What do you think?
Rate this book
Iona
„Daca as avea mijloace, n-as face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: “N-a facut nimic bun in viata lui decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur imprejur marea”. M-am gandit bine, lucrul asta l-as face cu draga inima.”
Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Iona” da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.
Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Iona” da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.
70 pages, Paperback
First published January 1, 1968
30 people are currently reading
1294 people want to read
About the author
Marin Sorescu
146 books169 followersIn 1964 the Romanian Communist government relaxed its censorship policies, signaling a new openness to free expression. The nation's poets heeded that signal, and Romanian poetry experienced a striking revival. Poet and playwright Marin Sorescu is perhaps one of the most popular figures to emerge from Romanian literary culture in the years since.
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
source: Poetry Foundation
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
source: Poetry Foundation
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 225 reviews
February 4, 2016
Îmi vine destul de greu să vorbesc despre Iona, deoarece tragedia lui Marin Sorescu lasă lor interpretărilor multiple. Ce reprezintă -în fapt- "burta" peştelui? Singurătatea intrauterină? Singurătatea cosmică? Singurătatea lui Dumnezeu (având în vedere şi nuanţele creştine)? Singurătatea neantului?
Eu nu ştiu. Dar "Iona" m-a lăsat perplex. Teama de singurătate şi -paradoxal- căutarea ei, reprezintă condiţia omului modern.
Mi-e greu. Sincer! Aş putea interpreta "marea" ca viaţa individului ("Dar parcă poţi să-ţi schimbi marea?!").
Am enumerat mai sus câteva interpretări, dar totuşi, şi acestea sunt ambigue, deoarece toate presupun atemporalitatea, pe când o replică a lui Iona ne spune aşa: "De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?" Acum, copiind această replică, mă gândeam dacă nu cumva Iona poate fi conştiinţa izolată a omului nespus de singur (ştiu că nu are grad de comparaţie, dar parcă şi aşa am spus prea puţin), dacă lupta lui nu reprezintă cumva o revoltă împotriva întregului ansamblu universal (?). Dacă mă gândesc mai bine, cade şi problematica întruchipării lui Dumnezeu, căci Iona afirmă: "Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici!" Cât de profundă poate fi replica aceasta şi câte ilustrează ea! N-aş putea spune decât atât: că omul, în singurătate, simte nevoia lui Dumnezeu.
De asemenea, cred că sinuciderea lui Iona nu denotă faptul că a fost învins, ci că a biruit.
Andrei Tamaş
4 februarie 2016
Eu nu ştiu. Dar "Iona" m-a lăsat perplex. Teama de singurătate şi -paradoxal- căutarea ei, reprezintă condiţia omului modern.
Mi-e greu. Sincer! Aş putea interpreta "marea" ca viaţa individului ("Dar parcă poţi să-ţi schimbi marea?!").
Am enumerat mai sus câteva interpretări, dar totuşi, şi acestea sunt ambigue, deoarece toate presupun atemporalitatea, pe când o replică a lui Iona ne spune aşa: "De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?" Acum, copiind această replică, mă gândeam dacă nu cumva Iona poate fi conştiinţa izolată a omului nespus de singur (ştiu că nu are grad de comparaţie, dar parcă şi aşa am spus prea puţin), dacă lupta lui nu reprezintă cumva o revoltă împotriva întregului ansamblu universal (?). Dacă mă gândesc mai bine, cade şi problematica întruchipării lui Dumnezeu, căci Iona afirmă: "Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici!" Cât de profundă poate fi replica aceasta şi câte ilustrează ea! N-aş putea spune decât atât: că omul, în singurătate, simte nevoia lui Dumnezeu.
De asemenea, cred că sinuciderea lui Iona nu denotă faptul că a fost învins, ci că a biruit.
Andrei Tamaş
4 februarie 2016
March 29, 2019
“Mamă, mi s-a întâmplat o nenorocire.
Mai naște-mă o dată.
Prima dată nu mi-a prea ieșit ea. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar, poate a doua oară...”
Mai naște-mă o dată.
Prima dată nu mi-a prea ieșit ea. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar, poate a doua oară...”
April 2, 2020
mesajul piesei mi s-a părut foarte clar, având în vedere anul publicării. nu știu, poate am luat-o eu prea literal? nici nu-mi dau seama dacă e mai bine sau mai rău că n-am studiat piesa asta în liceu, dar am studiat Răceala, care tot acolo bătea. :)
- Am început să primesc și scrisori.
- Vreun naufragiat. Ei cam au obiceiul.
- Unde e mare – și scufundări.
- (Râzând.) Crede că eu pot să-l salvez!
- Scriu nenorociții, scriu...
- Plictiseala.
- (Își aruncă ochii pe scrisoare.) Se vaietă ca un copil... Să stea pe lumea cealaltă. Dacă se smiorcăie așa! A avut ghinionul să dea peste belea, și acum vrea să înduioșeze lumea cu soarta lui nenorocită... Să-și lase fiecare treaba lui și să pornească pe valuri! Află de la mine: n-o să miște nimeni nici măcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pământ. Nimeni din cer.
- Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea asta din mână în mână, toți or să-ți dea dreptate, dar să intre în mare după tine – nici unul.
- Am început să primesc și scrisori.
- Vreun naufragiat. Ei cam au obiceiul.
- Unde e mare – și scufundări.
- (Râzând.) Crede că eu pot să-l salvez!
- Scriu nenorociții, scriu...
- Plictiseala.
- (Își aruncă ochii pe scrisoare.) Se vaietă ca un copil... Să stea pe lumea cealaltă. Dacă se smiorcăie așa! A avut ghinionul să dea peste belea, și acum vrea să înduioșeze lumea cu soarta lui nenorocită... Să-și lase fiecare treaba lui și să pornească pe valuri! Află de la mine: n-o să miște nimeni nici măcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pământ. Nimeni din cer.
- Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea asta din mână în mână, toți or să-ți dea dreptate, dar să intre în mare după tine – nici unul.
December 28, 2022
După umila-mi părere, IONA este unul dintre cele mai bune texte scrise vreodată în România. Parabolă dramatică, tragedie în patru tablouri, ea poate fi ușor citită ca un text filosofic. Am citit-o cu toții în liceu, fiind una dintre lecturile obligatorii pentru Bac (cel puțin în generația mea).
Țin minte că mi-a plăcut mult și atunci, însă probabil nu înțelesesem mare parte din ea. Am redescoperit-o în urmă cu câteva luni datorită spectacolului de Victor Ioan Frunză, cu Lari Giorgescu (Iona) și Adrian Nour & Lucian Maxim (Pescar I și Pescar II).Am fost deja de 4 ori la spectacol și am plâns de fiecare dată, în momente diferite (splendid spectacol, cred că preferatul meu din 2022).
Așa că, am decis să îmi comand cartea, să mă bucur pe-ndelete de acest text sfâșietor de bun. L-am recitit sughițând, cu ochii mei și vocea lui Lari în cap. Vă recomand din tot sufletul să (re)citiți IONA cu mintea de-acum, cu viața de-acum, cu întrebările de-acum pe care Sorescu a reușit atât de puternic să (ni) le formuleze.IONA e teatru, IONA e filosofie, IONA e pură poezie.
- Începe să fie târziu în mine
- De ce oamenii-și pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?
- Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet, ca să un se bage nimeni în el cu cuțitul
- Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în milocul mării ... ar fi ca un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.
- Mamă, mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit.
- Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.
Țin minte că mi-a plăcut mult și atunci, însă probabil nu înțelesesem mare parte din ea. Am redescoperit-o în urmă cu câteva luni datorită spectacolului de Victor Ioan Frunză, cu Lari Giorgescu (Iona) și Adrian Nour & Lucian Maxim (Pescar I și Pescar II).Am fost deja de 4 ori la spectacol și am plâns de fiecare dată, în momente diferite (splendid spectacol, cred că preferatul meu din 2022).
Așa că, am decis să îmi comand cartea, să mă bucur pe-ndelete de acest text sfâșietor de bun. L-am recitit sughițând, cu ochii mei și vocea lui Lari în cap. Vă recomand din tot sufletul să (re)citiți IONA cu mintea de-acum, cu viața de-acum, cu întrebările de-acum pe care Sorescu a reușit atât de puternic să (ni) le formuleze.IONA e teatru, IONA e filosofie, IONA e pură poezie.
- Începe să fie târziu în mine
- De ce oamenii-și pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?
- Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet, ca să un se bage nimeni în el cu cuțitul
- Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în milocul mării ... ar fi ca un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.
- Mamă, mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit.
- Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.
March 25, 2024
ÎN BURTA SINGURĂTĂȚII
Scrisă în 1965 și publicată în 1968, IONA a avut un impact puternic atât în țară, cât și peste hotare. Cu subtitlul "tragedie în patru tablouri", piesa a fost tradusă în douăzeci de limbi și a fost jucată pe numeroase scene din întreaga lume. Premiată cu prestigiosul Premiu al Academiei Române pentru dramaturgie în 1970, aceasta a devenit parte a trilogiei "Setea muntelui de sare" alături de "Paraclisierul" și "Matca".
Între cele trei, piesa IONA a fost considerată unul dintre evenimentele majore ale teatrului românesc, aducând o perspectivă modernă și profund filozofică asupra poveștii biblice a lui Iona.
Personajul principal și unic, Iona, profetul din Vechiul Testament, se află în burta unei balene în timp ce reflectează asupra popriului destin. Drama lui Iona devine și drama umanității, prin teme precum libertatea, confruntarea cu propriile temeri și cu destinul impus. Scrisă într-un stil pe care l-aș defini poetic-metaforic, IONA oferă o viziune profundă și simbolică asupra condiției umane și a singurătății.
Prima reprezentație, pusă în scenă la Teatrul Mic, a fost un eveniment semnificativ, avându-l pe Andrei Șerban ca regizor și beneficiind de o scenografie ingenioasă creată de Florica Mălureanu. Deși operele lui Marin Sorescu au provocat adesea reacții contradictorii din partea cenzurii, autorul a reușit să-și păstreze independența creativă și să se impună ca unul dintre cei mai importanți scriitori clasici moderni.
Scrisă în 1965 și publicată în 1968, IONA a avut un impact puternic atât în țară, cât și peste hotare. Cu subtitlul "tragedie în patru tablouri", piesa a fost tradusă în douăzeci de limbi și a fost jucată pe numeroase scene din întreaga lume. Premiată cu prestigiosul Premiu al Academiei Române pentru dramaturgie în 1970, aceasta a devenit parte a trilogiei "Setea muntelui de sare" alături de "Paraclisierul" și "Matca".
Între cele trei, piesa IONA a fost considerată unul dintre evenimentele majore ale teatrului românesc, aducând o perspectivă modernă și profund filozofică asupra poveștii biblice a lui Iona.
Personajul principal și unic, Iona, profetul din Vechiul Testament, se află în burta unei balene în timp ce reflectează asupra popriului destin. Drama lui Iona devine și drama umanității, prin teme precum libertatea, confruntarea cu propriile temeri și cu destinul impus. Scrisă într-un stil pe care l-aș defini poetic-metaforic, IONA oferă o viziune profundă și simbolică asupra condiției umane și a singurătății.
Prima reprezentație, pusă în scenă la Teatrul Mic, a fost un eveniment semnificativ, avându-l pe Andrei Șerban ca regizor și beneficiind de o scenografie ingenioasă creată de Florica Mălureanu. Deși operele lui Marin Sorescu au provocat adesea reacții contradictorii din partea cenzurii, autorul a reușit să-și păstreze independența creativă și să se impună ca unul dintre cei mai importanți scriitori clasici moderni.
June 27, 2016
Am observat ca de fiecare data cand spun ca nu mi-a placut cartea, cineva imi spune ca nu am inteles-o.
Surpriza!
Am inteles-o, dar tot nu mi-a placut.
Surpriza!
Am inteles-o, dar tot nu mi-a placut.
January 12, 2021
nu cred că am citit vreodată ceva mai frumos. am citit, vreodată, ceva mai frumos?
m-am entuziasmat și m-a durut și am râs și mi-a venit să plâng și tot textul ăsta a fost așa, ca o îmbrățișare de duioșie și de lumină. o îmbrățișare galbenă. am simțit că respir după atâta timp fără aer. ca momentele alea din școala primară când găseam la bibliotecă vreo carte care știam sigur c-o să-mi placă, iar lectura urma să fie ca un vis dulce care trece de așteptări. ca atunci când am citit tom sawyer și am trăit cartea cu fiecare atom din mine. am avut cu Iona experiența ca, după mult, mult timp să simt că trăiesc o lectură - să o simt ca pe o experiență.
habar n-am dacă are vreo legătură cu perioada în care a fost scrisă, pentru mine e un text atât de viu că e imposibil ca Sorescu să îl fi scris oprindu-se doar la atât.
la prima lectură l-am citit cu voce tare - ca și cum l-aș juca pe Iona. cu pauze și tot ce trebuie. dacă în viața asta treaba cu actoria merge mai departe, atunci vreau să-l joc pe Iona. dacă e să-mi fac o listă cu top 5 lucruri pe care vreau să le fac înainte să mor, atunci „vreau să-l joc pe Iona” e acolo.
Iona e un copil. nu pot să explic câtă candoare și câtă bucurie e în textul ăsta. simt că mă arde. un foc viu ca o oglindă
și ce bine îmi pare că l-am citit și nu m-am băgat în comentarii de bac și alte mizerii. mi-aș fi rupt bucuria asta pe care sunt incapabilă să o explic. ar fi fost un masacru. aș fi desfigurat oglinda în care mă văd clar ca în marea liniștită. statică. singuratică.
mi-a plăcut enorm sfârșitul. dezintegrarea minții. pierderea trecutului, pierderea eului, pierderea identității. pierderea amintirilor în primul rând - fiindcă odată ce pierzi amintirile, ai pierdut totul. ele sunt cele care îți conferă identitate și cele care ți-o întrețin. fără amintiri totul e gol. din punctul ăsta de vedere am simțit că a atins un subiect, o idee care mă bântuie și pe care deja mi-o simt organică - mintea și destrămarea ei atunci când suntem aproape de sfârșit, cu tot ce implică această destrămare.
„it breaks your heart open” - but this book mended it by breaking it just a bit more.
cred că e cel mai bun text citit în ultimele luni. eclipsează cu totul orice lectură din 2020. probabil am să recitesc „Iona” obsesiv, până ajung să memorez fiecare frază care mi-a ars inima.
n-am chef să scriu nimic inteligent și rece, aș muri să fiu minuțioasă și pedantă la o lectură de genul. nu știu dacă textul ăsta e în mine sau sunt eu în el și vreau să rămână așa. un tandem între un chip și o oglindă înainte ca toate amintirile să se desprindă unele de altele, să se dezintegreze, tot mai fade și mai răroase, ca niște pânze de păianjen, până dispar de tot și ochii mei devin albi ca ai unui orb și plâng în gol, într-un alb care nu mai înseamnă nimic pentru că nu mai există amintiri și deci nu mai există identitate. eu - sunt, dar în mod cert nu mai sunt.
Io-na
m-am entuziasmat și m-a durut și am râs și mi-a venit să plâng și tot textul ăsta a fost așa, ca o îmbrățișare de duioșie și de lumină. o îmbrățișare galbenă. am simțit că respir după atâta timp fără aer. ca momentele alea din școala primară când găseam la bibliotecă vreo carte care știam sigur c-o să-mi placă, iar lectura urma să fie ca un vis dulce care trece de așteptări. ca atunci când am citit tom sawyer și am trăit cartea cu fiecare atom din mine. am avut cu Iona experiența ca, după mult, mult timp să simt că trăiesc o lectură - să o simt ca pe o experiență.
habar n-am dacă are vreo legătură cu perioada în care a fost scrisă, pentru mine e un text atât de viu că e imposibil ca Sorescu să îl fi scris oprindu-se doar la atât.
la prima lectură l-am citit cu voce tare - ca și cum l-aș juca pe Iona. cu pauze și tot ce trebuie. dacă în viața asta treaba cu actoria merge mai departe, atunci vreau să-l joc pe Iona. dacă e să-mi fac o listă cu top 5 lucruri pe care vreau să le fac înainte să mor, atunci „vreau să-l joc pe Iona” e acolo.
Iona e un copil. nu pot să explic câtă candoare și câtă bucurie e în textul ăsta. simt că mă arde. un foc viu ca o oglindă
și ce bine îmi pare că l-am citit și nu m-am băgat în comentarii de bac și alte mizerii. mi-aș fi rupt bucuria asta pe care sunt incapabilă să o explic. ar fi fost un masacru. aș fi desfigurat oglinda în care mă văd clar ca în marea liniștită. statică. singuratică.
mi-a plăcut enorm sfârșitul. dezintegrarea minții. pierderea trecutului, pierderea eului, pierderea identității. pierderea amintirilor în primul rând - fiindcă odată ce pierzi amintirile, ai pierdut totul. ele sunt cele care îți conferă identitate și cele care ți-o întrețin. fără amintiri totul e gol. din punctul ăsta de vedere am simțit că a atins un subiect, o idee care mă bântuie și pe care deja mi-o simt organică - mintea și destrămarea ei atunci când suntem aproape de sfârșit, cu tot ce implică această destrămare.
„it breaks your heart open” - but this book mended it by breaking it just a bit more.
cred că e cel mai bun text citit în ultimele luni. eclipsează cu totul orice lectură din 2020. probabil am să recitesc „Iona” obsesiv, până ajung să memorez fiecare frază care mi-a ars inima.
n-am chef să scriu nimic inteligent și rece, aș muri să fiu minuțioasă și pedantă la o lectură de genul. nu știu dacă textul ăsta e în mine sau sunt eu în el și vreau să rămână așa. un tandem între un chip și o oglindă înainte ca toate amintirile să se desprindă unele de altele, să se dezintegreze, tot mai fade și mai răroase, ca niște pânze de păianjen, până dispar de tot și ochii mei devin albi ca ai unui orb și plâng în gol, într-un alb care nu mai înseamnă nimic pentru că nu mai există amintiri și deci nu mai există identitate. eu - sunt, dar în mod cert nu mai sunt.
Io-na
January 7, 2025
O piesă de teatru cu un singur personaj, inspirată de povestea profetului din Biblie.
In mod clar, mult mai ermetică decât restul operei lui Marin Sorescu, (printre poeții mei favoriți, la un loc cu Robert frost și AP, de, gusturile sunt uneori mai mult decât eclectice) totuși interesantă ca punct de vedere.
In mod clar, mult mai ermetică decât restul operei lui Marin Sorescu, (printre poeții mei favoriți, la un loc cu Robert frost și AP, de, gusturile sunt uneori mai mult decât eclectice) totuși interesantă ca punct de vedere.
February 8, 2021
《Un sfert din viață îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieții, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu țin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viață.》
《– Putea să pună şi el o strecurătoare.
– Un grătar, ceva.
– Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.
– Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul.》
《De mult trebuia să-mi pun ochelarii. Neglijezi azi, neglijezi mâine, ajungi să nu-ți mai vezi fratele.》
şi probabil cel mai răscolitor şi frumos citat din carte:《Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârşit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați că ni s-a terminat apa.》
《– Putea să pună şi el o strecurătoare.
– Un grătar, ceva.
– Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.
– Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul.》
《De mult trebuia să-mi pun ochelarii. Neglijezi azi, neglijezi mâine, ajungi să nu-ți mai vezi fratele.》
şi probabil cel mai răscolitor şi frumos citat din carte:《Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârşit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați că ni s-a terminat apa.》
July 12, 2017
Singura carte despre care a meritat să învăț cinci ore pentru bac.
January 2, 2024
Thanks Ancu pentru (e-)piesa Iona. Iona e o tragedie in patru tablouri. Insa la primele doua am ras copios. Ultimele doua sunt ce-i drept, mai grave. Tehnica folosita de autor este cea a dedublarii. Tema este singuratatea. Mai jos sunt citatele care mi-au placut in mod deosebit.
Începe sa fie tarziu in mine.
De ce oamenii-si pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?
Ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet.
Prima viata nu prea mi-a iesit ea. Cui nu i se intampla sa nu poata trai dupa pofta inimii? Dar poate a doua oara... Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu.
Un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata.
Si macar pe maica-ta n-o mai necaji cu vesti asa de proaste.
- Las-o sa creada ca feciorul ei e bine sanatos si nu se teme de singuratate.
Da, ca fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie. - O sa ma bucur pentru clipele astea, atat de importante, cine stie cand.
Începe sa fie tarziu in mine.
De ce oamenii-si pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?
Ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet.
Prima viata nu prea mi-a iesit ea. Cui nu i se intampla sa nu poata trai dupa pofta inimii? Dar poate a doua oara... Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu.
Un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata.
Si macar pe maica-ta n-o mai necaji cu vesti asa de proaste.
- Las-o sa creada ca feciorul ei e bine sanatos si nu se teme de singuratate.
Da, ca fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie. - O sa ma bucur pentru clipele astea, atat de importante, cine stie cand.
June 30, 2016
Un poem al sufletului.
Doamne, cât de frumos! Doamne!
Doamne, cât de frumos! Doamne!
June 18, 2014
"Începe să fie târziu în mine."
"-De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?"
"-Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet"
-Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul"
"Dacă nu există ferestre,ele trebuie inventate"
"Eu cred că există,în viaţa lumii,o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor.Chiar şi morţii.Fiica la mamă,mama la mamă,bunica la mamă...până se ajunge la o singură mamă,una imensă..."
"Ne scapă mereu câte ceva în viaţă,de aceea trebuioe să ne naştem mereu "
"Un sfert din viaţă Il pierdem făcând legături."
"Pe omenire o doare-n fund de soarta ta ."
"-Da,că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie."
"-De ce întâlnesc mereu aceeaşi oameni ?"
- S-o fi îngustat lumea până într-atâta?E prea mică lumea,întâlnim la fiecare pas numai umbre.Copaci,umbre,gângănii,la fiecare pas.Şi cu toate trebuie să fim atenţi,să le dăm bună ziua,să le întrebăm ce mai fac."
"-De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?"
"-Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet"
-Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul"
"Dacă nu există ferestre,ele trebuie inventate"
"Eu cred că există,în viaţa lumii,o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor.Chiar şi morţii.Fiica la mamă,mama la mamă,bunica la mamă...până se ajunge la o singură mamă,una imensă..."
"Ne scapă mereu câte ceva în viaţă,de aceea trebuioe să ne naştem mereu "
"Un sfert din viaţă Il pierdem făcând legături."
"Pe omenire o doare-n fund de soarta ta ."
"-Da,că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie."
"-De ce întâlnesc mereu aceeaşi oameni ?"
- S-o fi îngustat lumea până într-atâta?E prea mică lumea,întâlnim la fiecare pas numai umbre.Copaci,umbre,gângănii,la fiecare pas.Şi cu toate trebuie să fim atenţi,să le dăm bună ziua,să le întrebăm ce mai fac."
March 23, 2013
" Am fost întrebat dacă burta chitului simbolizează călătoria în cosmos sau singurătatea intrauterină. În ce măsură Iona e primul om ori ultimul om? Dacă dau o accepţie freudistă, mistică, politică ori cabalistică experienţei acestui personaj? Şi mai ales ce semnificaţie are gestul final şi dacă nu e
prea multă amărăciune şi dacă nu mi-e milă de umanitate?
Nu pot să vă răspund nimic. Au trecut trei ani de când am scris tragedia. Totul mi se
încurcă în memorie. Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur." - Marin Sorescu
prea multă amărăciune şi dacă nu mi-e milă de umanitate?
Nu pot să vă răspund nimic. Au trecut trei ani de când am scris tragedia. Totul mi se
încurcă în memorie. Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur." - Marin Sorescu
August 22, 2021
"-Ar trebui sa sa pună un grătar la intrarea in orice suflet.
-Ca sa nu se bage nimeni în el cu cuțitul."
-Ca sa nu se bage nimeni în el cu cuțitul."
January 29, 2020
Îmi doresc din toată inima sa văd o punere in scena a acestei opere.
Iona este întruchiparea singurătății si a anxietății care vine cu Singurătatea pe care nu știi cum s-o controlezi. Sau a anxietății in general. Eu așa l-am înțeles și am văzut in el zbuciumul care se dă in mine de fiecare data când nu știu ce sa fac cu viața mea. Iona este întruchiparea omului care învață sa guste Singurătatea Și sa găsească acolo comori, care se bucura de lucrurile mici, dar fericirea ii e răpusă repede. Care nu poate trai momentul pe deplin și care înțelege anumite aspecte doar mai târziu și doar atunci se poate bucura de ele. Iona e un om cu doua fețe, care conversează cu vocea din interiorul său și nu reușește sa își găsească echilibrul niciunde, indiferent de cadrul in care se afla. Iona e omul care crede ca are un scop, dar scopul asta se pierde atunci când viața îl zguduie și îl înghite in probleme. Iona e io. “Io in vreo limba mai veche înseamnă: eu.
E tot ce-mi mai amintesc.”
Iona este întruchiparea singurătății si a anxietății care vine cu Singurătatea pe care nu știi cum s-o controlezi. Sau a anxietății in general. Eu așa l-am înțeles și am văzut in el zbuciumul care se dă in mine de fiecare data când nu știu ce sa fac cu viața mea. Iona este întruchiparea omului care învață sa guste Singurătatea Și sa găsească acolo comori, care se bucura de lucrurile mici, dar fericirea ii e răpusă repede. Care nu poate trai momentul pe deplin și care înțelege anumite aspecte doar mai târziu și doar atunci se poate bucura de ele. Iona e un om cu doua fețe, care conversează cu vocea din interiorul său și nu reușește sa își găsească echilibrul niciunde, indiferent de cadrul in care se afla. Iona e omul care crede ca are un scop, dar scopul asta se pierde atunci când viața îl zguduie și îl înghite in probleme. Iona e io. “Io in vreo limba mai veche înseamnă: eu.
E tot ce-mi mai amintesc.”
November 17, 2022
O capodopera!
March 11, 2022
" — Mamă, – aș scrie – mi s-a întâmplat o mare nenorocire.
— Mai naște-mă o dată!
— Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
— Și dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâta și naște-mă mereu. "
" Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? "
— Mai naște-mă o dată!
— Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
— Și dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâta și naște-mă mereu. "
" Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? "
July 12, 2017
„- (Căutând în jur:) Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel, l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare.
- Mamă - aș scrie - , mi s-a întâmplat o mare nenorocire.
- (Rugător, exaltat:) Mai naște-mă o dată!
- Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
- Și dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâta și naște-mă mereu.”
- Mamă - aș scrie - , mi s-a întâmplat o mare nenorocire.
- (Rugător, exaltat:) Mai naște-mă o dată!
- Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
- Și dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâta și naște-mă mereu.”
July 31, 2019
"Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."
Absolut superbă.
Absolut superbă.
May 4, 2020
O drama existentiala inclusa in trilogia "Setea muntelui de sare".
Read
February 8, 20230.1⭐️ for the time I wasted while reading this
March 7, 2023
Mda. Nimic nu am inteles sincer. Da' e in programă la BAC...
Read
December 4, 2023nu imi dau seama la ce am asistat
daca am further thoughts dupa ce imi este explicata o sa ma intorc
daca am further thoughts dupa ce imi este explicata o sa ma intorc
April 27, 2023
Mi-a dat un sentiment de familiaritate pe care nu mi l-am putu explica.Absolut superb.
"- A uitat să mi-l ia. (Iar se porneşte pe râs.)
- (Scoate cuţitul.) Ca să vezi ce înseamnă să te pripeşti la-nghiţit!
- Putea să pună şi el o strecurătoare.
- Un grătar, ceva.
- Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.
- Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.
- (Către peşte.) Bine, mă musteţea, se poate să faci tu o imprudenţă ca asta?!
- (Învârtind în mâna cuţitul.) Dacă mă sinucid?"
"Dar uite, voi, pentru că aţi fost doi, v-aţi încurajat unul pe altul. (Imitând.)
„Nu te lăsa măi tată!” – „Nu mă las, tăticule!” – „Nu te lăsa, tăticule!” –
„Nu mă las măi tată!” (Pauză.)
- Şi uite unde aţi ajuns. Mare noroc, zău!
- (Curios.) Ei, cum a fost?
- Întreb şi eu ca prostu’. Multă lume s-a împrăştiat.
- Şi-o să se mai împrăştie. Aşa se aude."
"- (Enervat.) Atunci de ce-i mai mănâncă, dacă n-are condiţii?
- Vorbeşti şi tu prostii.
- Trebuie să trăiască şi el, nu?
- Toţi trebuie să trăim.
- Tocmai asta spuneam şi eu – toţi trăiesc... pe-acolo pe unde-or fi. Şi nici nu
ştii când o să te pomeneşti că-ţi bat, cioc, cioc, noaptea, în geam"
"- (Speriat.) Dar dacă într-adevăr sunt mort şi-acum se pune problema să vin
iar pe lume?
- Poveşti!
- Nu vezi cum se învălmăşesc toate?
- Sunt copii care vorbesc în burta mamei.
- Vrei să spui că şi eu... ? (Nu-şi termină gândul.)
- Fugi!
- Ba eu cred că aş fi în stare: doar mă cunosc destul de bine.
- Toate cu o limită
(Se dă mai lângă perete şi încearcă să se măsoare.)
- În orice caz sunt destul de mărişor.
- Şi copiii nenăscuţi vorbesc – între ei. Doar gemenii. Femeile însărcinate se
strâng mai multe la un loc – să mai stea copiii de vorbă. Aşa se zice."
"(Se apleacă, privind ceva jos.) Cărăbuşii au o groază de picioare, dar când
se răstoarnă pe spate nu mai pot să-şi revină, sunt ca şi pe lumea cealaltă.
Poate ar trebui să aibă parte din picioarele din spate. Să-şi distribuie mai
raţional picioarele."
- A, e imposibil! Trebuie să înceapă mai întâi războiul pentru reîmpărţirea
picioarelor."
"- Când am să ies de aici, am de gând să opresc primul om întâlnit şi să-l
întreb: „Ce mai faci?”
- Sunt plin de planuri.
- Vezi să nu crăpi.
- Ca băşica aceea?
- Mai rău: ca toate băşicile de pe pământ la un loc.
- Atunci, măcar o să fie o explozie ca lumea."
"- Prostul de mine! Eu tot turuiam din gură, şi ei or fi avut de lucru"
"- A uitat să mi-l ia. (Iar se porneşte pe râs.)
- (Scoate cuţitul.) Ca să vezi ce înseamnă să te pripeşti la-nghiţit!
- Putea să pună şi el o strecurătoare.
- Un grătar, ceva.
- Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.
- Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.
- (Către peşte.) Bine, mă musteţea, se poate să faci tu o imprudenţă ca asta?!
- (Învârtind în mâna cuţitul.) Dacă mă sinucid?"
"Dar uite, voi, pentru că aţi fost doi, v-aţi încurajat unul pe altul. (Imitând.)
„Nu te lăsa măi tată!” – „Nu mă las, tăticule!” – „Nu te lăsa, tăticule!” –
„Nu mă las măi tată!” (Pauză.)
- Şi uite unde aţi ajuns. Mare noroc, zău!
- (Curios.) Ei, cum a fost?
- Întreb şi eu ca prostu’. Multă lume s-a împrăştiat.
- Şi-o să se mai împrăştie. Aşa se aude."
"- (Enervat.) Atunci de ce-i mai mănâncă, dacă n-are condiţii?
- Vorbeşti şi tu prostii.
- Trebuie să trăiască şi el, nu?
- Toţi trebuie să trăim.
- Tocmai asta spuneam şi eu – toţi trăiesc... pe-acolo pe unde-or fi. Şi nici nu
ştii când o să te pomeneşti că-ţi bat, cioc, cioc, noaptea, în geam"
"- (Speriat.) Dar dacă într-adevăr sunt mort şi-acum se pune problema să vin
iar pe lume?
- Poveşti!
- Nu vezi cum se învălmăşesc toate?
- Sunt copii care vorbesc în burta mamei.
- Vrei să spui că şi eu... ? (Nu-şi termină gândul.)
- Fugi!
- Ba eu cred că aş fi în stare: doar mă cunosc destul de bine.
- Toate cu o limită
(Se dă mai lângă perete şi încearcă să se măsoare.)
- În orice caz sunt destul de mărişor.
- Şi copiii nenăscuţi vorbesc – între ei. Doar gemenii. Femeile însărcinate se
strâng mai multe la un loc – să mai stea copiii de vorbă. Aşa se zice."
"(Se apleacă, privind ceva jos.) Cărăbuşii au o groază de picioare, dar când
se răstoarnă pe spate nu mai pot să-şi revină, sunt ca şi pe lumea cealaltă.
Poate ar trebui să aibă parte din picioarele din spate. Să-şi distribuie mai
raţional picioarele."
- A, e imposibil! Trebuie să înceapă mai întâi războiul pentru reîmpărţirea
picioarelor."
"- Când am să ies de aici, am de gând să opresc primul om întâlnit şi să-l
întreb: „Ce mai faci?”
- Sunt plin de planuri.
- Vezi să nu crăpi.
- Ca băşica aceea?
- Mai rău: ca toate băşicile de pe pământ la un loc.
- Atunci, măcar o să fie o explozie ca lumea."
"- Prostul de mine! Eu tot turuiam din gură, şi ei or fi avut de lucru"
July 4, 2013
Este ceva foarte ciudat pentru mine cand gasesc o scriitura a unui autor roman care sa contina atatea momente literare foarte frumoase. Mi s-a parut o piesa foarte bine scrisa, un monolog clar, liniar si totusi rupt pe alocuri, cu frazatie excelenta.
E bine ca este lectura de bac.
E bine ca este lectura de bac.
February 25, 2022
Genială.
May 1, 2018
Imprumutata de la Cristina
Read
March 11, 2024ce am citit?
March 10, 2023
Interesting...
Displaying 1 - 30 of 225 reviews