Ai uitat să râzi

by Bogdan Munteanu

„Gata, Teo, plec! Râdem prea puțin, înțelegi?“

Personajele lui Bogdan Munteanu evoluează în scene de viață ce mențin mereu balansul fin între plâns și râs. Vieți care nu se mai întorc, iubiri care nu se mai trăiesc, povești care nu se mai spun până la capăt, trăiri care nu se mai dezvăluie deplin, într-o carte în care fiecare cititor poate descoperi câte ceva despre ceilalți și mai ales despre sine.

„În povestirile lui Bogdan Munteanu, punctele de cotitură sunt atât de surprinzătoare, încât râsul cel mai limpede se preschimbă fulgerător în cea mai zdravănă apăsare. Ca în filmele cu Charlie Chaplin.“ – Dana Jenaru

„Ai uitat să râzi e volumul unui autor pentru care literatura încă are legătură cu rădăcinile ei: ea e, trebuie să fie poveste, epos, spusă cu pasiune, ca în vremurile de demult, când publicul nu erau cititorii, ci ascultătorii.“ – Luminița Corneanu

„Pentru așa o bijuterie de carte, nu cred că e nevoie de un subtitlu, dar dacă totuși ar fi nevoie, cred că i s-ar potrivi cel mai bine formularea «povestiri cu sufletul pe masă». Altfel, mă bucur din adâncul inimii că pe copertă e numele lui Bogdan Munteanu. Un nume pe care, ușor, ușor, o să-l învățăm cu toții și o să-l ținem minte.“ – Filip Florian

Genres: Short Stories, Romanian Literature, Romania

144 pages, Paperback

First published March 1, 2016

About the author

Bogdan Munteanu s-a născut în 1979, la Arad.

A publicat romanul „Stai jos sau cazi” (Nemira, 2022) și volumele de povestiri „Ai uitat să râzi” (Nemira, 2016; 2023, ed. revizuită și adăugită), „Bine te-am rătăcit, Incognito” (Limes, 2011) și „Vals pe fire de păianjen” (Limes, 2010). O parte din prozele sale au apărut în antologii și volume colective din România, Germania, Turcia, Serbia și Marea Britanie.

A semnat, împreună cu Daniela Șilindean, dramatizarea romanului „Stai jos sau cazi”. Spectacolul cu același nume a fost produs de Teatrul „Luceafărul” Iași, în regia lui Cristi Avram.

Locuiește în Timișoara din 1997. Lucrează în domeniul IT și se implică în proiecte culturale.

Reviews

[Valentin Derevlean · Rating 3 out of 5]

Proze cu subiecte diverse, cu câteva personaje care circulă de la o proză la alta. Mici întâmplări ale copilăriei, infidelități, texte cu poantă, pasaje din viața banală trăită la bloc sau la țară. Rețin O zi cu tata, singura care se detașează prin tensiune de celelalte.
Bogdan Munteanu are talent, scriitura e suficient de bine strunită, însă îi lipsește încordarea, misterul, tensiunea din proza scurtă care face ca acest gen literar să fie atât de prizat de cititorii profesioniști. Având deja instrumentele, cred că un viitor volum va îmbunătăți considerabil acest capitol. Altfel, un autor de urmărit și de recomandat.

[Una Citește · Rating 3 out of 5]

17 momente din viață detaliate în capitole mici.

[Ioana · Rating 3 out of 5]

Cartea îți trezește emoții de tot felul, de la nostalgie, la amărăciune, bucurie sau mânie. Toate elementele sunt sudate între ele prin felul deschis în care realitatea este expusă. Nu o luăm pe ocolite, ci mergem direct în miezul intrigii în jurul căreia este construită povestirea. Și totul se produce rapid, în câteva pagini derulându-se câte un episod cotidian. Am scris mai multe despre carte într-un articol publicat pe blog.

https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Ce-mi place când o carte nu este deloc ceea ce pare a fi! Când descopăr că mă înșel asupra a ceea ce cred eu despre gusturile mele! Când descopăr că îmi plac de fapt povestirile, dacă se știu a fi scrise fain!
Credeam că o să râd când voi citi ce a scris Bogdan Munteanu, însă am făcut mai mult de atât. Am descoperit o duioșie frumos învelită în Întâlnirea, nostalgie cu zâmbet pe buze în Corina, pe care eu am pupat - o pe scena ei, căreia cu emoție i-am șoptit...nimic în ureche, paralizată de emoție.
Am descoperit în cartea aceasta, Ai uitat să râzi, realități emoționante, o tandrețe subtilă și dulce, am revăzut oameni care au trăit lângă mine, pe care i-am văzut, simțit...ani dintr-o copilărie frumoasă, așa urâtă cum era ea atunci, văzută de acum. 🙃

Cartea are însă um defect! E prea scurtă! Sau...îi lipsește volumul 2.😅

[Alex Coman · Rating 4 out of 5]

Pe scurt – ușor de citit, accesibilă și adesea captivantă. Good job, Bogdan!

[Larisa · Rating 5 out of 5]

Confesiuni de la un suc, de la o bere, de la un vin. Toate in limbajul lor de strada, de birou, cu romglezisme la tot randul.

Si am ras pentru ca stiu ca asa e: astia suntem, astea ne sunt gandurile, astea ne sunt dilemele.

E ca si atunci cand mergi la bere cu prietenii si nu faci consumatie, nu spui nimic, si nu te intreaba nimeni "De ce razi?".

[Emil Călinescu]

Cartile de proza scurta tot timpul ma pun in dificultate. Nu este deloc genul meu literar, dar cumva ma fac curios. Ele reusesc sa surprinda o galerie mult mai bogata de personaje decat multe romane ample.

Iar aici povestea finala, Ai uitat sa razi, chiar te pune pe ganduri. Cunosc atatea cupluri care au intrat intr-o rutina atat de seaca incat ... au uitat sa rada.

[Gritcan Elena · Rating 4 out of 5]

Drăguțe istorioare, la unele pasaje am ras in hohote.
Cele mai memorabile și emoționante pentru mine au fost istorioara cu tata și cea cu roșcovanul

[Tora · Rating 4 out of 5]

3.5

destul de simpatica si usor de citit

Ii lipseste caldura, nostalgia si grija
iti da impresia de colectie de povesti adunata la o bere cu baietii - cotidiana si de strada

[Livia Petrune · Rating 3 out of 5]

Un volum care conține și povestiri de 4-4,5

[Dumitrache Viorel · Rating 1 out of 5]

Imi pare rau, dar este una dintre putinele carti pe care nu am rezistat sa o citesc pana la capat. Este o adunatura de povesti de omorat timpul, dar pe parcursul citirii acestora mi-am dat seama ca pot fi multe alte moduri si carti cu care poti face asta inainte de pune mana din nou pe aceasta carte.

[Alexandra · Rating 3 out of 5]

Bunuță. Sunt câteva povești la care am pierdut firul, m-am trezit la capătul unui fir pe care nu îmi dădeam seama cum am ajuns. Acum sunt împărțită între a crede că ceva a deraiat din scriitură sau răceala mea curentă nu mă lasă să mă concentrez. Autorul e bun, surprinde detalii interesante. Mai iau în considerare și alte titluri ale sale.

[Alexandra · Rating 2 out of 5]

Genul de carte love it or hate it, eu am picat pe la mijloc cu un "meah". Uneori o nimeresti cu proza scurta, alteori nu, cert este ca Mihai Mateiu cu ai sai Oameni a reusit asta din prima. Bogdan Munteanu inca mai are de lucrat, din 17 povestiri abia ultima incepuse sa promita.

[Tedi · Rating 4 out of 5]

O carte usor de citit care te prinde din prima si e perfecta pentru o duminica linistita. Mi-ar fi placut ca autorul ca intre mai in detaliu in viata personajelor si sa ne spuna si mai mult din povestile lor.

[Oana]

Cate amintiri legate de Romania mi-a trezit cartea asta. Atatea drame marunte sau mari de familie, pe care chiar daca nu le-am trait, le-am simtit indirect prin familia extinsa, neamuri, prieteni si cunostinte.
"O zi cu tata" a fost povestirea mea favorita. 5/5 pentru ea.

[Corina · Rating 4 out of 5]

Povestiri scurte, amuzante sau triste, despre viata de zi cu zi, fix asa cum e ea. Mi-a placut naturaletea scriiturii.

[Ioana · Rating 4 out of 5]

Băi, mi-a plăcut. Cu parfum neaoș ardelenesc, (relatable) de-al casei. N-am vărsat lacrimi, a fost mai cinică abordarea de data asta.

[vlad§ · Rating 3 out of 5]

3.5

[Tiberiu · Rating 3 out of 5]

I-aș fi dat mai mult timp, dar ok.

[Octavia Ungur · Rating 5 out of 5]

Cartea perfecta pentru un weekend rece, cu o cana de ceai fierbinte.

[Popaina · Rating 5 out of 5]

Savuros, secuiesc, ardelenesc.

[Ema · Rating 4 out of 5]

M-a cucerit destul de repede scriitura limpede, cu o puternică amprentă orală, care curge fără să se împiedice în înflorituri și metafore căutate. Bogdan Munteanu lasă impresia că nu ar depune prea mult efort atunci când scrie, pentru că o face într-un stil curat, aparent simplu, care se mulează foarte bine pe caracterul personajelor sale și pe mediul în care se învârt acestea.

Subiectele sunt desprinse din cotidian, astfel că cele mai multe dintre povestiri nu au nimic spectaculos, însă reușesc cumva să depășească pragul banalității și să captiveze - cel puțin așa mi s-a întâmplat mie. La început, avem scene din copilărie și din adolescență, apoi trecem o frontieră invizibilă și ajungem la vârsta maturității, teritoriu în care regăsim, de altfel, o parte dintre personaje, care între timp au devenit adulți.

Aceasta a fost una dintre surprizele cărții: nu mă așteptam ca prozele să se lege în vreun fel, eram pregătită pentru felii de viață disparate, dar iată că unele personaje sunt revăzute într-un alt context și prin ochii altcuiva („Loredan și Loredana” & „Dolce far niente”), sau același narator reapare după ce, probabil, credeam că ne-am despărțit de el definitiv („Întâlnirea” & „Anunțul”).

O altă surpriză: când prozele au devenit din ce în ce mai bune pe măsură ce am înaintat în volum. Chiar le-am însemnat cu un + sau un ~ pe fiecare (n-am găsit nicio povestire cu -), iar de la „Clătite cu zahăr” până la final, cam toate au fost cu +.

Puteți citi aici recenzia mai lungă, scrisă pentru blog: http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...

| Blog | Facebook | Instagram |

[Alex Orbescu · Rating 4 out of 5]

Am devorat această colecție de povestiri în avion, și mi-a plăcut stilul de a transpune clar gândurile personajelor, precum și atmosfera fiecărei povești. Iar cireașa de pe tort a fost surpriza de a descoperi apariția unor personaje din povestirile de la început ca personaje secundare în alte texte ale cărții.