What do you think?
Rate this book
Sfârșitul a fost aproape
21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfirsit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totusi, putini au crezut ca acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agentii de publicitate, e unul dintre ei. Cu citeva zile inainte, el o va rapi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, si o va duce in buncarul sau. Zilele petrecute acolo, in asteptarea unei apocalipse putin probabile, ii vor aduce Marianei revelatii neasteptate, in timp ce lumea de la suprafata va deraia de la cursul ei firesc atunci cind cei care o cunosc vor constata disparitia sa.
Noul roman al lui Bogdan Costin este o satira la adresa unei civilizatii pe cit de moderne si de avansate tehnologic, pe atit de dominate de frica, in toate formele ei. Nu atit de cea a extinctiei totale, cit de micile frici care ii tin captivi pe oameni in inconfortabilele buncare ce devin propriile lor vieti, odata cu deziluziile aduse de trecerea timpului.
„Ambitia mea e sa scriu cea mai trista si mai comica poveste din lume. Nu cred ca mi-a iesit inca partea cu «din lume», nici cu «cea mai», dar o sa mai insist. Cartea de fata nu e despre sfirsitul lumii, ci despre cum continua ea sa existe, cu bune si rele, tinuta laolalta, ca sa nu se destrame, parca mai degraba de o frica omniprezenta decit de legile fizicii. Am incercat sa transpun in universul mic al unei agentii de publicitate problemele lumii contemporane, asa cum le resimt eu.“ (Bogdan Costin)
Noul roman al lui Bogdan Costin este o satira la adresa unei civilizatii pe cit de moderne si de avansate tehnologic, pe atit de dominate de frica, in toate formele ei. Nu atit de cea a extinctiei totale, cit de micile frici care ii tin captivi pe oameni in inconfortabilele buncare ce devin propriile lor vieti, odata cu deziluziile aduse de trecerea timpului.
„Ambitia mea e sa scriu cea mai trista si mai comica poveste din lume. Nu cred ca mi-a iesit inca partea cu «din lume», nici cu «cea mai», dar o sa mai insist. Cartea de fata nu e despre sfirsitul lumii, ci despre cum continua ea sa existe, cu bune si rele, tinuta laolalta, ca sa nu se destrame, parca mai degraba de o frica omniprezenta decit de legile fizicii. Am incercat sa transpun in universul mic al unei agentii de publicitate problemele lumii contemporane, asa cum le resimt eu.“ (Bogdan Costin)
- GenresRomanian Literature
288 pages, Paperback
First published April 1, 2016
50 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
August 18, 2018
Bogdan Costin a reusit sa condenseze cele mai mari frici ale oamenilor in 288 de pagini. Este un roman dens, cu personaje multe si diferite. Nu cred ca va exista cineva care sa citeasca aceasta carte si sa nu se regaseasca in ea. Iar lucrul asta place cititorului.
Este o carte desteapta, mi-a facut foarte mare placere sa o citesc. Este o carte care condamna felul superficial in care ne judecam unii pe altii. Sunt cateva momente vesele, iar pentru cei care inca nu s-au gandit foarte mult la anumite aspecte pe care Costin le puncteaza (moarte, speranta vs credinta, imbatranirea, rutina zilnica) poate fi un roman ingrozitor de trist.
Mie nu mi s-a parut nici vesel, nici trist, a fost tocmai cum trebuie. Romanul are forta, e bine scris si are o actiune "rotunda" (cred ca asa se spune).
Iata ca lui Zografi, Braniste si Nemerovski li se mai adauga un scriitor roman contemporan de calitate. Ma bucur ca l-am descoperit.
Personajul preferat - Emil
Personajele in care m-am regasit cel mai mult - Razvan si Alex (paradoxal dar da, se poate)
Este o carte desteapta, mi-a facut foarte mare placere sa o citesc. Este o carte care condamna felul superficial in care ne judecam unii pe altii. Sunt cateva momente vesele, iar pentru cei care inca nu s-au gandit foarte mult la anumite aspecte pe care Costin le puncteaza (moarte, speranta vs credinta, imbatranirea, rutina zilnica) poate fi un roman ingrozitor de trist.
Mie nu mi s-a parut nici vesel, nici trist, a fost tocmai cum trebuie. Romanul are forta, e bine scris si are o actiune "rotunda" (cred ca asa se spune).
Iata ca lui Zografi, Braniste si Nemerovski li se mai adauga un scriitor roman contemporan de calitate. Ma bucur ca l-am descoperit.
Personajul preferat - Emil
Personajele in care m-am regasit cel mai mult - Razvan si Alex (paradoxal dar da, se poate)
November 6, 2017
4,5/5
Am citit acest roman în mai puțin de o săptămână. Pe măsură ce îl citeam mă gândeam că ar fi un cadou bun de Crăciun pentru părinții mei, care nu prea știu cu exactitate cu ce mă ocup. Apoi m-am gândit mai bine, si cred că aș prefera să nu știe versiunea asta a joburilor din publicitate. Poate le voi sugera cartea, dar nu e un cadou bun Crăciun.
„Sfârșitul a fost aproape” este un roman despre deziluziile vieții de adult. Despre tot ceea ce ți-ai dorit vreodată, dar odată ce le ai, nu le mai vrei – căsătorie, copii, un apartament, bani. E dureros pentru cititor să asiste la atâtea drame nespectaculoase care sunt rupte din realitatea lui imediată: colegul de lângă tine poate fi la fel de sictirit și sătul de viață precum Tudor, sau una dintre șefe poate suferi de singurătate ca Felicia. Asta e marele atu al romanului: după ce îl termini, îți privești colegii altfel. Accentuează dedublarea job-viață în afara jobului, chiar dacă limitele dintre instanțe se blurează până când nu mai deosebești ce e al tău și ce e al companiei la care lucrezi.
Al doilea lucru remarcabil este faptul că personajele sunt atât de reale și complexe, încât le asociezi imediat personalităților colegilor de la tine din firmă. În prima jumătate a cărții asta m-a amuzat enorm, aveam impresia că știu despre cine se vorbește! Apoi m-a întristat realizarea că orice cititor din industrie, și poate chiar și din afara ei, și-ar regăsi colegii în personaje. Și din nou dramele domestice capătă proporții enorme - toată lumea e nemulțumită, are vise neîmplinite și nu știe ce dracu se întâmplă cu viața/țara lor. Deci asta înseamnă să fii adult? Asta înseamnă alienarea ființei de care vorbea Marx și despre care am învățat la sociologie, dar mi s-a părut mereu un subiect sterp și irelevant, având în vedere toata ideologia neoliberalistă cu care sunt bombardată zilnic prin seriale și articolele de pe facebook? Maybe...
Un plot care te face să nu știi dacă vrei să râzi sau să plângi. Cu siguranță e genul de roman pe care voi vrea să-l recitesc la 30 de ani, la 40, șamd.
Am citit acest roman în mai puțin de o săptămână. Pe măsură ce îl citeam mă gândeam că ar fi un cadou bun de Crăciun pentru părinții mei, care nu prea știu cu exactitate cu ce mă ocup. Apoi m-am gândit mai bine, si cred că aș prefera să nu știe versiunea asta a joburilor din publicitate. Poate le voi sugera cartea, dar nu e un cadou bun Crăciun.
„Sfârșitul a fost aproape” este un roman despre deziluziile vieții de adult. Despre tot ceea ce ți-ai dorit vreodată, dar odată ce le ai, nu le mai vrei – căsătorie, copii, un apartament, bani. E dureros pentru cititor să asiste la atâtea drame nespectaculoase care sunt rupte din realitatea lui imediată: colegul de lângă tine poate fi la fel de sictirit și sătul de viață precum Tudor, sau una dintre șefe poate suferi de singurătate ca Felicia. Asta e marele atu al romanului: după ce îl termini, îți privești colegii altfel. Accentuează dedublarea job-viață în afara jobului, chiar dacă limitele dintre instanțe se blurează până când nu mai deosebești ce e al tău și ce e al companiei la care lucrezi.
Al doilea lucru remarcabil este faptul că personajele sunt atât de reale și complexe, încât le asociezi imediat personalităților colegilor de la tine din firmă. În prima jumătate a cărții asta m-a amuzat enorm, aveam impresia că știu despre cine se vorbește! Apoi m-a întristat realizarea că orice cititor din industrie, și poate chiar și din afara ei, și-ar regăsi colegii în personaje. Și din nou dramele domestice capătă proporții enorme - toată lumea e nemulțumită, are vise neîmplinite și nu știe ce dracu se întâmplă cu viața/țara lor. Deci asta înseamnă să fii adult? Asta înseamnă alienarea ființei de care vorbea Marx și despre care am învățat la sociologie, dar mi s-a părut mereu un subiect sterp și irelevant, având în vedere toata ideologia neoliberalistă cu care sunt bombardată zilnic prin seriale și articolele de pe facebook? Maybe...
Un plot care te face să nu știi dacă vrei să râzi sau să plângi. Cu siguranță e genul de roman pe care voi vrea să-l recitesc la 30 de ani, la 40, șamd.
May 13, 2019
La prima vedere, punctul central al acestui roman este Emil, un barbat trecut de prima tinerete care ajunge sa creada ca o apocalipsa este aproape. Trage totusi speranta ca cei pregatiti ca el mai au o sansa sa supravietuiasca. Hotaraste sa rapeasca o colega de munca, pentru a o proteja in momentul in care apocalipsa se va dezlantui.
In carte se intampla, insa, atat de multe, incat la un moment dat ideea centrala paleste pe langa toate intrigile, barfele, temerile, dezamagirile celorlalte personaje prezentate. Cartea o vad ca pe o satira la adresa comportamentului uman, ca pe o analiza a dezamagirilor vietii de adult. Este imposibil sa nu te regasesti in cel putin unul dintre colegii lui Emil, daca nu chiar in fiecare. Fara exceptie fiecare personaj iti creeaza o stare de dezgust, dar in acelasi timp ajungi sa ii iubesti pe toti, pentru ca si tu ai gandit/actionat cu siguranta la fel la un moment dat.
In carte se intampla, insa, atat de multe, incat la un moment dat ideea centrala paleste pe langa toate intrigile, barfele, temerile, dezamagirile celorlalte personaje prezentate. Cartea o vad ca pe o satira la adresa comportamentului uman, ca pe o analiza a dezamagirilor vietii de adult. Este imposibil sa nu te regasesti in cel putin unul dintre colegii lui Emil, daca nu chiar in fiecare. Fara exceptie fiecare personaj iti creeaza o stare de dezgust, dar in acelasi timp ajungi sa ii iubesti pe toti, pentru ca si tu ai gandit/actionat cu siguranta la fel la un moment dat.
May 3, 2016
Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu
..........................................
Scriitura este alertă, dialogurile amuzante, când e cazul, bine închegate, iar părţile în care autorul analizează cu atenţie diferite aspecte sociale, politice sau economice ale societăţii româneşti ante-apocalipsă fac deliciul romanului. Cert este că Bogdan Costin începe să stăpânească din ce în ce mai bine secretele meseriei de scriitor.
Mi-a plăcut romanul lui Bogdan Costin și nu spun asta întrucât am împrumutat numele meu unui personaj (cel care iese cel mai bine din toată nebunia) ci pentru că Bogdan chiar scrie fain, deși mai merge cizelat pe ici-colo și nu ar strica puțin mai multă atenție la construcția finală, este un scriitor cu forță, cu tupeu, un scriitor care știe să observe, să analizeze și să ofere cititorului o lectură de calitate.
.......................................
..........................................
Scriitura este alertă, dialogurile amuzante, când e cazul, bine închegate, iar părţile în care autorul analizează cu atenţie diferite aspecte sociale, politice sau economice ale societăţii româneşti ante-apocalipsă fac deliciul romanului. Cert este că Bogdan Costin începe să stăpânească din ce în ce mai bine secretele meseriei de scriitor.
Mi-a plăcut romanul lui Bogdan Costin și nu spun asta întrucât am împrumutat numele meu unui personaj (cel care iese cel mai bine din toată nebunia) ci pentru că Bogdan chiar scrie fain, deși mai merge cizelat pe ici-colo și nu ar strica puțin mai multă atenție la construcția finală, este un scriitor cu forță, cu tupeu, un scriitor care știe să observe, să analizeze și să ofere cititorului o lectură de calitate.
.......................................
June 30, 2021
Mamele de azi munceau până la șapte seara, ajungeau acasă extenuate ca să întâlnească niște omuleți disperați după atenția lor în puținele ore până când erau trimiși la culcare, trebuiau să se gândească la ce grădiniță, la ce școală să‑și dea copilul, de stat, unde era un dezastru, sau particulară, unde era extrem de scump, cum să ajungă copilul acasă după ore, probabil plătind transport de la școală sau Kids Taxi, ce fel de bonă să aleagă, era un risc uriaș și un consum emoțional intens cu fiecare alegere făcută, cum să‑și facă temele copiii, oare nu mai bine să plătească un afterschool unde să fie sigure că le fac, ce fel de lucruri suplimentare să le ofere copiilor, lecții de tenis, de pian, de înot, de balet, de orice extracuriculare, dar conta foarte mult la ce ore aveau loc toate astea și cum ajungeau copiii la ele, și cu toate astea simțind în adâncul sufletului lor de mame că nu e chiar bine ce fac, copii de șapte ani pleacă la 7 dimineața de acasă și ajung la 7 seara, au un program de adulți, și Mariana nu era deloc sigură că vrea ca micul David să trăiască genul ăsta de copilărie, dar nici nu avea alte opțiuni.
May 10, 2020
4.5/5.
May 11, 2016
Marele merit al romanului lui Bogdan Costin este acela că ne înfățișează în mod plauzibil și realist lumea din jurul nostru, cu toate lucrurile bune și rele pe care le conține. Aici, utilizând o lume familiară, cea a publicitarilor, vorbește despre tot ce ne înconjoară: căsnicii perfecte sau căsnicii destrămate, ura față de Băsescu sau față de Guvern, iluzia adevărului adusă de Antene sau de OTV, adulterul, dorința de a mânca sănătos, frica față de boli și viața tumultoasă din corporații.
Nu se poate să nu te regăsești într-una din situații și să nu zâmbești, amar sau nu, atunci când personajele (care acoperă cam toate straturile psihologice) vorbesc despre sfârșitul lumii, religie, mâncarea sănătoasă vs mâncarea de la McDonals, despre ateism sau responsabilitatea de a avea copii.
Să spun că, într-o lume ideală, acest roman (dar și precedentul) ar fi fost cumpărat imediat pentru cinema și ar fi ieșit un film pe cinste, pentru că romanele lui Bogdan sunt foarte cinematografice. La noi, cine să îl vadă?
Deși mi-a plăcut mai mult primul, vi-l recomand și pe acesta cu căldură, este un thriller ce merită citit, mai ales dacă trăiești prezentul.
Nu se poate să nu te regăsești într-una din situații și să nu zâmbești, amar sau nu, atunci când personajele (care acoperă cam toate straturile psihologice) vorbesc despre sfârșitul lumii, religie, mâncarea sănătoasă vs mâncarea de la McDonals, despre ateism sau responsabilitatea de a avea copii.
Să spun că, într-o lume ideală, acest roman (dar și precedentul) ar fi fost cumpărat imediat pentru cinema și ar fi ieșit un film pe cinste, pentru că romanele lui Bogdan sunt foarte cinematografice. La noi, cine să îl vadă?
Deși mi-a plăcut mai mult primul, vi-l recomand și pe acesta cu căldură, este un thriller ce merită citit, mai ales dacă trăiești prezentul.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews