What do you think?
Rate this book
69
Premiul pentru debut in Proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pe anul 2004
„Intr-un cadru pe care l-a trasat modernismul tirziu (Salinger), cu eroii sai adolescenti exasperati de mizeria cotidianului, dar si explorindu-l cu ardoare; cu o lectura interesata, profesionista, a «muzicilor si fazelor» lui Ovidiu Verdes; cu o revizitare - in linie postmoderna - a «Opiniilor unui clovn» de Heinrich Boll, Ionut Chiva isi construieste discursul sau propriu, ale carui disparitate aparenta si oralitate necenzurata urmaresc sa produca, mai presus de orice, impresia firescului. Nimic nu pare sa fie intimplator in aceasta proza al carei final ii ridica - sau ii descopera - miza. Dupa ce se dezgusta de sine (si de lume), personajul-narator se reasuma spectaculos. Nu incape indoiala ca de Ionut Chiva vom mai auzi.
„Intr-un cadru pe care l-a trasat modernismul tirziu (Salinger), cu eroii sai adolescenti exasperati de mizeria cotidianului, dar si explorindu-l cu ardoare; cu o lectura interesata, profesionista, a «muzicilor si fazelor» lui Ovidiu Verdes; cu o revizitare - in linie postmoderna - a «Opiniilor unui clovn» de Heinrich Boll, Ionut Chiva isi construieste discursul sau propriu, ale carui disparitate aparenta si oralitate necenzurata urmaresc sa produca, mai presus de orice, impresia firescului. Nimic nu pare sa fie intimplator in aceasta proza al carei final ii ridica - sau ii descopera - miza. Dupa ce se dezgusta de sine (si de lume), personajul-narator se reasuma spectaculos. Nu incape indoiala ca de Ionut Chiva vom mai auzi.
- GenresRomanian Literature
192 pages, Hardcover
First published January 1, 2004
42 people want to read
About the author
Ionuţ Chiva
18 books10 followersnascut 1978
facut liceu arhitectura
facut facultate litere
publicat roman picar interesant 69 – 2004, Editura Polirom
lucrat corector la ziar, ziarist, traducator, corector
plecat decembrie 2009
publicat volum poezii cronologic
interesant institutia moarta a postei –
2011, Editura Casa de Pariuri
Literare
placut animalele, ciinii
placut tari terminale, Belgia
prietenii balmajesc despre el lucruri
intortocheate, de neinteles, ca e
geniu crud si nostalgic, ca umbla mai
mult prin padure si a fost pe rind
micul Burroughs, micul Faulkner
si micul Hemingway, ca umbla mai
mult cu ciinii prin padure, spun
lucruri stranii, de neinteles.
facut liceu arhitectura
facut facultate litere
publicat roman picar interesant 69 – 2004, Editura Polirom
lucrat corector la ziar, ziarist, traducator, corector
plecat decembrie 2009
publicat volum poezii cronologic
interesant institutia moarta a postei –
2011, Editura Casa de Pariuri
Literare
placut animalele, ciinii
placut tari terminale, Belgia
prietenii balmajesc despre el lucruri
intortocheate, de neinteles, ca e
geniu crud si nostalgic, ca umbla mai
mult prin padure si a fost pe rind
micul Burroughs, micul Faulkner
si micul Hemingway, ca umbla mai
mult cu ciinii prin padure, spun
lucruri stranii, de neinteles.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
October 19, 2022
Abandonata la pag 54, nu merita osteneala
February 10, 2017
Mi s-a parut ca seamana foarte mult cu "Portocala mecanica", doar ca se injura in romaneste. Si nu parea fortat deloc :).
May 3, 2025
Apărut la Editura Polirom, 2004, romanul lui Ionuț Chiva este un eșec absolut, din toate punctele de vedere, mai exact cele care au în vedere literatura, pentru că, dacă e vorba de cultura de cartier, sau de sub-cultură, probabil că e perfect..., dar și aici până la un punct, cel al reiterării, pe teren românesc, cu inconvenientele și erorile de rigoare, cu lacunele și exagerările tipice unei literaturi de provincie culturală, clar la periferia marii literaturi.
Însă și așa fiind, să vedem care sunt caracteristicile romanului atât de simplu, și totuși atât de sugestiv și, de ce n-am spune-o?, atât de eronat-exagerat-porcos numit 69.
În primul rând e absența unui subiect, sau, dacă el chiar există, se pierde în multitudinea de vulgarități gratuite și de episoade forțat violent-senzuale, cu un chinuit potențial sadic.
E vorba de povestea a trei crai din cartierele bucureștene, naratorul-personaj Muiuț (în subsidiar autor și, cu foarte puțină fantezie, se vede de ce se alege un astfel de nume hipocoristic), Lazy și Vladimir, care iau lumea în piept (mai exact în niște testicule imaginare) și trăiesc la extrem, tratând totul în joacă și bătându-și joc de o întreagă lume, până și de ei, fapt care, în final se răzbună, și cei trei vor sfârși nu tocmai onorabil și comod pentru ei: Muiuț își pierde urma, Lazy intră la ospiciu. În critica de așa-zisă specialitate, din complezență sau pentru că experții se simțeau datori unei plăți anticipate, s-au spus multe și s-a vorbit la modul laudativ despre acest roman, căutându-se tot soiul de virtuți și calități ascunse „publicului larg, neavizat”, în fapt inexistente li totalmente absente.
Romanul are, dacă e să îi găsim vreo virtute, un unic atribut: e prost scris, lipsit de subiect și de miză, cu personaje penibil construite (de fapt neconstruite, inconsistente), cu un stil chinuit, care vizează în mod obsesiv obscenul și vulgaritatea, dar fără acoperire.
Ce vor fi vrut să demonstreze prin laudele lor – în fond destul de subțirele și de timide – niște critici de așa-zisă marcă – pe care mi-e jenă să-i numesc – chiar nu știu. Dar știu că ne aflăm în fața unui roman (chiar e roman?) penibil, care face rușine oricărui raft de cititor adevărat, de împătimit al literaturii de calitate, fie ea și licențioasă (vezi! numai Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Școala libertinajului, de marchizului de Sade, care sunt literatură, vulgară, lascivă, ba chiar porcoasă..., dar literatură).
Nu contestăm potențialul real al autorului, care are o cultură literară superioară multor altor autori de romane, care s-a pierdut însă într-o scriitură de un asemenea calibru. Nu sunt puține referințele culturale, risipite, aparent aleator, prin text, numai că ele nu salvează ansamblul, care rămâne lamentabil.
În concluzie, un autor de mâna a șaptea, bun pentru adolescenții care, lipsiți de Internet (puțin probabil azi), vor să se masturbeze, dar nu au imaginație și nici curajul să fie inventivi. Oricum romanul acesta nu îi va ajuta pe termen lung!
Însă și așa fiind, să vedem care sunt caracteristicile romanului atât de simplu, și totuși atât de sugestiv și, de ce n-am spune-o?, atât de eronat-exagerat-porcos numit 69.
În primul rând e absența unui subiect, sau, dacă el chiar există, se pierde în multitudinea de vulgarități gratuite și de episoade forțat violent-senzuale, cu un chinuit potențial sadic.
E vorba de povestea a trei crai din cartierele bucureștene, naratorul-personaj Muiuț (în subsidiar autor și, cu foarte puțină fantezie, se vede de ce se alege un astfel de nume hipocoristic), Lazy și Vladimir, care iau lumea în piept (mai exact în niște testicule imaginare) și trăiesc la extrem, tratând totul în joacă și bătându-și joc de o întreagă lume, până și de ei, fapt care, în final se răzbună, și cei trei vor sfârși nu tocmai onorabil și comod pentru ei: Muiuț își pierde urma, Lazy intră la ospiciu. În critica de așa-zisă specialitate, din complezență sau pentru că experții se simțeau datori unei plăți anticipate, s-au spus multe și s-a vorbit la modul laudativ despre acest roman, căutându-se tot soiul de virtuți și calități ascunse „publicului larg, neavizat”, în fapt inexistente li totalmente absente.
Romanul are, dacă e să îi găsim vreo virtute, un unic atribut: e prost scris, lipsit de subiect și de miză, cu personaje penibil construite (de fapt neconstruite, inconsistente), cu un stil chinuit, care vizează în mod obsesiv obscenul și vulgaritatea, dar fără acoperire.
Ce vor fi vrut să demonstreze prin laudele lor – în fond destul de subțirele și de timide – niște critici de așa-zisă marcă – pe care mi-e jenă să-i numesc – chiar nu știu. Dar știu că ne aflăm în fața unui roman (chiar e roman?) penibil, care face rușine oricărui raft de cititor adevărat, de împătimit al literaturii de calitate, fie ea și licențioasă (vezi! numai Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Școala libertinajului, de marchizului de Sade, care sunt literatură, vulgară, lascivă, ba chiar porcoasă..., dar literatură).
Nu contestăm potențialul real al autorului, care are o cultură literară superioară multor altor autori de romane, care s-a pierdut însă într-o scriitură de un asemenea calibru. Nu sunt puține referințele culturale, risipite, aparent aleator, prin text, numai că ele nu salvează ansamblul, care rămâne lamentabil.
În concluzie, un autor de mâna a șaptea, bun pentru adolescenții care, lipsiți de Internet (puțin probabil azi), vor să se masturbeze, dar nu au imaginație și nici curajul să fie inventivi. Oricum romanul acesta nu îi va ajuta pe termen lung!
Displaying 1 - 3 of 3 reviews