What do you think?
Rate this book
Veilleur, où en est la nuit ?
Les chrétiens sont-ils le dernier espoir d'un monde qui a perdu toute espérance ? Oui, espérer est leur profession de foi depuis deux mille ans. Non, eux-mêmes sont désespérés en ce début de troisième millénaire. Et si espérer, c'était d'abord renoncer à
46 pages, Kindle Edition
Published March 11, 2016
29 people want to read
About the author
Adrien Candiard
26 books10 followersFr. Adrien Candiard, O.P., is a Dominican friar of the Province of France, currently based at the Dominican Institute for Oriental Studies (IDEO) in Cairo. He holds a Ph.D. in Religious History and Anthropology from the École Pratique des Hautes Études in Paris, with a dissertation focused on Ibn Taymiyya.
His academic research concentrates on classical Islamic theology (kalām), with particular attention to the Hanbali tradition and its legacy. He is the author of several scholarly articles and books, and he regularly lectures on topics at the intersection of Christian and Muslim thought. In addition to his academic work, he is also known for his writings on spirituality and his public engagement in interreligious dialogue.
His academic research concentrates on classical Islamic theology (kalām), with particular attention to the Hanbali tradition and its legacy. He is the author of several scholarly articles and books, and he regularly lectures on topics at the intersection of Christian and Muslim thought. In addition to his academic work, he is also known for his writings on spirituality and his public engagement in interreligious dialogue.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
June 18, 2024
Speranța nu e o iluzie, nici nu e o cârjă pentru cei proști sau pentru cei cărora le este frică să vadă realitatea în toată oroarea ei. "Speranța creștină nu este optimism, ci curaj", curajul de a sta în furtuna realității și a-L vedea pe Hristos, care nu doar ne-a lăsat exemplul iubirii Sale, ci ne dă din plin harul iubirii pentru a mângâia și a iubi pe aproapele nostru.
Cartea aceasta este o gură de aer proaspăt dintr-o dimineață în munți - umple un gol pe care autorilor moderni le este prea frică să îl umple cu speranțe false.
Ceea ce lipsește aici este speranța învierii - da, noi trăim acum viața care ne-a fost promisă prin mântuire - dar Învierea lui Hristos ne este zălogul dat pentru a ști că orice moarte pe care noi o trecem aici - orice sacrificiu, orice jertfire de sine - nu este doar valoroasă pentru Dumnezeu ci este o sămânță care va învia și va aduce rodul pe care l-a rânduit Dumnezeu. Speranța creștină nu este doar o privire pozitivă asupra suferinței, ci este apucarea promisiunii care zice că moartea întotdeauna conduce la o înviere triumfătoare, în care toate lucrurile dureroase, toată jalea lumii - nu vor mai fi adevărate.
Cartea aceasta este o gură de aer proaspăt dintr-o dimineață în munți - umple un gol pe care autorilor moderni le este prea frică să îl umple cu speranțe false.
Ceea ce lipsește aici este speranța învierii - da, noi trăim acum viața care ne-a fost promisă prin mântuire - dar Învierea lui Hristos ne este zălogul dat pentru a ști că orice moarte pe care noi o trecem aici - orice sacrificiu, orice jertfire de sine - nu este doar valoroasă pentru Dumnezeu ci este o sămânță care va învia și va aduce rodul pe care l-a rânduit Dumnezeu. Speranța creștină nu este doar o privire pozitivă asupra suferinței, ci este apucarea promisiunii care zice că moartea întotdeauna conduce la o înviere triumfătoare, în care toate lucrurile dureroase, toată jalea lumii - nu vor mai fi adevărate.
December 29, 2021
Christian Hope – the Antonym of Optimism
"Watchman, what is left of the night?"
Taking its title from this Isaian quote, this book is a little gem that should be read by anyone who finds these times demanding.
Using the prophet Jeremiah as a starting point, the author, a French Dominican living in Cairo, exposes in clear and kind language the essential incompatibility between cowardly optimism that believes things will be better, on the one hand, and courageous hope that
Although his thoughts are inspired and based on Christian faith, his insight, the very high standard he presents, applies generally. Poisonous nostalgia for an idealized past and self-victimization mean letting evil triumph because then "the evil that has been done to me becomes my only legitimacy, while my motivation should be, on the contrary, the good that I strive to do."
His lines reverberate Gabriel Marcel's existentialism: "when we love, this love is not only a beautiful feeling in a current of absurdity doomed to death, but a window that we open to eternity". He also reiterates what Nicolae Steinhardt, the fine Romanian intellectual imprisoned by the Communists, noted: you can only keep what you gift to others, that is, what you have transformed into love.
A very rewarding book to end the year with that I'm sure I will return to for inspiration.
"Watchman, what is left of the night?"
Taking its title from this Isaian quote, this book is a little gem that should be read by anyone who finds these times demanding.
Using the prophet Jeremiah as a starting point, the author, a French Dominican living in Cairo, exposes in clear and kind language the essential incompatibility between cowardly optimism that believes things will be better, on the one hand, and courageous hope that
"does not mean lying to yourself or deceiving yourself, but believing that love is much stronger than anything else, for, in spite of our ambitions, our riches, our conflicts, in spite of all that distracts us from the essential, love contains in it the promise of eternity. When the world around us causes us fear, the Christian hope does not tell us to sit and mourn because nothing is good, or to smile foolishly because everything will be fine. Hope does not invite us to wait for God to destroy this world in order to build another. Christian hope asks us a very simple question: how can we turn all this into an opportunity to love even more?"
Although his thoughts are inspired and based on Christian faith, his insight, the very high standard he presents, applies generally. Poisonous nostalgia for an idealized past and self-victimization mean letting evil triumph because then "the evil that has been done to me becomes my only legitimacy, while my motivation should be, on the contrary, the good that I strive to do."
His lines reverberate Gabriel Marcel's existentialism: "when we love, this love is not only a beautiful feeling in a current of absurdity doomed to death, but a window that we open to eternity". He also reiterates what Nicolae Steinhardt, the fine Romanian intellectual imprisoned by the Communists, noted: you can only keep what you gift to others, that is, what you have transformed into love.
A very rewarding book to end the year with that I'm sure I will return to for inspiration.
January 30, 2019
J'ai un gros désaccord sur l'état des lieux formulé dans le premier chapitre qui me semble être une idéalisation du passé (alors que l'auteur dit bien qu'il faut éviter cette nostalgie d'un avant imaginaire...). Le reste par contre est très intéressant et vaut le coup de continuer la lecture.
January 19, 2024
"să speri" sau "să cauți în toate un prilej de a iubi".
September 29, 2023
Lectura propusă ne pune în fața unei „nopți” asidue care-și pune tot mai drastic amprenta peste teritoriul vestic al Europei, și încet, dar sigur peste întreg continentul. „Noaptea Ierusalimului” descrisă de Candiard are de-a face cu progresul secularizării și al laicizării în detrimentul creștinismului tradițional și istoric, care-și pierde nu doar adepții, dar și influența în societatea contemporană.
Tânărul autor francez reușește cu brio să-și îndeplinească un scop bine definit încă din introducere, și anume să definească speranța la care va face referire pe întreg corpusul lucrării că fiind deloc sinonimă cu un „optimism orb care refuză să vadă dificultățile”. De altfel, prin aluzie la istoria poporului evreu portretizată de profetul Ieremia, autorul contemporan reliefează aspectele tragice ale vieții de credință care se bazează pe o speranță de netăgăduit în providența divină ce are tainica capacitate de a-și arăta desăvârșirea în cele mai tragice și cumplite momente ale istoriei umane. Astfel, cumplitele relatări biblice sunt oferite drept pildă pentru o lume contemporană marcată de disperare și goană după o speranță de nezdruncinat.
Încă din debutul lucrării, autorul subliniază fără inhibiții falimentul celor care-și zic creștini în a da dovadă de speranță într-o lume decăzută, ceea de altfel este menirea dreptului credincios într-o ambianță nefericită. „Disperarea” creștinilor este pusă de Candiard pe seama secularizării excesive ce a pătruns în societate, fapt evidențiat coerent prin prezentarea unor statistici de-a dreptul îngrijorătoare și chiar drastice.
Un prim pas pe care-l propune autorul în ce privește dezvoltarea speranței, este recunoașterea disperării și a „nopții” în profunzime, adică exact așa cum sunt. Cu alte cuvinte, doar cunoscând pericolul, realizezi că ai nevoie de o salvare. Argumentația teologului expune în repetate rânduri o dezicere de punere pe aceeași treaptă a speranței și a optimismului, fiind preferată mai degrabă asocierea curajului cu speranța creștină, acesta din urmă având capacitatea de a zădarnici iluziile și falsele speranțe.
Mai apoi, teologul catolic reiterează un principiu de bază al cărții Ieremia ce evidențiază adevărul că speranța creștină se fundamentează pe făgăduința prezeței continue a lui Dumnezeu („Voi fi cu tine”), promisiune care este mult mai mult decât o „dulceagă consolidare sentimentală”. De asemenea, speranța este evidențiată ca instrument prin care se înlătură frontierele vieții veșnice, viață ce trebuie percepută nu ca o recompensă pentru cel credincios, ci, mai degrabă ca o continuitate a relației lui Dumnezeu cu ființa creată pentru comuniune eternă.
Citind această carte, am avut parte de o experiență deosebită, mai ales în serile liniștite care facilitează meditația și reflecția. Cărticica oferă un mesaj profund și relevant pentru vremurile tumultuoase în care credința creștină este pusă la încercare. Fără a fi gratuit în cuvinte, recomand această lectură celor care sunt în căutarea unei opere de mici dimensiuni, dar cu un mesaj extrem de relevant pentru vremurile tragice ale istoriei prezente. Opera lui Candiard are menirea de a ne chema să dezvoltăm o speranță de nezdruncinat într-o vreme în care credința creștină se clatină din temelii. Ce paradox!
„O nenorocire nu capătă mai puțină amploare atunci când o putem explica, ci doar devine mai suportabilă.” (p.27)
„Speranța creștină nu cere optimism, ci curaj.” (p.44)
„Amintirile sunt poate mai dulci, dar nu vor avea niciodată savoarea realului, savoarea singurei lumi care ne este dată.” (p.47)
„Cum am putea înțelege ce este mântuirea sau din ce motiv avem nevoie să fim salvați, dacă nu privim lumea reală în față, cu tot răul existent în ea?” (p.57)
„Dumnezeul cel viu nu poate fi încadrat de definițiile noastre: e ceea ce-L face să fie în același timp puțin tulburător și cu totul minunat.” (p.59-60)
„Speranța creștină nu ne spune să stăm și să ne lamentăm, pentru că nimic nu e bine, nici să zâmbim prostește, pentru că totul va fi foarte bine; speranța nu ne invită nici să așteptăm ca Dumnezeu să distrugă această lume, pentru a construi o alta; speranța creștină ne pune o întrebare foarte simplă: cum facem din toate acestea un prilej de a iubi încă și mai mult?” (p.69)
Tânărul autor francez reușește cu brio să-și îndeplinească un scop bine definit încă din introducere, și anume să definească speranța la care va face referire pe întreg corpusul lucrării că fiind deloc sinonimă cu un „optimism orb care refuză să vadă dificultățile”. De altfel, prin aluzie la istoria poporului evreu portretizată de profetul Ieremia, autorul contemporan reliefează aspectele tragice ale vieții de credință care se bazează pe o speranță de netăgăduit în providența divină ce are tainica capacitate de a-și arăta desăvârșirea în cele mai tragice și cumplite momente ale istoriei umane. Astfel, cumplitele relatări biblice sunt oferite drept pildă pentru o lume contemporană marcată de disperare și goană după o speranță de nezdruncinat.
Încă din debutul lucrării, autorul subliniază fără inhibiții falimentul celor care-și zic creștini în a da dovadă de speranță într-o lume decăzută, ceea de altfel este menirea dreptului credincios într-o ambianță nefericită. „Disperarea” creștinilor este pusă de Candiard pe seama secularizării excesive ce a pătruns în societate, fapt evidențiat coerent prin prezentarea unor statistici de-a dreptul îngrijorătoare și chiar drastice.
Un prim pas pe care-l propune autorul în ce privește dezvoltarea speranței, este recunoașterea disperării și a „nopții” în profunzime, adică exact așa cum sunt. Cu alte cuvinte, doar cunoscând pericolul, realizezi că ai nevoie de o salvare. Argumentația teologului expune în repetate rânduri o dezicere de punere pe aceeași treaptă a speranței și a optimismului, fiind preferată mai degrabă asocierea curajului cu speranța creștină, acesta din urmă având capacitatea de a zădarnici iluziile și falsele speranțe.
Mai apoi, teologul catolic reiterează un principiu de bază al cărții Ieremia ce evidențiază adevărul că speranța creștină se fundamentează pe făgăduința prezeței continue a lui Dumnezeu („Voi fi cu tine”), promisiune care este mult mai mult decât o „dulceagă consolidare sentimentală”. De asemenea, speranța este evidențiată ca instrument prin care se înlătură frontierele vieții veșnice, viață ce trebuie percepută nu ca o recompensă pentru cel credincios, ci, mai degrabă ca o continuitate a relației lui Dumnezeu cu ființa creată pentru comuniune eternă.
Citind această carte, am avut parte de o experiență deosebită, mai ales în serile liniștite care facilitează meditația și reflecția. Cărticica oferă un mesaj profund și relevant pentru vremurile tumultuoase în care credința creștină este pusă la încercare. Fără a fi gratuit în cuvinte, recomand această lectură celor care sunt în căutarea unei opere de mici dimensiuni, dar cu un mesaj extrem de relevant pentru vremurile tragice ale istoriei prezente. Opera lui Candiard are menirea de a ne chema să dezvoltăm o speranță de nezdruncinat într-o vreme în care credința creștină se clatină din temelii. Ce paradox!
„O nenorocire nu capătă mai puțină amploare atunci când o putem explica, ci doar devine mai suportabilă.” (p.27)
„Speranța creștină nu cere optimism, ci curaj.” (p.44)
„Amintirile sunt poate mai dulci, dar nu vor avea niciodată savoarea realului, savoarea singurei lumi care ne este dată.” (p.47)
„Cum am putea înțelege ce este mântuirea sau din ce motiv avem nevoie să fim salvați, dacă nu privim lumea reală în față, cu tot răul existent în ea?” (p.57)
„Dumnezeul cel viu nu poate fi încadrat de definițiile noastre: e ceea ce-L face să fie în același timp puțin tulburător și cu totul minunat.” (p.59-60)
„Speranța creștină nu ne spune să stăm și să ne lamentăm, pentru că nimic nu e bine, nici să zâmbim prostește, pentru că totul va fi foarte bine; speranța nu ne invită nici să așteptăm ca Dumnezeu să distrugă această lume, pentru a construi o alta; speranța creștină ne pune o întrebare foarte simplă: cum facem din toate acestea un prilej de a iubi încă și mai mult?” (p.69)
July 2, 2022
Cartea reprezintă, așa cum prezintă și autorul, o dezvoltare a unei conferințe susținute la Lourdes pe 9 octombrie 2015. Autorul, critic literar și membru al Ordinului dominican, redă în eseul său câteva aspecte spre care "francezul de râd" ar trebui să privească, prezentând în tandem cu situația de astăzi cea redată de profetul Ieremia cu privire la căderea Ierusalimului. Deși pe alocuri se repetă, autorul ține să sublinieze nevoia de speranță a creștinilor care nu ar trebuie să vină dintr-un impuls menit să răspundă într-un mod proporțional islamului, ci să reprezinte adevărata credință și speranță a unei societăți într-o continuă schimbare.
July 28, 2025
Un libro esencial para el cristiano que quiere vivir de esperanza. Un libro corto, fácil de leer, siendo, a la vez, profundo y exquisito. La versión en español está publicada por Rialp.
¡Muy recomendado!
¡Muy recomendado!
September 27, 2025
"la speranza cristiana non richiede ottimismo, richiede coraggio"...
E si, è vero.
Noi cristiani abbiamo vergogna a mostrarci mentre preghiamo, teniamo per noi la nostra "fede" in Dio, mentre le altre religioni no: uomini, donne, pregano davanti a tutti, anzi, si fanno proprio vedere da tutti.
Siamo troppo paurosi?
"... La speranza cristiana non richiede ottimismo, richiede coraggio."...
E si, è vero.
Noi cristiani abbiamo vergogna a mostrarci mentre preghiamo, teniamo per noi la nostra "fede" in Dio, mentre le altre religioni no: uomini, donne, pregano davanti a tutti, anzi, si fanno proprio vedere da tutti.
Siamo troppo paurosi?
"... La speranza cristiana non richiede ottimismo, richiede coraggio."...
December 4, 2019
Court et limpide, ça m'a permis d'y voir plus clair sur cette vertue dont je n'avais, il faut bien le dire, absolument rien compris !
November 19, 2021
Bravo Candiard. Asi sa ešte stretneme 👍
January 9, 2024
Această sublimă lectură despre speranță, începută la final de 2023 și incheiată în prima zi din 2024 , aduce în prim-plan o promisiune ancorată în ,,curgerea veșniciei" ,o singură făgăduință care compensează orice pierdere sau nenorocire: ,,Voi fi cu tine" .
,,Voi fi cu tine." Ne-am înșela dacă am vedea aici o dulceagă consolare sentimentală (... ) , prezența promisă are un cost exorbitant: ea cere să renunți la toate consolările imaginare de care sunt pline viețile noastre. "
,,Dumnezeu este singura realitate pe care ,în mod simultan ,o putem deja avea și putem continua să o dorim. În acest fel, Dumnezeu este singurul obiect al speranței care nu dezamăgește niciodată, pentru că nu încetează să fie o speranță atunci când Îl ai."
,,Voi fi cu tine." Ne-am înșela dacă am vedea aici o dulceagă consolare sentimentală (... ) , prezența promisă are un cost exorbitant: ea cere să renunți la toate consolările imaginare de care sunt pline viețile noastre. "
,,Dumnezeu este singura realitate pe care ,în mod simultan ,o putem deja avea și putem continua să o dorim. În acest fel, Dumnezeu este singurul obiect al speranței care nu dezamăgește niciodată, pentru că nu încetează să fie o speranță atunci când Îl ai."
June 27, 2024
I would have put 3 stars but because it was my girlfriend who gave it to me for my 20th birthday. I give it 5 stars
November 6, 2024
Prendendo le mosse da Geremia 33 Candiard riflette sulla speranza cristiana, che non coincide con l'ottimismo e attualizza il discorso riportandolo ai giorni nostri e all'attuale situazione della Chiesa. Un libretto agile, ma intenso, che stimola la riflessione.
Edit: ho riletto il libro per la seconda volta e devo dire che non è stato tempo sprecato. Insegna a sperare al modo dei profeti, con la certezza che Dio manterrà la sua promessa, anche quando il contesto sembra volgere al peggio. Per questo speranza cristiana - una delle virtù teologali - non coincide con il mondano ottimismo.
Edit: ho riletto il libro per la seconda volta e devo dire che non è stato tempo sprecato. Insegna a sperare al modo dei profeti, con la certezza che Dio manterrà la sua promessa, anche quando il contesto sembra volgere al peggio. Per questo speranza cristiana - una delle virtù teologali - non coincide con il mondano ottimismo.
February 22, 2022
Très bref, simple à lire, mais d'une clarté à la fois vraie et charitable, comme toujours. Revigorant.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews