What do you think?
Rate this book
Douăzeci de ani în România: 1889–1911
Suntem în Bucureştii fericitei belle époque, un oraş prins în vârtejul modernizării, care-l îndepărtează treptat de Orient şi-l întoarce spre Apusul altor miraje. Maude Rea Parkinson, o tânără profesoară educată la Magdeburg, amatoare de călătorii şi aventură, ajunge în 1889 în capitala României, ţara necunoscută de la capătul pământului, pe care o descoperă plină de curiozitate şi pe care învaţă s-o iubească cu pasiune. Însemnările tinerei zugrăvesc în tonuri vii mai cu seamă viaţa elitei franţuzite a Capitalei, în preajma căreia a trăit vreme de 22 de ani.
Romanţioasă şi sentimentală, amuzantă şi ironică, Maude Rea Parkinson e fermecată de acest oraş pestriţ, cu „o stradă, o biserică şi o idee" – aceea de a petrece. Teatrul şi patinajul, plimbările şi balurile de caritate, cursele de cai şi bătaia cu flori la Şosea, cumpărăturile extravagante şi jocurile de cărţi punctează zilele şi nopţile locuitorilor Micului Paris, mereu agitat şi în sărbătoare. Relatările, deopotrivă critice şi amuzante, nu ocolesc însă detaliile despre organizarea politică deficitară şi alegerile falsificate, corupţia şi provizoratul din administraţie, spitalele prost dotate şi mizere, cerşetorii numeroşi şi sistemul educaţional neadecvat, înţepând subtil moravurile unei lumi ce pare adesea condusă de un laisser-aller fără leac.
Dincolo de toate acestea, rămân proaspete şi surprinzătoare detaliile mai puţin ştiute pe care privirea scormonitoare a autoarei le aduce la lumină, căci, aşa după cum ea însăşi spunea la un moment dat, „lunga mea şedere în această ţară m-a învăţat, printer altele, că în Bucureşti nu există secrete“.
„Însemnările tinerei profesoare Maude Rea Parkinson au fost aşternute pe hârtie în contextul implicării României în Primul Război Mondial, când declaraţia de război a guvernului de la Bucureşti din vara anului 1916, înfrângerea rapidă din toamnă şi rezistenţa eroică în Moldova în anul următor au suscitat interesul publicului britanic faţă de micul aliat răsăritean.“ (Constantin ARDELEANU)
„M-am străduit, în aceste pagini, să prezint cât de fidel am putut o imagine a vieţii de zi cu zi a poporului român. Dacă n-am reuşit să le ofer cititorilor imaginea unui popor cu desăvârşire admirabil, eşecul se datorează lipsei mele de talent, şi nu lipsei de apreciere a numeroaselor sale calităţi. Nu există oameni mai calzi decât aliaţii noştri, românii. Sunt extraordinar de primitori, mulţi dintre ei având casa deschisă permanent pentru prieteni. Sunt deosebit de miloşi şi întotdeauna politicoşi şi curtenitori. Îi interesează atât de mult sentimentele celorlalţi, încât dovedesc o capacitate de înţelegere pe care n-am mai întâlnit-o la alte popoare. Un diplomat italian mi-a spus odată că nu-şi dorea o avansare, dacă aceasta ar fi însemnat să părăsească Bucureştiul, şi l-am înţeles perfect.“ (Maude Rea PARKINSON)
Romanţioasă şi sentimentală, amuzantă şi ironică, Maude Rea Parkinson e fermecată de acest oraş pestriţ, cu „o stradă, o biserică şi o idee" – aceea de a petrece. Teatrul şi patinajul, plimbările şi balurile de caritate, cursele de cai şi bătaia cu flori la Şosea, cumpărăturile extravagante şi jocurile de cărţi punctează zilele şi nopţile locuitorilor Micului Paris, mereu agitat şi în sărbătoare. Relatările, deopotrivă critice şi amuzante, nu ocolesc însă detaliile despre organizarea politică deficitară şi alegerile falsificate, corupţia şi provizoratul din administraţie, spitalele prost dotate şi mizere, cerşetorii numeroşi şi sistemul educaţional neadecvat, înţepând subtil moravurile unei lumi ce pare adesea condusă de un laisser-aller fără leac.
Dincolo de toate acestea, rămân proaspete şi surprinzătoare detaliile mai puţin ştiute pe care privirea scormonitoare a autoarei le aduce la lumină, căci, aşa după cum ea însăşi spunea la un moment dat, „lunga mea şedere în această ţară m-a învăţat, printer altele, că în Bucureşti nu există secrete“.
„Însemnările tinerei profesoare Maude Rea Parkinson au fost aşternute pe hârtie în contextul implicării României în Primul Război Mondial, când declaraţia de război a guvernului de la Bucureşti din vara anului 1916, înfrângerea rapidă din toamnă şi rezistenţa eroică în Moldova în anul următor au suscitat interesul publicului britanic faţă de micul aliat răsăritean.“ (Constantin ARDELEANU)
„M-am străduit, în aceste pagini, să prezint cât de fidel am putut o imagine a vieţii de zi cu zi a poporului român. Dacă n-am reuşit să le ofer cititorilor imaginea unui popor cu desăvârşire admirabil, eşecul se datorează lipsei mele de talent, şi nu lipsei de apreciere a numeroaselor sale calităţi. Nu există oameni mai calzi decât aliaţii noştri, românii. Sunt extraordinar de primitori, mulţi dintre ei având casa deschisă permanent pentru prieteni. Sunt deosebit de miloşi şi întotdeauna politicoşi şi curtenitori. Îi interesează atât de mult sentimentele celorlalţi, încât dovedesc o capacitate de înţelegere pe care n-am mai întâlnit-o la alte popoare. Un diplomat italian mi-a spus odată că nu-şi dorea o avansare, dacă aceasta ar fi însemnat să părăsească Bucureştiul, şi l-am înţeles perfect.“ (Maude Rea PARKINSON)
ebook
First published January 1, 1922
3 people are currently reading
96 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
December 13, 2014
While definitely a product of its time and the background of the writer, this memoir presents a fascinating snapshot of a Romania, and Bucharest in particular, that is at once both distant but familiar. It reflects a time before the deprivations of communism; when Bucharest was probably closest to the vision of "Little Paris". The author obviously thought highly of the country and her time there.
I would strongly recommend this book to anyone who has an interest in "old" Romania. Hard copies of the book are probably difficult to find (although a Romanian translation has just been recently released), however, since the book is out of copyright, it can be easily found online as a free ebook (the version I read was not a perfect scan, but good enough).
I would strongly recommend this book to anyone who has an interest in "old" Romania. Hard copies of the book are probably difficult to find (although a Romanian translation has just been recently released), however, since the book is out of copyright, it can be easily found online as a free ebook (the version I read was not a perfect scan, but good enough).
May 7, 2022
M.R. Parkinson a ajuns în România datorită spiritului ei aventuros care a simțit nevoia de a trece pe cealaltă parte a vălului de mister care părea să despartă Europa de Vest de cea de Est la final de secol 19.
Ajunge în București în 1889 după mai multe mici pățănii prin care majoritatea srselor la care apelase să o ajute să ajungă în România nici nu știau de existența unei astfel de națiuni sau dacă știau dețineau doar informații subțiri.
Scrie această carte în 1921 după ce ,,Marele Război Mondial” ( aka. ,,Primul război mondial”) tocmai ce se terminase și granițele României Mari tocmai ce au fost retrasate. Cartea ei vine și ca un fel de ghid publicitar pentru a prezenta lumii anglofone noul regat ridicat din cenușa a ceea ce rezultat în urma Marelui Război.
A petrecut o perioadă seminificativă în România, mai ales în București, timp în care a ajuns să observe cutumele locale și să le compare cu alte tradiții de prin Europa. Aș avea niște observații de făcut, însă, când vine vorba de a vorbi despre ,,alții”:
Încercam să-mi dau seama dacă tentele antisemite sunt venite direct de la autoare (adică are ceva credință personală antisemită) sau doar preia din atmosfera generală a contextului? Xenofobia era și ea așezată frumos pe raft și rasismul pare că mai scoate câte o coadă din când în când printre pagini.
Am cumpărat cartea asta în grabă. Nu am văzut că este o traducere din engleză. Am avut trei secunde de regret în care priveam în gol după ce am avut această realizare (pentru că e mai plăcut să citești ceva direct în limba în care a fost scrisă inițial—se pierd și se adaugă multe lucruri în timpul unei traduceri.)
Pe la 20% regretul meu nu a mai bătut în mine așa de intens pentru că traducerea pare să fie făcută cu dibăcie (asta sau nu am mai citit o traducere de prea mult timp) încât devine o plăcere să parcurgi textul în varianta asta—există o fluiditate, între numele locurilor, obiceiurilor și descrierile autoarei, care cred că lipsește în varianta în engleză.
Am să las câteva citate care mi s-au părut amuzante, prin faptul că arată că unele lucruri par că nu se schimbă vreodată:
,,În țară au mai fost deschise fabrici de zahăr, la producerea căruia era folosită sfecla de zahar. Zahărul arăta bine, este de un alb strălucitor, dar este dur, durează mult pâă se topește și nu îndulcește la fel de bine ca zahărul din trestie de zahăr. Este si destul de scump; înainte de război costa nici mai mult, nici mai putin de 36 penny livra. Lucru ciudat, peste graniță, în Bulgaria sau în Serbia, poți cumpăra zahăr românesc mult mai ieftin decât în țară.” p.65
,,Normal, cu atâtea materii în programă, n-ai prea mult timp de pierdut dacă trebuie să-ți faci toate temele pentru ziua următoare într-un anume interval de timp. Elevii au foarte multe exerciții scrise, în toate limbile, rezultatul fiind acela că scrisul de mână este groaznic, iar timpul nu-ți permite să încerci să-l îmbunătățești.” p.76
May 12, 2020
Cartea de fata m-a purtat intr-o calatorie in trecut insa intr-un alt mod decat o fac manualele de istorie. Am simtit ca sunt la cafea cu autoarea si aceasta imi povesteste entuziasmata, ca unei prietene, impresiile ei despre Romania de altadata.
Referitor la modul in care a fost scrisa as putea sa spun ca este o carte scrisa într-un limbaj accesibil. Autoarea spune de la inceput ca aceasta este prima ei incercare de a scrie o carte, deci este de la sine inteles ca nu neaparat avea foarte multa experienta in ale scrierii de carte.
Mi se pare ca este un jurnal scris din amintirile pe care autoarea le are dupa 20 de ani de locuit in Romania si nu un jurnal care a fost tinut pe perioada sederii ei in tara noastra. Poate daca ar fi fost cazul din urma ar fi iesit o carte mult mai documentata cu detalii si impresii mult mai colorate.
O recomand celor dornici sa afle mai multe despre viata din Romania de alta data si doresc sa citeasca ceva usor. Totusi, pentru cei pasionati de istorie, obisnuiti cu carti mai "grele", aceasta carte ar putea sa li se para destul de frivola.
Referitor la modul in care a fost scrisa as putea sa spun ca este o carte scrisa într-un limbaj accesibil. Autoarea spune de la inceput ca aceasta este prima ei incercare de a scrie o carte, deci este de la sine inteles ca nu neaparat avea foarte multa experienta in ale scrierii de carte.
Mi se pare ca este un jurnal scris din amintirile pe care autoarea le are dupa 20 de ani de locuit in Romania si nu un jurnal care a fost tinut pe perioada sederii ei in tara noastra. Poate daca ar fi fost cazul din urma ar fi iesit o carte mult mai documentata cu detalii si impresii mult mai colorate.
O recomand celor dornici sa afle mai multe despre viata din Romania de alta data si doresc sa citeasca ceva usor. Totusi, pentru cei pasionati de istorie, obisnuiti cu carti mai "grele", aceasta carte ar putea sa li se para destul de frivola.
October 13, 2021
În România nu sunt multe oraşe importante. În afară de Capitală (cu o populaţie de 200 000 de locuitori), mai trebuie să amintim Iaşiul, Craiova, Slatina, Galaţiul şi Brăila (ultimele două, porturi la Dunăre, fac un însemnat comerţ cu cereale). Porturile de la Marea Neagră sunt Sulina, în care staţionează permanent o canonieră englezească aparţinând Comisiei Europene a Dunării, şi Constanţa, care în ultimii ani are legătură directă cu Constantinopolul.
April 6, 2021
Românii de atunci: "...demni de toata lauda", cum ar fi "nu erau de incredere si erau indolenti sau, sa o spunem pe sleau, lenesi".
June 11, 2016
I think the only thing that has kept me curious about this book is the fact that it has showed a new social class which is not familiar to me. I am not reach, nor a teacher, so the author gained some positive points for that aspect. And for the fact that she used a relaxed, amused tone when presenting some events that had happened in Romania of the belle époque. Otherwise it was a light reading, taught me some interesting facts about my own country and culture even though it was written as a way of promoting the Antanta alliance in the First World War. I would recommend it to anyone who wants to read about a foreign country in a time when aristocracy was at its peak.
January 14, 2015
"Scriitoarea" are o intelegere limitata a vietii mondene, societatii si personalitatilor pe care le descrie in mare parte from terţe surse. Detaliile povestite sint frivole si lipsite de importanta.
Doar citeva anecdote si confirmarea ca excursiile in natura, chiar riscante erau familiare unei englezoaice imbracate conform epocii intrerup descriile plicticoase.
Doar citeva anecdote si confirmarea ca excursiile in natura, chiar riscante erau familiare unei englezoaice imbracate conform epocii intrerup descriile plicticoase.
January 3, 2016
cel mai greu imi e sa spun unei chestii ca asta carte. o barfa subtire, de acum 100 de ani, tot barfa ramane, oricat ar incerca humanitas sa o scoata la interval. doamna povestitoare e limitata, intamplarile ei sunt banale ca un corcodus, iar privirea intr-o adormita lume buna, nu-mi spune nimic. nu as recomanda brosura asta nici lui capatos.
July 9, 2014
an easy and fast read but i expected more as the book is more a general impression/description of Romania ~1900 for the western public than a memoir per se and it reads very impersonal with only a few anecdotes here and there
November 26, 2014
O carte-reportaj, scrisa in stil jurnalistic, in ritm alert, cu umor si subtila ironie englezeasca pe alocuri. Foarte interesant de aflat cum suntem perceputi de alte popoare si cum am evoluat sau involuat ca natie dupa mai bine de 100 de ani de la cele relatate.
February 7, 2015
review soon :)
Displaying 1 - 11 of 11 reviews