Iepurii nu mor

by Savatie Baștovoi

Sur un air de simplicité trompeuse, ce roman raconte une enfance soviétique, celle du petit Sasha, dix ans, qui grandit entre aveuglement idéologique et éveil sensuel et bucolique dans l'exaltation de la nature. Ou comment l'omniprésente propagande devient parole d'Evangile pour un enfant. Les lapins ne meurent pa s raconte une réalité constamment traversée de slogans que Ba?tovoi, premier auteur moldave traduit en français, fait résonner aussi subtilement que puissamment avec celle de notre société ultra-matérialiste et libérale.

Genres: Romanian Literature, Fiction

160 pages, Paperback

First published January 1, 2002

About the author

Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).

În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.

Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.

În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.

Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.

Cărţi de referinţă: Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).

Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.

Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.

Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.

Reviews

[Stefan · Rating 4 out of 5]

Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!
— Felix Edmundîci

Ultimul proiect ca mirean al ieromonahului Savatie de la Noul Neamț (RM), romanul lui Ștefan Baștovoi e o carte „despre o lume pe care cu toții am uitat-o prea repede” [1], văzută mai ales prin ochii copiilor sovietici care încă n-au apucat să crească.

Firul narativ principal îl urmărește pe Sașa (Aleksandr Vakulovski – nicio legătură cu scriitorul omonim în afara prieteniei acestuia cu Baștovoi) pe parcursul unui an școlar. Sașa e un copil mai sărac, care locuiește la țară cu părinții săi și face naveta la oraș pentru a merge la școală. E un copil naiv dar cu o seninătate ce-mi sugerează sfințenie, poate nu foarte inteligent dar cu unele zvâcniri de profunzime. Un fel de sărac cu duhul, dar și explorator al libertății comparabil cu Holden Caulfield din De veghe în lanul de secară [2,4].

Existența lui se desfășoară între satul natal și oraș; acasă are treburile lui pe lângă gospodărie (are grijă de purcel, pe care-l hrănește cu flori) și se plimbă prin pădure unde are tot felul de reverii, atât din imaginarul copilăriei în URSS (se visează aviator sau cosmonaut sau partizan luptând cu nemții), dar și din imaginarul băieților de pretutindeni (visează la o colegă de clasă prietenoasă și frumos mirositoare). La școală îl găsim aspirant la pionieri, lăsat „oktombrel” (echivalentul șoimilor patriei) până în primăvară din pricina rezultatelor proaste la învățătură, sau mai curând a capriciilor învățătoarei. Participă la toate ritualurile și serbările pionierești și la muncile agricole („subotnice”), la paradele și serbările din 7 noiembrie (aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie), de ziua lui Lenin, 1 Mai și 9 Mai. Când devine într-un târziu pionier, e convins că de-acum are puteri supraomenești (căci pionierii sunt niște eroi), încearcă să smulgă niște copaci din rădăcină, dar bineînțeles că nu reușește. Copil sovietic, care iubește sincer URSS-ul și pe „bunicul” Lenin, dacă simte că ceva nu merge așa cum prescriu cărțile și revistele Partidului, se îndoiește de sine, nu de dogme.

Despre Sophie, fetița enigmatică ce se plimbă cu tatăl ei, doar atât, să nu vă stric plăcerea să vedeți ce e cu ea:

Un soare verde s-a lăsat peste Sophie, luminând casele din jur. Un soare digital și pervers, cu umezeală, deschidea ușile vecinilor și pătrundea cu unghiile ca într-un buzunar adânc. N-ar fi găsit nimic decât un ban. Un ban ieșit din uz, o rublă mare de fier uitată acolo și devalorizată odată cu căderea Uniunii Sovietice.

Adulții din povestea lui Baștovoi sunt, majoritatea, figuranți în lumea lui Sașa – părinții, profesorii, mai ales Nadejda Petrovna, învățătoarea dogmatică și violentă, care favorizează copiii din familii „bune” și îi obijduiește (na! că nu găsesc un cuvânt mai potrivit) pe cei mai săraci. Un personaj mai consistent e Nikolai Arsenievici, cel care crește iepurii și care la începutul romanului vrea să construiască cea mai înaltă scară din lume, cu care să ajungă până la cer, dar până la urmă nu o poate ridica și o lasă baltă. Peste toți, Vladimir Ilici Lenin, visat de adulți, iubit de copii, poartă tot felul de conversații suprarealiste cu un pădurar sau cu Felix Edmundîci (Dzerjinski – unul din conducătorii revoluției din 1917, apoi primul comandant al CEKA, în cele din urmă personaj central al bancurilor sovietice, un executant eficient dar limitat: „Tu, Edmundîci, se vede că nu posezi sensul cuvintelor.” [p. 11]). Igor Mocanu vorbește despre „ediția a ii-a cu Lenin în filigran” [3].

Pădurea este locul în care se întâlnesc și se înnoadă toate firele narative: Sașa găsește scara lui Nikolai Arsenievici, Lenin discută cu pădurarul sau cu Felix Edmundîci, Sophie se plimbă cu tatăl său. Un loc magic, straniu, poate chiar sacru, un loc în care copiii (mai ales) sunt feriți de agresiunea exteriorului, în care constrângerile regimului devin un fel de iluzii sau miraje, fantasme întrezărite printre trunchiurile de copaci la o distanță ce nu poate fi apreciată cu ochiul. Atmosfera a fost comparată de Paul Cernat cu cea din filmele lui Tarkovsky; deși nu sunt fan al regizorului rus, recunosc că nu-mi pot imagina scenele din pădure decât în alb-negru (sau poate sepia?).

Povestea iepurilor e o parabolă a libertății încătușate ce se corelează simbolic în roman cu educația absurdă, criminală a copiilor. O carte în care mai multe fire narative se împletesc precum temele într-o partitură de jazz; multă improvizație, pasaje lirice și suprarealiste. Părțile se leagă lin, uneori pierzi tema pe care brodează Baștovoi, îți ia timp să realizezi care personaj e în scenă, dar asta contribuie la crearea atmosferei. O carte foarte reală, foarte autentică, în pofida atmosferei stranii și lichide. Romanele publicate ulterior ca Ieromonah Savatie nu se apropie de Iepuri... decât prin fluența limbajului, în rest sunt declamative și manipulatoare. În schimb Iepurii... e de citit neapărat.

[1] Șerban Axinte, „«Am vrut să surprind cât mai viu sentimentul sovietic.» Interviu cu Ștefan Baștovoi” Suplimentul de cultură 143 (1-7 sept 2007), pp. 7-9.

[2] Paul Cernat, „Baloanele copilăriei sovietice”. Bucureștiul cultural 8 (2007).

[3] Igor Mocanu, „Cele două soiuz-uri”Tiuk! 17 (3 oct 2007).

[4] Mihai Vakulovski, „Chip de prefață în loc de postfață la o carte vie despre un sentiment mort care ne suflă în ceafă”. Prefață la ed i a cărții. Online aici.

[Andreea Toader · Rating 3 out of 5]

3,5 ⭐

[Solodchi Andreea · Rating 3 out of 5]

Această carte e o bună ocazie de-a te familiariza cu viaţa cotidiană dintr-o republică sovietică, toate având loc într-o lume brutală în care se zbate un copil. Unii ar zice că ar fi de-o mare profunzime, dar eu am rămas un pic insensibilă în fața ei, probabil pentru că nu am trăit în perioada aia şi n-am simțit pe propria piele cum e să fii un elev pioner.
Povestea "iepurilor" e o parabolă a libertății încătuşate pe care o putem corela în mod simbolic cu educația absurdă a copiilor din Moldova, o copilărie cu pioneri şi muncă patriotică, cu onoare şi dragoste pentru URSS.

[Attila · Rating 3 out of 5]

Savatie Baștovoi is an Atheist-turned-monk of Moldavian origin. From his articles, interviews etc he seems a nice and wise person; he is not characterised by the exaggerated conservatism typical of many Orthodox clerics.

Iepurii nu mor (The rabbits don't die) is one of his "worldly" books written in his youth, a semi-autobiographical account of a Soviet childhood. There are some memorable passages and spot-on observations; I especially liked how the kid tried to understand and interpret Communist dogma. On the other hand, it is just a stereotypical "Communist-era memories" book, so popular now in Eastern Europe. It is okay, but it did not leave a deep impression on me.

[Liliana · Rating 3 out of 5]

Cu tot respectul meu pentru autor, aceasta carte la mine n-a prea mers. M-am tinut pina la pagina 75 unde am zis ca nu pot mai mult.

Romanul se dedica "copiilor sovietici care au crescut mari", poate si acesta ar fi unul din motivele ca nu ne-am inteles... nu sunt un copil sovietic.

Pe linga istoria lui Sasa, personajul principal, apar si niste capitole/ pasaje desprinse parca din " teatrul absurdului" unde orice logica si coerenta in gindire lipseste, sunt niste dialoguri, replici fara legatura intre ele. Poate prin acest procedeu artistic, autorul a dorit sa transmita absurditatea ideilor sovietice, poate analizand in profunzime, citind mesajul de printre randuri ajungi sa intelegi ce-a vrut sa transmita scriitorul. Spre regretul meu, eu nu am avut rabdare.

[Gabrielle Danoux · Rating 4 out of 5]

Ce roman décrit les aventures comico-fantastiques d'un cancre dans le système éducatif communiste. L'étrange univers de l'enfance y est restitué avec pertinence, offrant ainsi un exutoire bienvenu à un sujet par ailleurs relativement rebattu (le communisme soviétique et ses conséquences). L'ensemble reste ancré dans cette simplicité quotidienne qu'on retrouve dans le film « Contes de l'âge d'or ». Néanmoins, l'onirisme n'évite pas quelques passages un peu hermétiques.
Quoi qu'il en soit, à lire, cela vaut le détour !

[tnqse · Rating 5 out of 5]

Romanul ăsta e despre copilăria noastră, a tuturor: cu bucuriile mari din lucruri mici, lumea care pare uriașă și plină de posibilități și adulții capricioși care apar doar să ne spulbere visul. Sașa se bucură și suferă la superlativ, ca orice alt copil. Ludic, viu și actual. 5/5