Cât timp fusese pe bordul vasului Eugenie, Mihail nu plecase niciodată din Tulagi ca vânător de negri. Din cinci în cinci săptămâni ancora ta Tulagi şi steamerul Makambo, venind dinspre Noua Guinee şi Shortlands. În drum spre Australia. Într-o seară însă căpitanul Kellar, fiind foarte grăbit, îl uită pe Mihail pe ţărm. La drept vorbind nu era nicio nenorocire, pentru cu pe la miezul nopţii căpitanul Kellar se afla din nou pe ţărm, şi urca dealul spre vila guvernatorului, în timp ce echipajul pornea să scotocească împrejurimile şi hangarele de bărci.Şi iată cum s-au petrecut lucrurile: cu un ceas mai devreme, pe când Makambo îşi ridica ancora, iar căpitanul Kellar cobora de pe Eugenie pe pasarela de la babord, Mihail se urca pe vasul ce tocmai pleca, intrând pe fereastra unei cabine din tribord. Lucrurile s-au petrecut aşa pentru că Mihail nu avea încă şcoala vieţii şi se aştepta să-l întâlnească pe Jerry pe bordul vasului Makambo. Ultima oară tot pe un vas îl întâlnise şi se împrieteniseră.
Pe Makambo era stewardul Dag Daughtry; un om ca el ar fi putut să ştie mult mai multe lucruri, ba chiar ar fi putut să facă o treabă mai bună în viaţă, dacă nu s-ar fi lăsat ameţit de faima pe care o avea. Fire veselă şi blinda, puternic şi bine legat, i se dusese vestea că în douăzeci ele ani nu lipsise o singură zi de la lucru, dar nici de la cele şase sticle de bere de câte un litru ― nici chiar atunci când, după cum se lăuda el, naviga în apele insulelor germane, unde fiecare sticlă de bere conţinea zece decigrame de chinină împotriva frigurilor.
Căpitanul de pe Makambo (şi înaintea lui căpitanii de pe Moresby, Masena, Sir Edward Grace şi de pe alte vase cu nume ciudate, care aparţineau companiei Burns Philp) avea obiceiul să-l arate cu mândrie pasagerilor, ca pe o pasăre rara în analele marinăriei. În asemenea împrejurări, Dag Daughtry, care îşi vedea de treabă jos, pe puntea din faţă, făcându-se că nu vede nimic, dar trăgând cu coada ochiului spre puntea de comandă de unde îl priveau căpitanul şi pasagerii, îşi umfla pieptul de mândrie, pentru că ştia ce spune căpitanul: Priviţi-l vă rog! Asta-i Dag Daughtry, omul butoi. În douăzeci de ani de serviciu pe mare n-a fost niciodată nici beat, nici treaz, şi, n-a uitat niciodată de cele şase sticle de bere pe zi. Când îl vezi nu-ţi vine-a crede, dar vă asigur că aşa e!