Multe, foarte multe dintre versurile eminesciene postume ne-au rămas până acum necunoscute. Și asta fiindcă, pentru editori, efortul uriaș de a pune în ordine complexitatea neobișnuită a manuscriselor lui Eminescu a fost mereu dublat de greutatea de a decide între ceea ce este provizoriu și definitiv. Dar provizoriul, la Eminescu, își are desăvârșirea sa, uneori la fel de exemplară ca a formei definitive. A venit vremea, poate, să ne dăm seama de acest lucru și să descoperim ceea trebuia odată și o dată descoperit: o altă față a poetului Eminescu, un „sunet secund“ al creației sale poetice, ce se face auzit, în chip indubitabil, în versurile lăsate până acum „în penumbra“ tiparului. Volumul de față adună multe dintre acele „crâmpeie închegate“, cum le numea Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris și tipărit în mărunta literă a aparatului critic din ediția de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totuși acolo. Readunate cu grijă și puse împreună, ele își regăsesc ceva din rostul lor inițial: acela de a fi poezie.
Mihai Eminescu (Romanian pronunciation: [miˈhaj emiˈnesku]; born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist, often regarded as the most famous and influential Romanian poet.
Eminescu was an active member of the Junimea literary society and he worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918).
His first poems volume was published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on January 25, 1902.
Notable works include Luceafărul (Evening Star), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects. In general his work was influenced by the German philosopher Arthur Schopenhauer.
"Dar în noi este un ceva, care adânc samănă ţie Ca şi tine a lui spaţiu se întinde-n vecinicie Şi în marginile noastre el icoană este – a ta – Sufletul. El ne consumă în folosul tău şi ţie El îţi arde gata vecinic de-a lăsa a lui chilie – Numai spre a te-nţelege, se coboară-n noi câtva."
Spre depărtat şi mândru ţărm Străbat a mele cânturi Pe când mă-nec, pe când mă sfărm De valuri şi de vânturi O, ceasuri blânde de noroc Cum nu sunteţi de faţă Când mlădiosul ei mijloc Îl cuprindeam în braţă Când luna lină străbătea Perdelele ferestii Şi pe când cerul strălucea Sub farmecul povestii Când caii albi cu stemă-n frunţi Şi cerbii zânei Dochii Se adunau din văi şi munţi Ţinând la ceruri ochii Şi pe când Amor zâmbitor Cu magica lui vargă În ţara mândră-a viselor Deschide-o poartă largă Şi iată visul a trecut Ca şi când n-au fost parcă Şi spre un ţărm necunoscut Alunec-a mea barcă.
— Credeam ieri ca steaua-ti e-un suflet de Inger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur Ce-arunci a lui raze-n o lunca de laur Cu-al cantului dar
Și tu interpret-a cereștilor plângeri Credeam că ești chipul ce palida stela Desemnă pe-o frunte de undă rebelă Pe valul amar
Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri Răpit de-a ta voce în rai de misteruri și-aduce aminte că-în cerul deschis Vazut-a un geniu mânând reveria Pe-o arpă de aur c-un Ave Maria Și-n Tine cunoște sublimul sau vis.
N-ai cum să nu te întrebi ce înseamnă să găsești un alt Eminescu și cu ce poți începe. Un răspuns la îndemână este volumul ”Eminescu Versuri din Manuscrise”. Ediția pregătită de Ioana Bot și Cătălin Cioabă îți oferă și o selecție din versurile mai puțin cunoscute dar și indicații pentru regăsirea acestora în manuscrisele din arhive ca și în biografia lui Mihai Eminescu. CITAT ”O poveste, o poveste cum n-a fost nici nu mai este, Care de frumoasa lumei lumei însăși dă de veste.” https://youtu.be/5jdfBvj405U