What do you think?
Rate this book
Nebunia de a gândi cu mintea ta
„Orice minte, la intrarea în viaţă, e crudă şi «sălbatică». Dar dacă ne este dată în grijă ca minte a noastră, noi suntem cei chemaţi s-o ajutăm să devină «o minte adevărată», s-o cultivăm şi s-o facem să se coacă. Răspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastră, pentru felul în care i-am trasat contururile şi pentru cel în care, pornind de la ea, ne-am ales apoi viaţa. Adevărul e că nu poţi spune «eu» şi nu poţi revendica un destin decât la capătul unui act solitar de gândire.“
„Titlul, spune Schopenhauer undeva, «trebuie să fie pentru o carte ceea ce este adresa pentru o scrisoare». Dar cui i se adresează atunci titlul acestei cărţi, Nebunia de a gândi cu mintea ta? Cine anume e interesat de ce înseamnă să gândeşti cu mintea ta? Răspunsul mi se pare evident: oricine. Oricine care, vorba lui Kierkegaard, vrea să fie mai mult decât un exemplar într-un banc de heringi.“
„Dacă sfârşeşte ca dialog continuu cu sine, gândirea pe cont propriu este lucrul cel mai greu de suportat. Căci din acest dialog decurg la tot pasul corecţiile care se impun pentru ca viaţa să rămână pe linia de plutire. Iar viaţa celui care nu poate să le facă este în mod fatal una eşuată. Până la urmă, mai toate vieţile sunt, privite cu un ochi distant, incoerente. De aceea, poate că e preferabil să-ţi dai întâlnire cât mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata căreia i te vei supune va fi în mod fatal o «aspră judecare de sine».“
(Gabriel LIICEANU)
„Titlul, spune Schopenhauer undeva, «trebuie să fie pentru o carte ceea ce este adresa pentru o scrisoare». Dar cui i se adresează atunci titlul acestei cărţi, Nebunia de a gândi cu mintea ta? Cine anume e interesat de ce înseamnă să gândeşti cu mintea ta? Răspunsul mi se pare evident: oricine. Oricine care, vorba lui Kierkegaard, vrea să fie mai mult decât un exemplar într-un banc de heringi.“
„Dacă sfârşeşte ca dialog continuu cu sine, gândirea pe cont propriu este lucrul cel mai greu de suportat. Căci din acest dialog decurg la tot pasul corecţiile care se impun pentru ca viaţa să rămână pe linia de plutire. Iar viaţa celui care nu poate să le facă este în mod fatal una eşuată. Până la urmă, mai toate vieţile sunt, privite cu un ochi distant, incoerente. De aceea, poate că e preferabil să-ţi dai întâlnire cât mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata căreia i te vei supune va fi în mod fatal o «aspră judecare de sine».“
(Gabriel LIICEANU)
240 pages, Hardcover
First published May 1, 2016
43 people are currently reading
765 people want to read
About the author
Gabriel Liiceanu
123 books302 followersGabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
Read
January 14, 2021nu vreau să îi acord o notă, pentru că mi se pare nepotrivit (adică eu nu sunt potrivită să îi acord o notă, date fiind cunoștințele mele în materie de filosofie și viață în general haha).
cu toate astea, mi-a plăcut și a fost o lectură folositoare, așadar sunt recunoscătoare că am ajuns la ea (sau ea a ajuns la mine???)
cu ce rămân în urma lecturii:
1)socrate e un șmecher!!
2)trebuie neapărat să îl citesc pe Ortega y Gasset, pasajele de la el par desprinse din altă lume, e la un alt nivel tipul pare-mi-se. ahhhh, ce descoperire minunată!!
pentru referință:
spre deosebire de celelalte ființe din univers, omul nu este niciodată cu siguranță om, ci a fi om înseamnă tocmai a fi mereu pe punctul de a fi...
!!!!!!: Poate că lucrul cel mai important pe care l-a pierdut epoca noastră este măreția respectului. Însă o cultură a respectului nu poate să existe câtă vreme, elogiată, mediocritatea este așezată în centrul vieții ca garanție a confortului mental. (Ortega y Gasset) „Caracteristica momentului este că sufletul mediocru, știindu-se astfel, are cutezanța de a afirma drepturile mediocrității și de a le impune pretutindeni.”
3)Kierkegaard, nu știu cine ești (rușine să-mi fie???), dar ești fain!! admițând că nu suntem ticăloși, până la ce punct rezistăm să nu devenim?
4)scrâșnet existențial, pot să îmi tatuez asta pe frunte???
5)„Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas și din pașii zilei tale un mers, și nu o împleticire?”
6) Dacă e în noi ceva mai adânc decât noi înșine, să uităm de noi înșine și să ne amintim de noi. (Noica, dragul nOiCa)
inimă: Straniu, apoi, cum această dereglare a raportului meu cu tehnica sfârșește ca dereglare a raportului meu cu mine. Ce golire a eului nostru de propriile noastre trăiri se obține la capătul unei zile de butonări și tastări!Cât mai rămâne din ființa unui om după ce a terminat de mânuit toată aparatura unei zile?
o carte ce scormonește în tine. e genul de carte care te face să îți fie rușine cu cine încă nu ești pentru că nu te lași să devii. e o discuție serioasă, nu te mai poți ascunde în spatele aparențelor. nu mai poți spune, ești bun și deștept și pe calea cea bună. nu mai merge. după o astfel de carte, ți se face rușine de sinele tău adevărat pentru că îl dezonorezi cu fiecare prostituție intelectuală, cu fiecare secundă în care nu ești tu, ci urmezi orbit mulțimea. care e ritmul tău? de ce ești aici? ce faci cu viața ta? ești pe bune? cine ești tu??
și atunci se trezește în tine acel scrâșnet existențial și fie te sinucizi, fie devii. nu există altă opțiune.
cu toate astea, mi-a plăcut și a fost o lectură folositoare, așadar sunt recunoscătoare că am ajuns la ea (sau ea a ajuns la mine???)
cu ce rămân în urma lecturii:
1)socrate e un șmecher!!
2)trebuie neapărat să îl citesc pe Ortega y Gasset, pasajele de la el par desprinse din altă lume, e la un alt nivel tipul pare-mi-se. ahhhh, ce descoperire minunată!!
pentru referință:
spre deosebire de celelalte ființe din univers, omul nu este niciodată cu siguranță om, ci a fi om înseamnă tocmai a fi mereu pe punctul de a fi...
!!!!!!: Poate că lucrul cel mai important pe care l-a pierdut epoca noastră este măreția respectului. Însă o cultură a respectului nu poate să existe câtă vreme, elogiată, mediocritatea este așezată în centrul vieții ca garanție a confortului mental. (Ortega y Gasset) „Caracteristica momentului este că sufletul mediocru, știindu-se astfel, are cutezanța de a afirma drepturile mediocrității și de a le impune pretutindeni.”
3)Kierkegaard, nu știu cine ești (rușine să-mi fie???), dar ești fain!! admițând că nu suntem ticăloși, până la ce punct rezistăm să nu devenim?
4)scrâșnet existențial, pot să îmi tatuez asta pe frunte???
5)„Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas și din pașii zilei tale un mers, și nu o împleticire?”
6) Dacă e în noi ceva mai adânc decât noi înșine, să uităm de noi înșine și să ne amintim de noi. (Noica, dragul nOiCa)
inimă: Straniu, apoi, cum această dereglare a raportului meu cu tehnica sfârșește ca dereglare a raportului meu cu mine. Ce golire a eului nostru de propriile noastre trăiri se obține la capătul unei zile de butonări și tastări!Cât mai rămâne din ființa unui om după ce a terminat de mânuit toată aparatura unei zile?
o carte ce scormonește în tine. e genul de carte care te face să îți fie rușine cu cine încă nu ești pentru că nu te lași să devii. e o discuție serioasă, nu te mai poți ascunde în spatele aparențelor. nu mai poți spune, ești bun și deștept și pe calea cea bună. nu mai merge. după o astfel de carte, ți se face rușine de sinele tău adevărat pentru că îl dezonorezi cu fiecare prostituție intelectuală, cu fiecare secundă în care nu ești tu, ci urmezi orbit mulțimea. care e ritmul tău? de ce ești aici? ce faci cu viața ta? ești pe bune? cine ești tu??
și atunci se trezește în tine acel scrâșnet existențial și fie te sinucizi, fie devii. nu există altă opțiune.
February 9, 2017
„Priviți o clipă peisajul oamenilor care stau așezați într-un metrou. Nici unul nu este pierdut în gândurile sale, foarte puțini stau cu o carte deschisă în mână. Majoritatea sunt cufundați în manevrarea unui device. Se poate spune că acesta le dictează ritmul de viață și le polarizează, vidându-i de tot ce e al lor, toate preocupările. N-ați văzut cupluri de adolescenți care, pe o bancă într-un parc, stau cu tâmplele lipite și privesc, pierduți într-un extaz comun, ecranul minuscul al unui iPhone?
iPhone-ul... Cu un aparat cât o carte de joc ai acces, dintr-odată, la tot universul. Apoi constați că, prin numărul tău de „mobil”, tot universul are acces la tine. Părea că putem controla lumea de pe un one touch și iată-ne controlați de ea. Oricine te poate suna și îți poate trimite „mesaje” la orice oră din zi sau din noapte: ziariști, brockeri, necunoscuți, fonduri de investiții, vânzători online, colegi care te caută pentru aniversarea a 40 de ani de la terminarea liceului... La început am crezut că am deschis o fereastră miraculoasă către lume și sfârșim prin a ne pomeni cu o ușă dată de perete: aici, musafirul își anunță vizita în clipa în care, de fapt, e deja în dormitorul tău.
Straniu, apoi, cum această dereglare a raportului meu cu tehnica sfârșește ca dereglare a raportului meu cu mine. Ce golire a eului nostru de propriile noastre trăiri se obține la capătul unei zile de butonări și tastări! Cât mai rămâne din ființa unui om după ce a terminat de mânuit toată aparatura unei zile?”
iPhone-ul... Cu un aparat cât o carte de joc ai acces, dintr-odată, la tot universul. Apoi constați că, prin numărul tău de „mobil”, tot universul are acces la tine. Părea că putem controla lumea de pe un one touch și iată-ne controlați de ea. Oricine te poate suna și îți poate trimite „mesaje” la orice oră din zi sau din noapte: ziariști, brockeri, necunoscuți, fonduri de investiții, vânzători online, colegi care te caută pentru aniversarea a 40 de ani de la terminarea liceului... La început am crezut că am deschis o fereastră miraculoasă către lume și sfârșim prin a ne pomeni cu o ușă dată de perete: aici, musafirul își anunță vizita în clipa în care, de fapt, e deja în dormitorul tău.
Straniu, apoi, cum această dereglare a raportului meu cu tehnica sfârșește ca dereglare a raportului meu cu mine. Ce golire a eului nostru de propriile noastre trăiri se obține la capătul unei zile de butonări și tastări! Cât mai rămâne din ființa unui om după ce a terminat de mânuit toată aparatura unei zile?”
December 11, 2016
O lectura placuta si mai usoara decat ma asteptam la inceput - dar totusi solicitanta. Este o carte de si despre filozofie. Cele trei eseuri cuprinse aici au fost de fapt prelegeri in care probabil ca autorului nu a intervenit prea mult deoarece isi pastreaza oralitatea. In primul eseu Gabriel Liiceanu propune dezvoltarea unui mecanism propriu al gandirii: ce este a gandi cu mintea ta? Nu este a te gandi la activitatile uzuale dintr-o zi; nu este a reda din cultura ta informatii cu privire la diferite lucruri; a gandi nu inseamna nici a consulta parerea filozofilor cu privire la diferite subiecte dar nici a-ti da tu cu parerea despre acestea. Despre a gandi cu mintea ta, Liiceanu detaliaza in cel de-al doilea eseu. O paranteza: am fost putin surprins totusi sa nu gasesc nimic despre filozofia Eclesiastului - desi controversata cu privire la autorul ei sau la data scrierii originale, aceasta carte ramane totusi de referinta pentru lumea veche si istoria filosofiei. Petru Cretia, reputat ebraist, spune ca aceasta carte de intelepciune propune de la un capat la altul un "fel de a gandi realitatea in intregul ei" fructificand stradania unui singur om de-a intelege si a teoretiza realitatea in care traieste.
In fine, ultimul eseu - si probabil cea mai valoroasa treime a cartii in contextul nostru postmodern - porneste de la o vorba a lui Pascal - si dupa ce face o succinta "istorie" a ideilor prezinta sase dereglari contemporane a gandirii. Este o veritabila demascare a pluralismului de gandire si in special a conceptului de corectitudine politica adoptat de o Europa secularizata aflata in pragul pierderii identitatii.
Intreg volumul este dedicat de Gabriel Liiceanu lui Alexandru Dragomir, o feblete a acestuia - asupra caruia mi-a trezit din nou interesul. Sper ca de data aceasta sa lecturez si cateva din scrierile acestui Socrate modern autohton.
In fine, ultimul eseu - si probabil cea mai valoroasa treime a cartii in contextul nostru postmodern - porneste de la o vorba a lui Pascal - si dupa ce face o succinta "istorie" a ideilor prezinta sase dereglari contemporane a gandirii. Este o veritabila demascare a pluralismului de gandire si in special a conceptului de corectitudine politica adoptat de o Europa secularizata aflata in pragul pierderii identitatii.
Intreg volumul este dedicat de Gabriel Liiceanu lui Alexandru Dragomir, o feblete a acestuia - asupra caruia mi-a trezit din nou interesul. Sper ca de data aceasta sa lecturez si cateva din scrierile acestui Socrate modern autohton.
January 2, 2017
"Ce inseamna a gandi? Inseamna sa te porti in conformitate cu felul in care gandesti."
"Daca a gandi se rezuma la cunoasterea profesorala a lui Platon, Aristotel si a celorlalti filozofi, asta nu inseamna inca gandire. In schimb, daca vrei sa afli pe cont propriu ce este timpul sau ce este libertatea nu o poti face ignorandu-i pe cei care au fost, inaintea ta, preocupati de aceeasi problema... E drept ca, dupa ce ai aflat gandul altora despre ceea ce vrei la randul tau sa gandesti, exista riscul sa te ineci in el si sa nu mai poti gandi nimic un nume propriu."
"Daca e in noi ceva mai adanc decat noi insine, sa uitam de noi insine si sa ne amintim de noi." C. Noica
"Iluminarea este iesirea omului din minorat, a carui vina o poarta el insusi. Minoratul este neputinta omului de a se sluji de inteligenta sa fara a fi indrumat de altul. Vinovat se face omul de aceasta stare daca pricina minoratului sau nu este lipsa inteligentei, ci lipsa hotararii si a curajului de a se sluji de ea fara indrumarea altuia. Sapere aude! Indrazneste sa te slujesti de inteligenta proprie!" Immanuel Kant.
"Pentru a sfarsi ca emancipare, orice libertatea trebuie sa inceapa ca supunere. Cel ce se supune ca inca-neliber se asaza sub autoritatea celui liber si-i recunoaste acestuia puterea tocmai ca libertate dobandita. Autoritatea puterii este autoritatea celui liber fata de cel ce urmeaza sa devina liber."
"Fireste ca totul e trecator, dar intrebarea e cum trece: cu o implinire sau fara?" C. Noica
"Deviza mea: Nulla dies sine laetitia. Dar laetitia inseamna: disciplina, munca, truda, suferinta, indoiala, inventie, bucurie." C. Noica
"Cel care apeleaza la fondul cultural al omenirii nu o face pentru a purta prin lume cultura ca pe un ornament, ci pentru a intra intr-un dialog intelegator cu acele minti ale omenirii care ii dau o sansa sporita de a dezlega misterul trecerii sale pe acest pamant, in vederea organizarii optimale a propriei vieti."
"Orice mare creator are in spatele operei sale, si facand-o pe aceasta cu putinta - un caracter. Adica o structura comportamentala care pune in joc "claritatea morala", ceea ce nu presupune oameni angelici, ci oameni capabili sa revina asupra gesturilor lor, sa le puna in cumpana si, la o adica, sa-si sondeze, veghind asupra lor, potentialul de ticalosie."
"Dar ce periculos si dificil e sa iei in serios incercarea de a afla ce e cu tine" A. Dragomir
"Daca a gandi se rezuma la cunoasterea profesorala a lui Platon, Aristotel si a celorlalti filozofi, asta nu inseamna inca gandire. In schimb, daca vrei sa afli pe cont propriu ce este timpul sau ce este libertatea nu o poti face ignorandu-i pe cei care au fost, inaintea ta, preocupati de aceeasi problema... E drept ca, dupa ce ai aflat gandul altora despre ceea ce vrei la randul tau sa gandesti, exista riscul sa te ineci in el si sa nu mai poti gandi nimic un nume propriu."
"Daca e in noi ceva mai adanc decat noi insine, sa uitam de noi insine si sa ne amintim de noi." C. Noica
"Iluminarea este iesirea omului din minorat, a carui vina o poarta el insusi. Minoratul este neputinta omului de a se sluji de inteligenta sa fara a fi indrumat de altul. Vinovat se face omul de aceasta stare daca pricina minoratului sau nu este lipsa inteligentei, ci lipsa hotararii si a curajului de a se sluji de ea fara indrumarea altuia. Sapere aude! Indrazneste sa te slujesti de inteligenta proprie!" Immanuel Kant.
"Pentru a sfarsi ca emancipare, orice libertatea trebuie sa inceapa ca supunere. Cel ce se supune ca inca-neliber se asaza sub autoritatea celui liber si-i recunoaste acestuia puterea tocmai ca libertate dobandita. Autoritatea puterii este autoritatea celui liber fata de cel ce urmeaza sa devina liber."
"Fireste ca totul e trecator, dar intrebarea e cum trece: cu o implinire sau fara?" C. Noica
"Deviza mea: Nulla dies sine laetitia. Dar laetitia inseamna: disciplina, munca, truda, suferinta, indoiala, inventie, bucurie." C. Noica
"Cel care apeleaza la fondul cultural al omenirii nu o face pentru a purta prin lume cultura ca pe un ornament, ci pentru a intra intr-un dialog intelegator cu acele minti ale omenirii care ii dau o sansa sporita de a dezlega misterul trecerii sale pe acest pamant, in vederea organizarii optimale a propriei vieti."
"Orice mare creator are in spatele operei sale, si facand-o pe aceasta cu putinta - un caracter. Adica o structura comportamentala care pune in joc "claritatea morala", ceea ce nu presupune oameni angelici, ci oameni capabili sa revina asupra gesturilor lor, sa le puna in cumpana si, la o adica, sa-si sondeze, veghind asupra lor, potentialul de ticalosie."
"Dar ce periculos si dificil e sa iei in serios incercarea de a afla ce e cu tine" A. Dragomir
May 14, 2016
o carte-omagiu-testament-„îndrumar”-elogiu simpatică, pe alocuri chiar delectabilă.
October 13, 2020
"Nebunia de a gândi cu mintea ta" este o călătorie în lumea tainică a gândirii umane și căutarea sensului acestei gândirii.
O carte instructivă, de filosofie, deloc relaxantă însă, datorită modului de expunere a ideilor, devine accesibilă și pentru oamenii simpli, care nu au tangențe cu filosofia.
Câteva fragmente care mi-au plăcut:
🔷Noi, oamenii, gândim cu gândurile tuturor, cu gândurile tradiției sau ale opiniei publice. "Ne dăm cu părerea" într-o doară în marginea părerii altora. Dar nu fixăm sistematic "obiectul discuției" și nici pașii pe care trebuie să-i facem pentru elucidarea lui. Gândirea obișnuită este gândirea "medie" a unei comunități.
🔷Gândirea este singura funcție a creierului reglabilă după ieșirea dispozitivului din fabrică. Altfel spus, ea nu e o funcție naturală, ci una reglabilă prin educație.
🔷Priviți o clipă peisajul oamenilor care stau așezați într-un metrou. Nici unul nu este pierdut în gândurile sale, foarte putini stau cu o carte deschisă în mână. Majoritatea sunt cufundați în manevrarea unui device. Se poate spune că acesta le dictează ritmul de viață și le polarizeaza, vidându-i de tot ce e al lor, toate preocupările.
🔷Ce golire a eului nostru de propriile noastre trăiri se obține la capătul unei zile de butonări și tastări! Cât mai rămâne din ființa unui om după ce a terminat de mântuit toată aparatura unei zile?
O carte instructivă, de filosofie, deloc relaxantă însă, datorită modului de expunere a ideilor, devine accesibilă și pentru oamenii simpli, care nu au tangențe cu filosofia.
Câteva fragmente care mi-au plăcut:
🔷Noi, oamenii, gândim cu gândurile tuturor, cu gândurile tradiției sau ale opiniei publice. "Ne dăm cu părerea" într-o doară în marginea părerii altora. Dar nu fixăm sistematic "obiectul discuției" și nici pașii pe care trebuie să-i facem pentru elucidarea lui. Gândirea obișnuită este gândirea "medie" a unei comunități.
🔷Gândirea este singura funcție a creierului reglabilă după ieșirea dispozitivului din fabrică. Altfel spus, ea nu e o funcție naturală, ci una reglabilă prin educație.
🔷Priviți o clipă peisajul oamenilor care stau așezați într-un metrou. Nici unul nu este pierdut în gândurile sale, foarte putini stau cu o carte deschisă în mână. Majoritatea sunt cufundați în manevrarea unui device. Se poate spune că acesta le dictează ritmul de viață și le polarizeaza, vidându-i de tot ce e al lor, toate preocupările.
🔷Ce golire a eului nostru de propriile noastre trăiri se obține la capătul unei zile de butonări și tastări! Cât mai rămâne din ființa unui om după ce a terminat de mântuit toată aparatura unei zile?
January 17, 2022
Am mai citit câteva recenzii și văd că majoritatea cititorilor au fost încântați mai ales de ideile preluate de Liiceanu de la alții și, ca îndrumar de lectură, cartea asta functionează destul de bine (îți face poftă să citești Ortega Y Gasset sau Noica). Dar până la urmă cu ce vine Liiceanu nou, unde ne arată el cum gândește cu mintea lui? În ultima parte, desigur, dar acolo vine cu niște probleme pe care le leagă de corectitudinea politică, dar ideile lui sunt sub-dezvoltate, uneori deranjant de limitate și slab susținute. Trecând peste superioriatea cu care își explică rolul de promotor al filozofie pe plaiurile mioritice și falsa modestie cu care își descrie contribuția la popularizarea ideilor unora și altora, poate că e adevărat că aici e domeniul în care poate excela și poate ar trebui să se rezume la asta.
April 9, 2017
"Dar ce periculos si dificil e sa iei in serios incercarea de a afla ce e cu tine!"
June 21, 2021
trebuie să admit că, înainte de a mă apuca de această carte, mi-am asumat în totalitate posibilitatea de a nu o înțelege pe deplin. poate că nici acum, parcurgând-o cap coadă o singură dată și răsfoind-o de mai multe ori, nu am ajuns la chintesența a ceea ce a vrut să transmită Liiceanu sau a ceea ce este, la sfârșitul zilei, nebunia de a gândi cu mintea ta. însă, la o "analiză" mediocră a cuiva care e de abia inițiat în tot ce înseamnă filosofie, cartea îți pune în perspectivă multe "probleme" existențiale de care te lovești în fiecare zi și pe care nu le-ai gândit niciodată sub focul care trebuie. părțile cele mai interesante sunt pe departe referirile culturale la Socrate, Kant, Alexandru Dragomir (de care nu mai auzisem, spre rușinea mea, și a cărei carte îi este dedicată), Kirkegaard și NOICA. overall, un "studiu" care te face să-ți dai seama, în deplinătatea facultăților tale mintale, cât de prost și fără sens îți duci viața pe acest pământ.
July 30, 2017
Una dintre carențele majore ale școlii românești contemporane este faptul că îi lipsește departamentul de școală a gândirii. Prea rar, copiii, fie că au aparținut sau aparțin generației x, y sau n de azi și până la reformarea de fond a sistemului de educație (sper!), au parte de profesori și mentori care îi pot ghida pe drumul care îi poate scoate din "minoratul gândirii" și spre "comerțul cu cei morți". De aici și marea responsabilitate a adultului de azi, părintele de mâine. Ori pur și simplu a omului către sine.
Gabriel Liiceanu cheamă și provoacă la gândire, la recâștigarea lui "a sta pe gânduri", într-o lectură ce poate constitui un bun manual de introducere în filosofie, ori chiar a unui îndreptar pentru fondarea departamentului școlar mai sus numit. "Nebunia de a gândi cu mintea ta" este totodată o găleată cu apă rece ca gheața turnată inopinat în capul a cărui gândire a amorțit între granițele lui du-te-vino al negoțului cu existența cotidiană.
"Nimic nu poate fi mai teribil decât să constați, în pragul morții, că întreaga ta viață a fost gândită și aleasă de alții."
Gabriel Liiceanu cheamă și provoacă la gândire, la recâștigarea lui "a sta pe gânduri", într-o lectură ce poate constitui un bun manual de introducere în filosofie, ori chiar a unui îndreptar pentru fondarea departamentului școlar mai sus numit. "Nebunia de a gândi cu mintea ta" este totodată o găleată cu apă rece ca gheața turnată inopinat în capul a cărui gândire a amorțit între granițele lui du-te-vino al negoțului cu existența cotidiană.
"Nimic nu poate fi mai teribil decât să constați, în pragul morții, că întreaga ta viață a fost gândită și aleasă de alții."
January 13, 2022
Marturisesc că mi-a fost greu sa gasesc titlul potrivit pentru aceasta carte. O vreme, am cochetat cu „Ce inseamnd ,,a gandi'?” (care a devenit in cele din urrna titlul primeia dintre cele trei secțiuni ale cartii), dar, pe langa faptul ca el ar fi preluat întocmai titlul unui curs și al unei conferinte tinute de Heidegger in 1952, mai avea dezavantajul de a trimite, in contextul preocuparilor contemporane ale neurostiințelor, la functiile și proprietatile creierului uman. Or, nu de substratul neurofiziologic al constiintei este vorba in aceste pagini, ci de gandirea pe care o putem sculpta in materia neuronilor nostri, cel putin atata vreme cat avem sansa de a traversa viata cu mintea intreaga. Proiectate pe fundalul neurostiintelor, paginile care urmeaza au aerul unui frumos discurs romantic despre o simpla iluzie: cum sa vorbesti despre ,,gandirea pe cont propriu"...
December 28, 2017
"Nu cred ca talentul sau cultura, singure, pot naste o opera. Orice mare creator are in spatele operei sale- facand-o pe aceasta cu putinta- un caracter."
March 27, 2018
Excelentă, o lectură rapidă, foarte coerentă și instructivă.
December 15, 2025
Am citit cartea lui Liiceanu și, pe măsură ce înaintam, simțeam că autorul stă de vorbă cu mine ca un om care vrea doar să-ți deschidă ochii, nu să pară complicat. Mi-a plăcut că vorbea despre cum să-ți folosesti mintea tu, nu lumea din jur.
Liiceanu povestește, pe înțelesul tuturor, cât de ușor este să ne lăsăm conduși de gândurile altora – familie, prieteni, profesori, societate – și nici să nu ne dăm seama. Și atunci riști să trăiești o viață întreagă fără să fi ales tu cu adevărat ce vrei.
deea principală este simplă: e important să gândești singur, să te întrebi dacă ceva chiar are sens pentru tine, să nu repeti doar ce auzi în jur. Educația, ar trebui să ne învețe cum să gândim, nu să ne bage în cap idei gata făcute.
Spre finalul cărții, Liiceanu vorbește despre un moment foarte puternic: clipa în care la finalul vieții, ai putea descoperi că alegerile tale nu au fost ale tale. Gândul ăsta chiar m-a făcut să mă opresc și să reflectez.
Cartea mi-a lăsat senzația că e foarte important să fiu atent la ce cred, la ce aleg și să nu-mi las viața condusă de mintea altora.Și cred că asta este cea mai valoroasă lecție pe care mi-a dat-o.
O carte impresionantă!
Liiceanu povestește, pe înțelesul tuturor, cât de ușor este să ne lăsăm conduși de gândurile altora – familie, prieteni, profesori, societate – și nici să nu ne dăm seama. Și atunci riști să trăiești o viață întreagă fără să fi ales tu cu adevărat ce vrei.
deea principală este simplă: e important să gândești singur, să te întrebi dacă ceva chiar are sens pentru tine, să nu repeti doar ce auzi în jur. Educația, ar trebui să ne învețe cum să gândim, nu să ne bage în cap idei gata făcute.
Spre finalul cărții, Liiceanu vorbește despre un moment foarte puternic: clipa în care la finalul vieții, ai putea descoperi că alegerile tale nu au fost ale tale. Gândul ăsta chiar m-a făcut să mă opresc și să reflectez.
Cartea mi-a lăsat senzația că e foarte important să fiu atent la ce cred, la ce aleg și să nu-mi las viața condusă de mintea altora.Și cred că asta este cea mai valoroasă lecție pe care mi-a dat-o.
O carte impresionantă!
July 1, 2025
Într-o lume sufocată de conformism, manipulare și gândire de turmă, Liiceanu îndrăznește să vorbească despre curajul sau, cum îl numește el, „nebunia” de a-ți folosi propria minte. Autorul îți amintește, cu luciditatea și eleganța stilului său inconfundabil, că gândirea liberă nu e comodă, nu e acceptată, dar e singura formă autentică de demnitate umană.
Lectura acestei cărți te provoacă, te înfurie pe alocuri, te pune față în față cu propriile limite și cu fricile care ne fac adesea să renunțăm la gândirea critică în favoarea confortului mulțimii. Dar exact asta este farmecul și forța acestei filosofii: te zguduie din amorțeală și îți arată, fără ocolișuri, prețul și frumusețea gândirii libere.
Recomand această carte oricui refuză să fie doar un produs al propagandei, al ignoranței sau al resemnării.
Lectura acestei cărți te provoacă, te înfurie pe alocuri, te pune față în față cu propriile limite și cu fricile care ne fac adesea să renunțăm la gândirea critică în favoarea confortului mulțimii. Dar exact asta este farmecul și forța acestei filosofii: te zguduie din amorțeală și îți arată, fără ocolișuri, prețul și frumusețea gândirii libere.
Recomand această carte oricui refuză să fie doar un produs al propagandei, al ignoranței sau al resemnării.
June 12, 2025
Personal il găsesc pe autor un poc cam dificil de citit, domnul Liiceanu are un stil de scris dificil pentru mine - e clar vina mea, dar nefiind accesibil probabil ca ideile dumnealui nu ajung asa usor in societate.
Cartea este interesantă, ofera o perspectiva diferita asupra gandirii, mi se pare ca incearca sa contrazica trendul actual de corectitudine politica si gândire standardizată. Aici sunt de acord cu el, in schimb pune filozoful pe un pedestal cam inalt, ajungând chiar la o comparatie cu divinul - aici mi se pare exagerat, dar e doar o parere.
Cartea este interesantă, ofera o perspectiva diferita asupra gandirii, mi se pare ca incearca sa contrazica trendul actual de corectitudine politica si gândire standardizată. Aici sunt de acord cu el, in schimb pune filozoful pe un pedestal cam inalt, ajungând chiar la o comparatie cu divinul - aici mi se pare exagerat, dar e doar o parere.
October 21, 2022
Există în viața mea câțiva oameni dragi pe care îi admir foarte mult, printre altele, și pentru cât de multe lucruri au reținut din cărți pe care le-au citit cu mult timp în urmă. Ei bine, citind cartea asta am simțit cvasi-permanent nevoia de a putea pune undeva într-un sertăraș al minții măcar un sfert din tot ce a oferit autorul. Într-o curgere lină și perfect naturală, Liiceanu reușește să fie un mijlocitor între cititor și câțiva dintre pionierii gândirii. Iar nouă, în calitate de ființe înzestrate cu potențialul de a gândi, ne rămâne datoria fundamentală de a ne pune întrebări, de a lua seamă de drumul parcurs de cei care și-au pus întrebări înaintea noastră și, numai apoi, de a încerca să răzbatem pe drumul propriei gândiri.
January 13, 2025
"Şi: „În fond, crima care trece în ochii oamenilor drept cea mai mare și pe care o pedepsesc cu cruzime maximă este crima de a nu fi ca ceilalți. De-aici și dovada că oamenii sunt creaturi animale. E firesc ca vrăbiile să bată-n cap cu ciocul, până o omoară, vrabia care nu e ca celelalte; aici specia e superioară individului, iar vrăbiile sunt animale şi nimic mai mult. Exact pe dos ar trebui să se petreacă lucrurile când e vorba de oameni. Fiecare luat izolat nu ar trebui să fie la fel cu ceilalţi, ar trebui, dimpotrivă, să aibă propria lui particularitate. Şi totuşi, oricare altă crimă îi este iertată omului, numai nu aceea de a fi om."
June 22, 2023
Ultimul eseu capata niste tendinte conservatoare, care pun “Occidentul” pe un piedestal. De exemplu, Liiceanu mentioneaza in subcapitolul “Subminarea traditiei. Dereglarea in raport cu timpul. Evacuarea trecutului” un citat de Ortega y Gasset “Tigrul de azi e identic cu cel de acum sase mii de ani, pentu ca fiecare tigru trebuie sa inceapa prin a redeveni tigru, ca si cum nu ar mai fi fost inainte nici unul. In schimb omul, gratie capacitatii sale de a-si aminti, acumulueaza trecutul, pe al sau si pe al stramosilor sai, il stapaneste si profita pe urma lui. […] A rupe continuitatea cu trecutul, a vrea sa incepi din nou inseamna a aspira sa cobori si sa plagiezi urangutanul”. Citatul anterior contrazice ceea ce Liiceanu explica in eseurile trecute, unde explica teoria lui Socrate de a-ti cultiva mintea si de a imbunatati permanent materialul cu care suntem inzestrati. Deci, a nu percepe schimbarile generationale ca un progres permanent ce se naste din greselile predecesorilor inseamna a gandi conservator, dupa parerea mea.
De asemenea, in subcapitolul “Subminarea ierarhiei si a elitelor. Dereglarea in raport cu valoarea individuala. Egalitarismul” Liiceanu citeaza din Eric Robinson urmatoarele “Mai devreme sau mai tarziu, aceasta tara trebuie sa se confrunte cu o reforma larga a invatamantului de dincolo de scoala- o reforma care sa coboare invatamantul superior din turnul de fildes si sa-l faca disponibil pentru toti. Acest lucru va fi realizat printr-o batalia mai sangeroasa decat cea pentru reforma larga a invatamantului mediu [si va presupune] […] o coborare a nivelului celor ce au si o ridicare a nivelului celor care nu au.”. Liiceanu continua sa citeze din Mill cu scopul de a demonstra ca sansele egale pentru toti la invatamantul superior i-ar discrimina pe cei “de sus” si ridica pe cei “de jos”. In aceasta parte a textului am sesizat o ignoranta completa a motivelor pentru care e nevoie sa existe sanse egale si anume reparatiile pe care acest minunat “Occident” ridicat in slavi de Liiceanu trebuie sa le faca fata de grupurile minoritare pe care le-a dezavantajat sute de ani, precum romii, afro-americanii sau femeile. Consider ca Liiceanu adreseaza doar acest efect al unei probleme pentru ca, dintr-o data, ar afecta elita, deci ar “discrimina-o”, afirmatie complet aberanta, ce nu ia in considerare niciun fel de context istoric sau cultural, in care doar barbatii albi au avut acces la studii superioare. A nu realiza din cine a fost compusa aceasta elita timp de sute de ani si din ce motiv a avut o astfel de componenta mi se pare white fragility at its best.
La fel si in subcapitolul “Subminarea relatiei dintre sexe. Dereglarea proprie feminismului. Sexismul” unde Liiceanu da exemple din Suedia unde guvernul are o componenta de 54,2% femei si din Franta- 47,6%. “Sexismul in acest caz nu se manifesta ca discriminare a sexului(in speta a celui feminin), ci ca exaltare a lui, de vreme ce el, si nu competenta individuala, devine criteriu pentru formarea unei echipe menite sa performeze in plan social.” Din nou, mi se pare complet aberant si lipsit de un context mai amplu sa afirmi ca aceasta reforma reparatorie a unui trecut ce a discriminat femeile secole la rand este de fapt o exaltare a sexului feminin.
Per total, primele doua eseuri sunt o lectura placuta, fara prea multe revelatii, insa ultima parte este de-a dreptul deranjanta.
De asemenea, in subcapitolul “Subminarea ierarhiei si a elitelor. Dereglarea in raport cu valoarea individuala. Egalitarismul” Liiceanu citeaza din Eric Robinson urmatoarele “Mai devreme sau mai tarziu, aceasta tara trebuie sa se confrunte cu o reforma larga a invatamantului de dincolo de scoala- o reforma care sa coboare invatamantul superior din turnul de fildes si sa-l faca disponibil pentru toti. Acest lucru va fi realizat printr-o batalia mai sangeroasa decat cea pentru reforma larga a invatamantului mediu [si va presupune] […] o coborare a nivelului celor ce au si o ridicare a nivelului celor care nu au.”. Liiceanu continua sa citeze din Mill cu scopul de a demonstra ca sansele egale pentru toti la invatamantul superior i-ar discrimina pe cei “de sus” si ridica pe cei “de jos”. In aceasta parte a textului am sesizat o ignoranta completa a motivelor pentru care e nevoie sa existe sanse egale si anume reparatiile pe care acest minunat “Occident” ridicat in slavi de Liiceanu trebuie sa le faca fata de grupurile minoritare pe care le-a dezavantajat sute de ani, precum romii, afro-americanii sau femeile. Consider ca Liiceanu adreseaza doar acest efect al unei probleme pentru ca, dintr-o data, ar afecta elita, deci ar “discrimina-o”, afirmatie complet aberanta, ce nu ia in considerare niciun fel de context istoric sau cultural, in care doar barbatii albi au avut acces la studii superioare. A nu realiza din cine a fost compusa aceasta elita timp de sute de ani si din ce motiv a avut o astfel de componenta mi se pare white fragility at its best.
La fel si in subcapitolul “Subminarea relatiei dintre sexe. Dereglarea proprie feminismului. Sexismul” unde Liiceanu da exemple din Suedia unde guvernul are o componenta de 54,2% femei si din Franta- 47,6%. “Sexismul in acest caz nu se manifesta ca discriminare a sexului(in speta a celui feminin), ci ca exaltare a lui, de vreme ce el, si nu competenta individuala, devine criteriu pentru formarea unei echipe menite sa performeze in plan social.” Din nou, mi se pare complet aberant si lipsit de un context mai amplu sa afirmi ca aceasta reforma reparatorie a unui trecut ce a discriminat femeile secole la rand este de fapt o exaltare a sexului feminin.
Per total, primele doua eseuri sunt o lectura placuta, fara prea multe revelatii, insa ultima parte este de-a dreptul deranjanta.
January 10, 2018
Cu Socrate gândirea „se comută de pe „fiziologia ionienilor (cunoaşterea naturii) pe „etică". Prin el gândirea alunecă de la theoria, cunoaşterea pură şi gratuită, la o cunoaştere cu implicaţii practice (în sens kantian), adică morale. Gândirea, dintr-odată, nu mai e un lux, ci devine folositoare, conectează căutarea adevărului la valori, la configurarea vieţii, la cum se cuvine să trăieşti. A gândi corect mă aşază de astă dată, pe mine ca om, pe un drum profitabil. Trufia şi prostia sunt nocive, în timp ce luciditatea şi adevărul sunt profitabile. Gândirea, prin Socrate, capătă încărcătură, devine uman-gravitaţională, vizează, printr-o meditaţie explicită asupra felului în care se cuvine să trăieşti, obţinerea unei comunităţi de o calitate superioară şi, în final, o ameliorare a speciei umane, o „eusocializare sporită. Şi al doilea lucru extraordinar care se petrece acum. Socrate este neclintit în gândul că nu-i poate lăsa pe atenieni să trăiască în ignoranţă crezând că trăiesc în ştiinţă. Şi că nu poate abdica de la acest imperativ.
Dar, atenţie!, nu o face constrângându-i, ci încercând sa-i convingă de acest lucru. Nu e un tiran, ci un „pe- dagog“, unul care-i priveşte pe concetăţenii săi ca pe nişte copii mari ce mai au de învăţat în privinţa ne-şliinţei lor. Aici apare pentru prima oară un fapt tulburător: că a gândi înseamnă nu numai a descoperi un lucru, a-l dez-vălui, a-l scoate din ascundere, ci înseamnă deopotrivă a-ţi asuma până la capăt ceea ce ai gândit . A-ţi asuma până la capăt: adică a-l face coextensiv cu viaţa ta şi a accepta că e mai bine să mori decât să renunţi la gândul tău ca adevăr al fiinţei tale. Faptul de a gândi presupune, aşadar, o conduită. Ce înseamnă a gândi? înseamnă să te porţi în conformitate cu felul în care gândeşti. Aici apare prima oară în lume ceea ce, în secolul al XlX-lea, danezul Kierkegaard va numi reduplicare: a trăi conform cu felul în care gândeşti, a-ţi trăi viaţa exact la scara ideilor pe care le afirmi. Reduplicarea trimite la ceea ce, mai puţin preţios, am putea numi onestitatea gânditorului.
Dar, atenţie!, nu o face constrângându-i, ci încercând sa-i convingă de acest lucru. Nu e un tiran, ci un „pe- dagog“, unul care-i priveşte pe concetăţenii săi ca pe nişte copii mari ce mai au de învăţat în privinţa ne-şliinţei lor. Aici apare pentru prima oară un fapt tulburător: că a gândi înseamnă nu numai a descoperi un lucru, a-l dez-vălui, a-l scoate din ascundere, ci înseamnă deopotrivă a-ţi asuma până la capăt ceea ce ai gândit . A-ţi asuma până la capăt: adică a-l face coextensiv cu viaţa ta şi a accepta că e mai bine să mori decât să renunţi la gândul tău ca adevăr al fiinţei tale. Faptul de a gândi presupune, aşadar, o conduită. Ce înseamnă a gândi? înseamnă să te porţi în conformitate cu felul în care gândeşti. Aici apare prima oară în lume ceea ce, în secolul al XlX-lea, danezul Kierkegaard va numi reduplicare: a trăi conform cu felul în care gândeşti, a-ţi trăi viaţa exact la scara ideilor pe care le afirmi. Reduplicarea trimite la ceea ce, mai puţin preţios, am putea numi onestitatea gânditorului.
December 12, 2016
O culegere încărcată de ideile marilor gânditori despre Gândire și nu doar, într-un limbaj simplu și melodios.
- Cât de novice e pentru noi mecanismul gândirii
- Excepționalitatea oamenilor care au gândit cu mintea lor
- Corectitudinea politica abolind marele reușite ale Occidentului și trecutul excepțional al acestuia
- Egalitarismul și elogiul mediocrității cu impactul lor negativ asupra excepționalului
- Feminismul sexist
sunt doar unele subiecte profund analizate de Liiceanu și condimentate cu citate, preponderent, din Alexandru Dragomir.
- Cât de novice e pentru noi mecanismul gândirii
- Excepționalitatea oamenilor care au gândit cu mintea lor
- Corectitudinea politica abolind marele reușite ale Occidentului și trecutul excepțional al acestuia
- Egalitarismul și elogiul mediocrității cu impactul lor negativ asupra excepționalului
- Feminismul sexist
sunt doar unele subiecte profund analizate de Liiceanu și condimentate cu citate, preponderent, din Alexandru Dragomir.
September 30, 2018
This book came to me in the right moment and I consider it a "Bible" for those who want to tackle philosophy. Maybe this will change in time but this is my opinion now.
It starts with the Greek philosophy and goes through all the important philosophers and their concepts & ideas. It does have an affinity for Constantin Noica or Alexandru Dragomir here and there, I expected more to be honest, yet I consider it legit given the context Gabriel Liiceanu grew and formed himself.
I've started reading it numerous times but, in the end, I read it in less than one week.
It starts with the Greek philosophy and goes through all the important philosophers and their concepts & ideas. It does have an affinity for Constantin Noica or Alexandru Dragomir here and there, I expected more to be honest, yet I consider it legit given the context Gabriel Liiceanu grew and formed himself.
I've started reading it numerous times but, in the end, I read it in less than one week.
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 3, 2016
"Pentru cine are ceva de făcut, viaţa nu merită a fi prelungită dincolo de isprava sa. Pentru cine nu are nimic de făcut însă, viaţa poate fi prelungită oricît. El asistă, doar, la spectacolul lumii, şi acesta e interminabil". - "O viaţă trăită cu sens are început şi sfîrşit. Oamenii însă trăiesc cum se întîmplă, neconducîndu-şi viaţa către un capăt firesc. De aceea, nu numai că refuză ideea de sfîrşit, dar ar merita să nu sfîrşească. Veşnicia e pentru ceea ce nu este". - "Dacă nu se mai întîmplă nimic înăuntru, îmi rămîne doar spectacolul lumii."
Read
November 20, 2021Ggvy
September 7, 2023
Ortega y Gasset - “individul de elită nu este pretențiosul care se crede superior celorlalți, ci acela care este mai exigent cu sine decât cu alții…”
May 1, 2024
Liiceanu în cea mai bună formă!
Want to read
June 12, 2016Mr. Liiceanu worships the concept of culture. He has a certain disdain for the masses and of the majority based decision making progress. He is also aware that culture cannot be worshiped blindly, as he has read - and he tells us so - George Steiner. He doesn't have the power to openly recommend an elite ruling regime, although his tone is steering his readers into that direction.
Mr. Liiceanu is partial to a dialogue with the classics - Plato, Aristotle and Descartes - to open one's mind and start building a thinking process of its own.
Mr. Liiceanu searches for a guarantee of right thinking - "a thinking that cannot be intoxicated and abated from the straight road by any ideology, propaganda, or historical manipulation".
Mr. Liiceanu is partial to a dialogue with the classics - Plato, Aristotle and Descartes - to open one's mind and start building a thinking process of its own.
Mr. Liiceanu searches for a guarantee of right thinking - "a thinking that cannot be intoxicated and abated from the straight road by any ideology, propaganda, or historical manipulation".
November 4, 2016
"De fapt, confortabil este să-ți dai întâlnire cât mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri [...] va fi în mod fatal "o aspră judecată de sine". Dar ce periculos și dificil e să iei în serios încercarea de a afla ce e cu tine."
December 17, 2019
Un apetizant iscusit pentru filozofie in general si un portal către cunoașterea filosofiei românești. As vrea ca România să scoată în față mai des oameni precum G. Liiceanu, Dragomir, Pleșu...
Displaying 1 - 30 of 30 reviews