Instinct

by Ioana Duda

Dau dependenta. Si sunt dependenta de clientul meu. Sunt o prostituata. De lux. Pretul e mare. Si mi-l platesc de fiecare data. Pentru ca am ales sa ma vand mie. Sunt propria-mi curva. Ma iubesc si ma vreau. Ma chem. Si intru in mine cu o forta tumultuoasa. Ea urla, sfasiata. Dar se preda, firava. E in bratele mele, alintata, sarutata, mangaiata. Sunt in siguranta. Cu mine. In mine. „ Ce se afla dincolo de mastile pe care ne-am obisnuit sa le purtam zi de zi prin lume, dincolo de coaja opaca – si uneori inselatoare – care pare sa ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Si iubire. Si moarte. Si tentative de suicid. Si supravietuire. Si sex fara amor. Si amor cu mult sex. Si traume. Nevroze. Parinti. Si vina. Si iertare. Niciodata pentru mine. Si instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranta. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusete si curaj. Frumusetea de a fi exact asa cum esti, pana la capat, si curajul de a accepta si iubi asta. Asa e Ioana. Primiti-o cat mai aproape de inima, in locul acela doar al vostru, unde nu exista ipocrizie sau prejudecati. O sa va mangaie. O sa va trezeasca. O sa va schimbe. - Cristina Nemerovschi

176 pages, Paperback

First published April 1, 2016

About the author

Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultații de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională.
După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc.
Prietena mea cea mai bună mi-a dat numărul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Și am început. De atunci nu m-am mai oprit. A fost ca și când am început să curg din mine. Am explodat. Și o fac în fiecare zi. Respir. Mănânc. Iubesc. Rănesc. Părăsesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca să scriu. E cauza mea finală. Mă scriu. Și sper să mă opresc doar când o să mor. Și asta pentru că nu știu dacă dincolo ne dau ăștia laptop, sau telefon, sau hârtie și pix ca să putem scrie. Dacă o fi dincolo.

Reviews

[Lavinia Călina]

Fiecare text spune o poveste, Ioana folosește cuvintele la adevărata lor valoare. Te duce prin toate stările. Ai să fii fericit, apoi trist, ai să zâmbești ușor melancolic, ai să te regăsești în unele ipostaze şi ai râzi ușor de altele. În final asta e viaţa cu toate trăirile ei şi mă bucur că Ioana m-a purtat în decursul celor 176 de pagini prin ele, iar când o să mai am ocazia am să repet experiența.

Recenzia completă aici: http://lavinia-calina.blogspot.ro/201...

[Renert Dusout]

Partea proastă e că volumul e de fapt o colecție de postări de pe blog. Partea bună e că sunt excelente. Nu, nu-i un volum cu multă miză dar e editat rotund și e scris bine. Iar asta e suficient, uneori. :)

[Dragoș Filioreanu]

Mă bucur că te-am cunoscut, Ioana! :)

Recenzia, aici: https://raftulariciului.wordpress.com...

[Mădă]

Recenzie : http://cititoriferoce.weebly.com/roma...

[Stella Popa]

Mi-aș fi dorit să spun că Instinct e cartea care mi-a trezit... instinctul literar. Din păcate, tot ce mi-a trezit a fost o poftă de a verifica dacă mai am semnal la net, în caz că vreau să comand altceva de citit.

Ioana Duda scrie cu patos – mult, mult patos. Cuvintele curg, frazele se încolăcesc, metaforele sar una după alta ca popcornul în tigaie. Și totuși, ceva lipsește: direcția. Stilul e un amestec de jurnal intim, poezie de after-midnight și motivațional de duminică dimineața. Dacă îți plac citatele de pe fundal cu flori uscate, s-ar putea să găsești ceva frumos aici. Dacă nu... e greu.

Personajul principal e o femeie care simte. Simte tot. Simte prea mult. Simte de 300 de ori pe pagină. La un moment dat, am început să simt și eu – mai exact, o nevoie acută de pauză. Îi apreciez sincer curajul Ioanei Duda de a scrie despre vulnerabilitate, traumă, sexualitate, dar între confesiune autentică și supradoză de lirism e o graniță subțire. Și Instinct o calcă în picioare cu pantofi cu toc.

Este o carte care s-ar fi putut transforma într-o voce importantă despre feminitate, durere, asumare. În schimb, se pierde în repetiții, senzaționalism emoțional și un fel de „scriu pentru că doare și doare pentru că scriu” care obosește cititorul după primele 50 de pagini.

⭐ Două stele – una pentru intenție și una pentru unele pasaje sincere, care chiar au o forță poetică. Dar în rest? Instinctul meu mi-a zis să o las din mână. Și rar se înșală.

📚 Instinct e pentru tine dacă vrei să simți mult, să suferi puțin și să citești o carte care pare scrisă cu inima. Literalmente. Inclusiv cu ventricule.

[Ciucă Victorița]

Merită citită!