Sărbătoarea Corturilor

by Ioan T. Morar

În România anilor 1980, membrii unui grup coral specializat în cîntări bisericeşti caută să scape din robia unor confesiuni care nu-i mulţumesc, în încercarea de a descoperi adevărata credinţă. Aparţinînd iniţial cultului baptist, trec la penticostali, apoi la adventişti, iar în cele din urmă se circumcid şi se convertesc la iudaism. Astfel ajung să emigreze în Israel, unde fiecare se descurcă cum poate. Însă Jac, Corneliu şi Beni, cei trei conducători şi ultimii reprezentanţi ai grupului, nu îşi găsesc nici aici liniştea sufletească: Beni ajunge să îmbrăţişeze doctrina mesianică, devenind rabin, în vreme ce Jac şi Corneliu se întorc după 1990 în România, unde pun bazele unui cult iudeo-creştin, „Sărbătoarea Corturilor”, convinşi fiind, după ani de peregrinări, de un singur lucru: „Nu contează dacă rătăcim sau nu. Dumnezeu ne va găsi oriunde Îl căutăm”.

Genres: Romanian Literature

480 pages, Paperback

First published April 1, 2016

About the author

Ioan T. Morar este un scriitor, jurnalist, diplomat și activist civic din România.

În 1981 a absolvit ca șef de promoție facultatea de Filologie a Universității Timișoara, secția română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 a devenit redactor al revistelor Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul și Alianța Civică.

Între 1990 și 1991 a fost redactor șef la Varietăți, TVR, de unde a demisionat. Este membru fondator al Academiei Cațavencu unde lucrează și în prezent. Din toamna anului 2004 este și senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, pînă în 1996 activînd în grupul Divertis. Este realizator și prezentator al emisiunii „Lumea citește!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marseilles, Franța.

Reviews

[Radu Popovici · Rating 4 out of 5]

3,5 *

[Vio · Rating 4 out of 5]

Foarte mult mi-a plăcut cartea asta. Mi s-a părut foarte interesantă și scrisă cu o deosebită claritate.

O surpriză de proporții. Știu că Ioan T. Morar scrie de ceva timp, îl voi urmări cu mare atenție pe viitor. Olé!

p. 42
”Așa cum noi putem auzi ce vorbește cuplajul nostru la telefon, și Diavolul, ca și cum ar ridica și el receptorul, ne aude rugăciunile adresate lui Dumnezeu. Și cînd nu le mai aude, cînd știe că nu te mai rogi, nu te lasă singur, vine să te întrebe ce mai faci.”

p. 64-65
”- (...) La procesul lotului Moisescu, judecătorul a pus o întrebare cumva banală, în ordinea lucrurilor: ”Prin ce mijloace au intenționat acești acuzați să răstoarne guvernul?”. Și acum urmează partea genială. Procurorul a răspuns: ”Prin rugăciuni”. Fratele meu, regimul comunist se teme să nu fie răsturnat prin rugăciuni! E colosal! Și-i bagă pe cei doisprezece la închisoare, ca și cum acolo ei nu s-ar fi putut ruga! Îți dai seama, dacă judecătorul era deștept sau bine intenționat spunea: ”Arestați-l pe procuror, el crede că statul nostru socialist poate fi răsturnat pe calea mistică a rugăciunilor”. Cum să zici asta și apoi chiar să condamni niște oameni care au uneltit împotriva statului prin rugăciuni! Doamne, iartă-ne!”

p. 335
”Doamne, nu-mi da tot ce-ți cer, că mi se lenevește credința.”

PS Typos cu ghiotura, din păcate. Peste 20, după care nu am mai numărat cu strictețe.

[Madam Bovaread · Rating 5 out of 5]

Suntem în România comunistă, si se știe despre comuniști că nu erau prea prieteni cu religia. Fiind parte a unei biserici baptiste, Corneliu este "rugat" să "dea cu subsemnatul" despre dedesupturile bisericii, cu alte cuvinte să-și "toarne" frații de credință.

Însă lucrurile iau diverse întorsături pentru că un grup restrâns, din care făcea parte și Corneliu, se hotărăște să pornească în căutarea adevăratei religii, care aparent nu mai rezonează cu ce au în biserica baptistă. Acesta este doar primul lor pas într-o călătorie spirituală, începută în România, ce îi va purta până în Israel. Grupul căutător de adevăr va oscila de la baptiști la penticostali, apoi de la penticostali la adventiști, și în cele din urmă la iudaism.

Grupul este condus direct și indirect de către Jac, Ben și Corneliu (turnătorul), un fel de "nesfântă treime" după care se ghidează ceilalți. Aflăm portretele membrilor grupului și ajungem să îi cunoaștem îndeaproape, până când aceștia trec la religia iudaică, mutându-se în Istrael și ajungând aproape fanatici, sau în termeni mai creștinești,. "mai catolici decât Papa". Aici grupul se dispersează și o parte din ei înființează o nouă religie numită "Sărbătoarea corturilor", care este o sinteză a tot ce au experimentat și înțeles în urma experiențelor trăite ca protestanți, și mai apoi ca adepți ai iudaismului. Corneliu, "trădătorul", ajunge în niște dileme fizice și spirituale.

[Gabriela Pistol · Rating 4 out of 5]

Foarte bună povestea căutărilor religioase ale unui grup de neoprotestanți din Arad, care trec prin bisericile baptistă, penticostală și adventistă și găsesc o înțelegere mai profundă (nu neapărat mai corectă, nu cred că despre asta e vorba în căutările spirituale) a mântuirii și a lui Mesia abia după ce se convertesc la iudaism. Pe alocuri m-a frustrat stilul sec al povestirii, dialogurile cumva artificiale, parcă prea evident re-create, personajele fără profunzimi sufletești. Abia la final a trebuit să accept că așa era normal să fie povestea scrisă de inginerul grupului, nu de filosoful devenit rabin, nu de învățător. Și sufletul omenesc e foarte bine prins, de fapt, în povestea fără înflorituri stilistice seducătoare: la personajul-povestitor, căutarea "adevărului", a relației celei mai puternice cu divinitatea, vine la fel de mult dintr-un elan curat, cât și din trufia de a se crede ales (demn de mântuire, dar și demn de a fi lider) și din frica de a umbla singur prin întuneric, în căutarea luminii.
Eu o spun metaforic, cartea o spune curat, inginerește. Și o spune mai bine așa.

[Monica · Rating 5 out of 5]

"Nu contează dacă rătăcim sau nu. Dumnezeu ne va găsi oriunde Îl căutăm."

[Ionut Babă · Rating 4 out of 5]

4.5*

[Marius Călin Chereches · Rating 5 out of 5]

"Sărbătoarea Corturilor" de Ioan T. Morar este o carte care surprinde prin originalitatea și creativitatea poveștii sale. Autorul ne poartă într-o lume puțin accesibilă omului de rând, oferind cititorului o perspectivă unică asupra vieții religioase și a întrebărilor existențiale.

Ceea ce impresionează în mod deosebit este documentarea excelentă care stă la baza narațiunii. Morar reușește să îmbine armonios detalii istorice și teologice cu o poveste captivantă, făcând accesibile concepte complexe fără a-și pierde din profunzime.

Stilul autorului este o îmbinare reușită între un ton serios și un umor subtil, pe care l-aș numi "ingineresc" în cel mai bun sens al cuvântului. Această abordare face lectura nu doar informativă, ci și plăcută, menținând cititorul angajat de la prima până la ultima pagină.

Una dintre zicerile memorabile din carte, care m-a pus pe gânduri, este:

"Ultimul lucru pe care-l faci, ultima întrebare să fie despre existența lui Dumnezeu. (...) Oricare ar fi răspunsul, nu-l vei primi în timp util! Nu pune întrebarea, trăiește după răspunsul care-ți convine."

Această reflecție profundă ilustrează perfect modul în care Morar abordează teme existențiale, invitându-ne să contemplăm marile întrebări ale vieții fără a cădea în capcana dogmatismului.

"Sărbătoarea Corturilor" vorbește despre Securitate într-o notă interesantă care pune cititorului întrebări fundamentale - a fost chiar așa de rău? este ok să-i “torni” prietenii sau există un gradient de bine/rău? ideile că Securitatea este în continuare în viața societății este corectă? Până la urmă reușeste să inducă urme de îndoială.

[Loredana Popescu-Tanasie · Rating 5 out of 5]

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR de Ioan T. Morar reușește să surprindă călătoria spirituală a unor tineri arădeni constituiți în ceea ce va purta numele de "Grupul" . Peregrinările Grupului încep de la Biserica Baptistă, trecând pe la cea Penticostală și Adventistă, ajungând în cele din urmă la religia mozaică. Interesant este faptul că toată această călătorie este supravegheată de către Securitate, iar plecarea Grupului în Israel a devenit o afacere a statului român.

Povestea este scrisă cursiv, o prezentare amplă a personajelor care fac parte din cele mai diverse medii sociale și profesionale, o ironie fină se simte în dialoguri, iar acțiunea alertă nu lasă loc de plictiseală.

Acest roman reprezintă a doua mea întâlnire cu opera scriitorului după descoperirea acestuia prin intermediul lui Negru și Roșu. Dacă aveați pe listă cărțile lui Ioan T. Morar, nu le mai amânați pentru că merită citite.

"Noi nu aruncăm cărțile, nu le rupem, nu le ardem. Le lăsăm să se stingă literă cu literă. Și asta durează ani, secole chiar. Cărțile mor mai greu decât oamenii."

"Toate religiile lumii sunt niște întrebări care se întorc la noi după ce s-au izbit de bolta cerească. Unele întrebări aduc ceva ca răspuns, altele vin la fel de goale. Atunci când crezi cu adevărat, întrebările tale aduc tot mai multe bucățele de răspuns. Poți să pui bucățelele laolaltă și să contureze ceva, să-ți și arate drumul. Dar răspunsul cel mare, fraților, îl vom primi la capătul vieții. Probabil ca în timpul vieții nu l-am suporta."

[Stancu Daniel · Rating 4 out of 5]

4.5*

[Dragoș · Rating 4 out of 5]

3.5 rounded up.

Sărbătoarea corturilor e o carte interesantă cu niște păcate. Începe bine si construiește coerent și cu un anumit umor cinic viața neoprotestantilor Arădeni. Curge proza, Morar e un scriitor talentat pe partea de storytelling si fără aroganțe specifice valului boomeristic de prozatori. Are in schimb cusururi similare, la o scară mai mică. Spre final o dă ușor în anti wokisme anacronice, vocea autorului tăind prin proza doar ca sa dea o șopârlă. Pe la mijloc construiește un portret necritic al Israelului (e drept al celui nouăzecist, mai idealistic. Dar nu contează asta pentru că de la început Sărbătoarea Corturilor are un merit mare si rar, întâlnit si la Lindenfeld dar mai ales la Negru și Roșu, acela de a face documentar literar dintr-o epică dificilă. Sărbătoarea se citește ușor și ne oferă o imagine de epocă epică, traiectoria unor oameni marginali dintr-o societate autoritară spre scăpare , cu toate compromisurile și trădările de rigoare.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Aveam deja statutul de tolerați, deși încă nu ni se luase cheia de la sala de repetiții, adică de la locul în care erau depozitate alămurile fanfarei. Se știa când repetăm și adesea venea cîte un frate din comitet să asiste și el la repetiții, fără să ia parte la discuțiile, e drept, tot mai rare, de după aceea. Deja aveam întîlniri în afara bisericii, pe la unul sau altul acasă, pe malul Mureșului sau în Gai, într-o casă mare, aproape părăsită, casa care, peste ani, va deveni centrul nostru spiritual și material. În seara aceea nu venise nimeni din comitet. Dar la final, după ce am terminat de cîntat și cei mai grăbiţi plecaseră deja, a bătut la ușă fratele Mihalcea și noi ne-am mirat – el nu făcea parte din comitete, mai degrabă era un fel de oaie neagră. Reputația lui nu era dintre cele mai bune. Circulau zvonuri că ar fi colaborat strîns cu anchetatorii grupului „Moisiştilor“