) decat de drama.
Piesele mi s-au parut usor ciudatele - e prima data cand citesc teatru scris de rusi - dar mi-a placut. Nu am inteles cum si de ce este "Livada de visini" o comedie. Am sesizat comicul ocazional, dar cam atat. Probabil imi lipsesc si multe elemente de context. "Trei surori" mi-a placut mai mult si este si motivul pentru care volumul primeste patru stele si nu cinci. Sfarsitul m-a facut sa apropii piesa, ca specie, de tragedie (desigur, pastram proportiile) decat de drama.
March 14, 2023
Mașa: Să trăiești si să nu știi de ce zboară cocorii? De ce se nasc copiii... De ce sunt stele pe cer?... Ori știi de ce trăiești, ori toate pe lume sunt fleacuri... nimicuri...
November 14, 2022
"De ce oare devenim atât de goi, de cenușii, atât de trândavi, nepăsători, netrebnici și nenorociți când începem să trăim?!"
March 1, 2023
Livada cu visini 4.5/5
Trei surori 4/5
Trei surori 4/5
August 3, 2021
"La Moscova sunt restaurante cu saloane mari, unde nimeni nu te cunoaste si totusi nu te simti strain. Aci te cunoaste toata lumea si esti strain."
August 3, 2021
📚 #LIVADA_DE_VIȘINI, de Anton Pavlovici Cehov
#dramă, #comedie
Editura #Polirom
Număr Pagini 95
Ediție 2016
Notă personală ⭐ ⭐ ⭐ ⭐
O piesă de teatru. Un stil nou pentru mine. Inițial am tot avut impresia că nu mă prinde, că nu rezonez cu o creație fără o acțiune bine definită. Cu toate acestea, după 30 – 40 de pagini, m-a fermecat. Deși povestea este scrisă în stil scenariu de teatru și descrierile (de care sunt oarecum dependentă) lipsesc cu desăvârșire, personajele sunt atât de clar definite și transparente doar prin dialogul și intriga creată, încât a fost imposibil să nu empatizez cu ele.
Povestea se desfășoară în 4 acte, fiecare cuprinzând câte o scenă diferită, privind deznodământul moșiei Andreevnei Liubov Ranevskaia. Aceasta, stabilită de ceva vreme în Franța, a fost nevoită să se întoarcă la moșia ei din cauza datoriilor mari care au dus la scoaterea moșiei la licitație. Aici, amintirile tinereții ei, tragedia care au determinat-o să își părăsească moșia și stresul produs de licitație o copleșesc, făcând-o să treacă prin stări diverse. Fetele ei o susțin iar ea își arată adesea dragostea pentru ele. În disperarea și tristețea ei, ea caută o soluție de a achita datoriile pentru a salva moșia, dar varianta ce i se propune nu o atrage deloc.
Cehov aduce în discuție un subiect care prezintă o societate în schimbare, o multitudine de idei distincte de la o generație la alta, prezentând conflictul din toate timpurile dintre tineri și vârstnici, diferențele de concepție și prejudecăți ale acestora. Moșia și livada de vișini este mărul discordiei și, prin ochii fiecărui personaj, acestea sunt văzute și percepute divergent.
Deși piesa este prezentată ca fiind o comedie, personal consider că este mai degrabă o dramă-tragică. Bineînțeles, dialogul are pe alocuri un oarece umor, dar asta nu taie din drama poveștii.
📚 #TREI_SURORI, de Anton Pavlovici Cehov
#dramă
Editura #Polirom
Număr Pagini 116
Ediție 2016
Nota Personală ⭐ ⭐ ⭐ ⭐
O altă piesă de teatru redată în 4 acte de dramaturgul A. P. Cehov. De această dată aflăm povestea a trei tinere rămase orfane. Fără chef de viață, simțindu-se obosite și îmbătrânite, cele trei își găsesc alinare în visare. Speranțele că se vor întoarce în Moscova le îndulcesc puțin zilele.
Printre replici cu iz de umor, tachinări și intrigi țesute de-a lungul acțiunii, ne sunt dezvăluite caracterele diferite ale fetelor. Olga, sora cea mare, încă purtând doliu după moartea tatălui lor, deși se încheiase deja un an de atunci, lasă impresia că ar fi conservatoare, luându-și responsabilitatea de a ține casa în frâu. Mașa, mijlocia, este nemulțumită de căsnicia și viața ei. Ea s-a măritat de tânără cu un profesor, dar acum, după câțiva ani de mariaj, își tolerează cu greu soțul, considerându-l prost. Cea mai mică dintre surori își manifestă pe tot parcursul piesei nemulțumirea față de jobul ei.
Găsim aici trei femei diferite care reprezintă tipologia femeii din secolul XIX - XX, cu o ușoară tendință de emancipare, ducându-și greul cotidian în inerția zilelor posomorâte din provincie. Visul întoarcerii în Moscova este singurul lucru în comun pe care îl găsim la cele trei surori.
O unitate militară se instalează în oraș, iar vizitele unor ofițeri le dă viața fetelor peste cap. Aceștia reușesc să le zdruncine existența, îndreptând visele lor spre alte orizonturi, alte hume.
Dar cum nimic nu este veșnic, mutarea regimentului în alt loc, schimbă iar percepția fetelor despre viață. Ele ajung la concluzia că sunt sortite doar la viața și munca lor anostă.
Viața așa cum este ea: cu necazuri și bucurii, cu vise și speranțe, cu dezamăgiri și frustrări. Asta ne prezintă Cehov în această poveste. Potrivită atunci, acum mai bine de un veac, potrivită și acum, în timpul zilelor noastre.
Mi-a plăcut acest stil de carte. A fost ceva diferit de ce obișnuiesc să citesc, dar mă bucur pentru alegerea mea.
#dramă, #comedie
Editura #Polirom
Număr Pagini 95
Ediție 2016
Notă personală ⭐ ⭐ ⭐ ⭐
O piesă de teatru. Un stil nou pentru mine. Inițial am tot avut impresia că nu mă prinde, că nu rezonez cu o creație fără o acțiune bine definită. Cu toate acestea, după 30 – 40 de pagini, m-a fermecat. Deși povestea este scrisă în stil scenariu de teatru și descrierile (de care sunt oarecum dependentă) lipsesc cu desăvârșire, personajele sunt atât de clar definite și transparente doar prin dialogul și intriga creată, încât a fost imposibil să nu empatizez cu ele.
Povestea se desfășoară în 4 acte, fiecare cuprinzând câte o scenă diferită, privind deznodământul moșiei Andreevnei Liubov Ranevskaia. Aceasta, stabilită de ceva vreme în Franța, a fost nevoită să se întoarcă la moșia ei din cauza datoriilor mari care au dus la scoaterea moșiei la licitație. Aici, amintirile tinereții ei, tragedia care au determinat-o să își părăsească moșia și stresul produs de licitație o copleșesc, făcând-o să treacă prin stări diverse. Fetele ei o susțin iar ea își arată adesea dragostea pentru ele. În disperarea și tristețea ei, ea caută o soluție de a achita datoriile pentru a salva moșia, dar varianta ce i se propune nu o atrage deloc.
Cehov aduce în discuție un subiect care prezintă o societate în schimbare, o multitudine de idei distincte de la o generație la alta, prezentând conflictul din toate timpurile dintre tineri și vârstnici, diferențele de concepție și prejudecăți ale acestora. Moșia și livada de vișini este mărul discordiei și, prin ochii fiecărui personaj, acestea sunt văzute și percepute divergent.
Deși piesa este prezentată ca fiind o comedie, personal consider că este mai degrabă o dramă-tragică. Bineînțeles, dialogul are pe alocuri un oarece umor, dar asta nu taie din drama poveștii.
📚 #TREI_SURORI, de Anton Pavlovici Cehov
#dramă
Editura #Polirom
Număr Pagini 116
Ediție 2016
Nota Personală ⭐ ⭐ ⭐ ⭐
O altă piesă de teatru redată în 4 acte de dramaturgul A. P. Cehov. De această dată aflăm povestea a trei tinere rămase orfane. Fără chef de viață, simțindu-se obosite și îmbătrânite, cele trei își găsesc alinare în visare. Speranțele că se vor întoarce în Moscova le îndulcesc puțin zilele.
Printre replici cu iz de umor, tachinări și intrigi țesute de-a lungul acțiunii, ne sunt dezvăluite caracterele diferite ale fetelor. Olga, sora cea mare, încă purtând doliu după moartea tatălui lor, deși se încheiase deja un an de atunci, lasă impresia că ar fi conservatoare, luându-și responsabilitatea de a ține casa în frâu. Mașa, mijlocia, este nemulțumită de căsnicia și viața ei. Ea s-a măritat de tânără cu un profesor, dar acum, după câțiva ani de mariaj, își tolerează cu greu soțul, considerându-l prost. Cea mai mică dintre surori își manifestă pe tot parcursul piesei nemulțumirea față de jobul ei.
Găsim aici trei femei diferite care reprezintă tipologia femeii din secolul XIX - XX, cu o ușoară tendință de emancipare, ducându-și greul cotidian în inerția zilelor posomorâte din provincie. Visul întoarcerii în Moscova este singurul lucru în comun pe care îl găsim la cele trei surori.
O unitate militară se instalează în oraș, iar vizitele unor ofițeri le dă viața fetelor peste cap. Aceștia reușesc să le zdruncine existența, îndreptând visele lor spre alte orizonturi, alte hume.
Dar cum nimic nu este veșnic, mutarea regimentului în alt loc, schimbă iar percepția fetelor despre viață. Ele ajung la concluzia că sunt sortite doar la viața și munca lor anostă.
Viața așa cum este ea: cu necazuri și bucurii, cu vise și speranțe, cu dezamăgiri și frustrări. Asta ne prezintă Cehov în această poveste. Potrivită atunci, acum mai bine de un veac, potrivită și acum, în timpul zilelor noastre.
Mi-a plăcut acest stil de carte. A fost ceva diferit de ce obișnuiesc să citesc, dar mă bucur pentru alegerea mea.
February 16, 2021
„Irina: Azi, când m‑am deșteptat din somn, m‑am sculat și m‑am spălat, mi s‑a părut deodată că totul s‑a deslușit pentru mine în lume, că știu cum trebuie să trăiesc. Ivan Romanîci, dragul meu, știu tot! Omul e dator să muncească, să trudească în sudoarea frunții, oricine ar fi el. În asta e tâlcul și țelul vieții lui, în asta constă fericirea, încântarea lui! Ce bine e să fii muncitor, să fii un om care se scoală în zori și sparge piatră în drum, sau păstor, sau dascăl care învață copiii, sau mecanic la calea ferată. Dumnezeule, nu om, ci chiar bou sau cal de povară să fii, numai să muncești, decât să fii o femeie tânără care se scoală la amiază, ia cafeaua în pat și se îmbracă două ceasuri. E îngrozitor! Ard de dorul de a munci și eu, cum arde cineva de sete în arșița verii. Ivan Romanîci, să nu mă mai cinstești cu prietenia dumitale, dacă nu mă voi scula în zori, dacă nu voi munci!”
May 7, 2020
Presupun ca teatrul chiar nu e pentru mine. Nu mi s-a parut deloc mai bun decat Caragiale. Poate am ratat insa anumite aspecte socio-culturale ce m-ar fi facut sa inteleg mai bine comicul din comedie. Per ansamblu, o lectura plata cu putine momente sclipitoare.
May 30, 2024
Livada de vișini - 3.5 stele
Trei surori - 5 stele
Trei surori - 5 stele
January 10, 2026
3 steluțe cu indulgență. livada mi-a plăcut mult
December 15, 2024
🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🌆🌃🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🎡🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📓📗📘📕📖✉️📑🧧🔖 ⬛🎩⬜🧵🪡🖇️🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨
Displaying 1 - 13 of 13 reviews