What do you think?
Rate this book
La Lilieci
Apariţia, în 1973, a primei Cărţi din ciclul La Lilieci a surprins critica de întâmpinare: prin povestire, dialog, anecdotă, Sorescu aducea în prim plan lumea satului dintr-o perspectivă cu totul nouă, una în care refuzul convenţiilor lirice, tragicul şi comicul coexistau într-o cheie considerată ironică, dar nu lipsită de afecţiune. Cărţile II-VI au fost publicate în 1978, 1980, 1988, 1995 şi 1998 (postum).
Poemele sunt încadrate de o selecţie de texte de escortă referitoare la miza şi valoarea lor estetică: fragmente din mărturisirile lui Marin Sorescu în legătură cu La Lilieci, un interviu despre geneza ciclului cu fratele mai vârstnic al autorului, George Sorescu, şi un dosar de referinţe critice.
Poemele sunt încadrate de o selecţie de texte de escortă referitoare la miza şi valoarea lor estetică: fragmente din mărturisirile lui Marin Sorescu în legătură cu La Lilieci, un interviu despre geneza ciclului cu fratele mai vârstnic al autorului, George Sorescu, şi un dosar de referinţe critice.
- GenresPoetry
832 pages, Hardcover
First published November 1, 2009
3 people are currently reading
136 people want to read
About the author
Marin Sorescu
146 books169 followersIn 1964 the Romanian Communist government relaxed its censorship policies, signaling a new openness to free expression. The nation's poets heeded that signal, and Romanian poetry experienced a striking revival. Poet and playwright Marin Sorescu is perhaps one of the most popular figures to emerge from Romanian literary culture in the years since.
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
source: Poetry Foundation
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
source: Poetry Foundation
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
June 20, 2025
Un poet genial, după modesta mea părere cel mai iscusit creator de metafore din ultima jumătate de veac.
Ceea ce la Nichita Stănescu este abscons și ermetic (cel puțin pentru mine) la Adrian Păunescu câteodată prea voluntaro-patetic iar la Fănuș Neagu pierdut (și doar uneori regăsit...) printre efluvii , la Marin Sorescu este simplu și natural, astfel încât consumatorul de poezie se regăsește în plăcuta ipostază de a zice: așa aș putea scrie și eu. Evident, cu mult mai puțin talent...
"E bine să fii mort aici, între codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjează că nu sună decât de sărbători,
Și duminica dimineață, când cade în misticism, bang-bang..."
Ceea ce la Nichita Stănescu este abscons și ermetic (cel puțin pentru mine) la Adrian Păunescu câteodată prea voluntaro-patetic iar la Fănuș Neagu pierdut (și doar uneori regăsit...) printre efluvii , la Marin Sorescu este simplu și natural, astfel încât consumatorul de poezie se regăsește în plăcuta ipostază de a zice: așa aș putea scrie și eu. Evident, cu mult mai puțin talent...
"E bine să fii mort aici, între codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjează că nu sună decât de sărbători,
Și duminica dimineață, când cade în misticism, bang-bang..."
January 27, 2020
Ce este “La lilieci”? Este o pată de istorie. Este un elogiu al satului în care s-a născut Sorescu, Bulzești. “La lilieci” este numele cimitirului unde-și aveau odihna toate personajele, majoritatea adevărate. Pentru mine a fost destul de greu de citit pentru că abundă de arhaisme oltenești. Unele nici nu există în dicționar.
Plină de umor, tristețe, bucurii, ritualuri de mult uitate, leacuri băbești ce puteau da viață sau ucide, tradiții, oameni buni, oameni răi, moroi, cartea aceasta ar lăsa un dor de țară, de sat chiar și celui ce nu l-a avut niciodată în palmă, nici măcar pe cînd era copil. Pînă la urmă acesta e motivul pentru care a scris. Pe cînd se afla în America la studii, un sentiment ce-l purta la satul său îl necăjea cumplit.
Sursa acestor “povestioare” în versuri este chiar mama poetului Nicolița Sorescu. Cît s-a mai frămîntat în istorie și neamul acestui om..
Plină de umor, tristețe, bucurii, ritualuri de mult uitate, leacuri băbești ce puteau da viață sau ucide, tradiții, oameni buni, oameni răi, moroi, cartea aceasta ar lăsa un dor de țară, de sat chiar și celui ce nu l-a avut niciodată în palmă, nici măcar pe cînd era copil. Pînă la urmă acesta e motivul pentru care a scris. Pe cînd se afla în America la studii, un sentiment ce-l purta la satul său îl necăjea cumplit.
Sursa acestor “povestioare” în versuri este chiar mama poetului Nicolița Sorescu. Cît s-a mai frămîntat în istorie și neamul acestui om..
February 22, 2021
Mireasa bătrână
Când s-a cununat Cheagu, tot aşa bătrân,
Şi fiu-său cu bradul pe vale.
Luaseră şi ei lăutarii şi le cânta c l a n a r e t a
Şi mergeau pe vale, veseli.
Şi-au făcut o masă-n curte, s-au dus vecinii,
Şi mireasa bătrână - a băut un pahar de apă şi s-a îmbătat.
"E, miresică, te dedeşi dracu, zicea Cheagu,
Eu acuma cu cine mă mai culc.
Să mă tragă, să mă oblojească,
Răcii pe vale".
Când s-a cununat Cheagu, tot aşa bătrân,
Şi fiu-său cu bradul pe vale.
Luaseră şi ei lăutarii şi le cânta c l a n a r e t a
Şi mergeau pe vale, veseli.
Şi-au făcut o masă-n curte, s-au dus vecinii,
Şi mireasa bătrână - a băut un pahar de apă şi s-a îmbătat.
"E, miresică, te dedeşi dracu, zicea Cheagu,
Eu acuma cu cine mă mai culc.
Să mă tragă, să mă oblojească,
Răcii pe vale".
Displaying 1 - 3 of 3 reviews