What do you think?
Rate this book
Η δίκη του Σωκράτη
Την άνοιξη του έτους 399, η άφιξη στον Πειραιά του πλοίου που επέστρεφε από τη Δήλο -όπου κάθε χρόνο εστέλλετο μια ιερή αντιπροσωπεία για τον εορτασμό της επετείου της νίκης του Θησέα κατά του Μινώταυρου- έγινε θλιβερά αισθητή από τους μαθητές του Σωκράτη: σήμαινε πράγματι ότι η καταδίκη σε θάνατο που είχε απαγγελθεί από το λαϊκό δικαστήριο εναντίον του ηλικιωμένου άνδρα, του οποίου τα μαθήματα παρακολουθούσαν οι πιο λαμπροί νέοι της Αθήνας, καταδίκη που η εκτέλεσή της είχε αναβληθεί σύμφωνα με τον νόμο κατά ένα μήνα, επρόκειτο πια να πραγματοποιηθεί. Την επομένη, ο φιλόσοφος έπινε το θανάσιμο δηλητήριο εν μέσω των μαθητών του κι ο υποδειγματικός του θάνατος θα προκαλούσε για αιώνες τον θαυμασμό. [...] (Από την εισαγωγή της έκδοσης)
- GenresPhilosophyHistory
136 pages, Paperback
First published January 1, 1987
About the author
Claude Mossé
114 books13 followersMossé was born the daughter of a wine merchant in Paris. She is the sister of Eliane Mossé , researcher in macroeconomics, and Arlette Mosse , clinical nutritionist. In the winter of 1941, during World War II and aged 16, she first read a text on liberty and democracy by Demosthenes; since then, she has dedicated her life to Greek history, never having married or having any children.
Her favourite historical subject is 4th century BCE Athens. Mossé belongs to the same school of historical thought with Jean-Pierre Vernant and Pierre Vidal-Naquet. She is professor emeritus at the University of Paris VIII. Her works have been translated into many languages including English, German, Spanish, Italian and modern Greek.
Her favourite historical subject is 4th century BCE Athens. Mossé belongs to the same school of historical thought with Jean-Pierre Vernant and Pierre Vidal-Naquet. She is professor emeritus at the University of Paris VIII. Her works have been translated into many languages including English, German, Spanish, Italian and modern Greek.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
January 3, 2024
nu ma asteptam sa imi placa :))
September 20, 2026
O lectura foarte placuta, cu atat mai mult daca esti familiarizat cu filozofia lui Seneca. De fapt, daca stau sa ma gandesc, cred ca tocmai asta m-a facut sa dau 5 stele, faptul ca ,mai mult decat sa prezinte procesul lui Seneca, autorul imprumuta ceva din chiar filozofia lui, o anume acceptare si calmitate pe care acesta le incurajeaza si care se reflecta in stilul detasat si liniar al cartii.
Acum, sa trecem la ,,fapte": Cartea e compusa din mai multe parti, care ajuta radical la intelegerea mai profunda a procesului. Mai exact, procesul e doar o mica parte din ea, in ciuda titlului inselator, in rest, Claude M. se axeaza pe prezentarea contextului istoric in care se afla Atena in perioada de referinta si pe viata de dinainte de condamnare a lui Seneca.
Pentru inceput, ce e bine de retinut e ca Seneca nu a trait intr-o perioada oarecare, ci in una destul de controversata din punct de vedere politic pentru Atena, in care guverna democratia ateniana, un sistem care a marcat justitia prin aceea ca procesele erau judecate de catre cetateni, prin tragere la sorti, iar nu de catre un complet de judecata avizat. E importat de mentionat si faptul ca Seneca se impotrivea acestui sistem, ceea ce cunoastem si de la Platon, care ii preia ideile si le dezvolta, relevand aici fiind conceptul de ,,rege-filozof"pe care acesta il prezinta.
Impotrivirea lui Seneca se remarca si in practica, nu doar la nivel teoretic, cand, chiar el, ales sa judece alaturi de alti atenieni in doua procese importante, se impotriveste majoritatii, deranjand, in mod evident, aparatul politic.
In paralel, Seneca castiga treptat admiratia atenienilor, care se aduna in numar din ce in ce mai mare la prelegerile lui din agora.
Notorietatea lui Seneca si impotrivirea fata de sistemul juridic creeaza un real disconfort in randul aparatului politic, ceea ce va declansa in cele din urma si condmanarea sa.
Astfel, procesul, inaintat sub doua capete de acuzare aparent civile: instigarea tinerilor la ura fata de parintii lor si introducerea de noi zei, este, in realitate, un proces politic, prin care se incearca eliminarea lui Socrate care devenise un real pericol pentru conducerea Atenei.
Socrate se apara in fata ambelor acuzatii, aratand neveridicitatea lor din punct de vedere logic, insa pierde procesul la o diferenta de 30 de voturi, ceea ce atrage condamnarea sa la moarte prin otravire.
Toate cele prezentate, si nu numai, se regasesc in cartea lui Claude M. pe care va invit calduros sa o cititi.
Pe data viitoare!
Acum, sa trecem la ,,fapte": Cartea e compusa din mai multe parti, care ajuta radical la intelegerea mai profunda a procesului. Mai exact, procesul e doar o mica parte din ea, in ciuda titlului inselator, in rest, Claude M. se axeaza pe prezentarea contextului istoric in care se afla Atena in perioada de referinta si pe viata de dinainte de condamnare a lui Seneca.
Pentru inceput, ce e bine de retinut e ca Seneca nu a trait intr-o perioada oarecare, ci in una destul de controversata din punct de vedere politic pentru Atena, in care guverna democratia ateniana, un sistem care a marcat justitia prin aceea ca procesele erau judecate de catre cetateni, prin tragere la sorti, iar nu de catre un complet de judecata avizat. E importat de mentionat si faptul ca Seneca se impotrivea acestui sistem, ceea ce cunoastem si de la Platon, care ii preia ideile si le dezvolta, relevand aici fiind conceptul de ,,rege-filozof"pe care acesta il prezinta.
Impotrivirea lui Seneca se remarca si in practica, nu doar la nivel teoretic, cand, chiar el, ales sa judece alaturi de alti atenieni in doua procese importante, se impotriveste majoritatii, deranjand, in mod evident, aparatul politic.
In paralel, Seneca castiga treptat admiratia atenienilor, care se aduna in numar din ce in ce mai mare la prelegerile lui din agora.
Notorietatea lui Seneca si impotrivirea fata de sistemul juridic creeaza un real disconfort in randul aparatului politic, ceea ce va declansa in cele din urma si condmanarea sa.
Astfel, procesul, inaintat sub doua capete de acuzare aparent civile: instigarea tinerilor la ura fata de parintii lor si introducerea de noi zei, este, in realitate, un proces politic, prin care se incearca eliminarea lui Socrate care devenise un real pericol pentru conducerea Atenei.
Socrate se apara in fata ambelor acuzatii, aratand neveridicitatea lor din punct de vedere logic, insa pierde procesul la o diferenta de 30 de voturi, ceea ce atrage condamnarea sa la moarte prin otravire.
Toate cele prezentate, si nu numai, se regasesc in cartea lui Claude M. pe care va invit calduros sa o cititi.
Pe data viitoare!
August 30, 2014
Viata lui Socrate și condamnarea lui la moarte din perspectiva discipolilor lui, Platon și Xenofon.
Socrate n-a realizat scrieri despre viata lui sau despre gândirea lui filosofica și nici nu și-a povestit prea mult din viata intima, asa ca aflam prea puține despre cum era el ca om, în familie.
Fiind păreri diferite despre cum era Socrate ca filosof, nu ne putem forma o părere bine definita despre caracterul lui. Stim ca Socrate a devenit filosof după ce Oracolul din Delphi l-a proclamat omul cel mai înțelept din Atena.
Cartea face referire la „Secolul de aur al lui Pericle”, în care a trăit Socrate și ne explica gândirea ateniana, pentru a înțelege de ce a fost condamnat la moarte de către Meletos, Lycon si Anytos. O personalitate de anvergura lui Socrate nu putea să nu ajungă să fie urâtă de vanitoși și, mai ales, neînțeleasă de spiritele mărginite, care vedeau în el doar un parazit ce se slujea de ironie, își atrăgea simpatia tinerilor și constituia un pericol pentru ordinea socială. În 398, Socrate a fost acuzat de către Meletos, Anytos și Lycon. Actul de acuzare era astfel întocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea".
Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se realizează pe două căi:
- mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii;
- directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției daimonului.
Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problemă pentru el însuși. "Persoana ta este sufletul tău" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
Socrate n-a realizat scrieri despre viata lui sau despre gândirea lui filosofica și nici nu și-a povestit prea mult din viata intima, asa ca aflam prea puține despre cum era el ca om, în familie.
Fiind păreri diferite despre cum era Socrate ca filosof, nu ne putem forma o părere bine definita despre caracterul lui. Stim ca Socrate a devenit filosof după ce Oracolul din Delphi l-a proclamat omul cel mai înțelept din Atena.
Cartea face referire la „Secolul de aur al lui Pericle”, în care a trăit Socrate și ne explica gândirea ateniana, pentru a înțelege de ce a fost condamnat la moarte de către Meletos, Lycon si Anytos. O personalitate de anvergura lui Socrate nu putea să nu ajungă să fie urâtă de vanitoși și, mai ales, neînțeleasă de spiritele mărginite, care vedeau în el doar un parazit ce se slujea de ironie, își atrăgea simpatia tinerilor și constituia un pericol pentru ordinea socială. În 398, Socrate a fost acuzat de către Meletos, Anytos și Lycon. Actul de acuzare era astfel întocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea".
Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se realizează pe două căi:
- mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii;
- directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției daimonului.
Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problemă pentru el însuși. "Persoana ta este sufletul tău" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
Displaying 1 - 3 of 3 reviews