What do you think?
Rate this book
Mayerling
Two pistol shots rang out on the morning of January 30th 1889... and death made two star-cross'd lovers immortal...At thirty, the Archduke Rudolph was seeking distraction in wine, women, and music — loving life passionately, yet burning it as a thing of no value... Estranged from his sour-tempered wife, opposed to the feudal policies of his father, the Emperor Franz Joseph, he was the centre of a thousand intrigues ...Suddenly there was Marie — the Baronesse Marie Vetsera — bewitching, lovely and only seventeen — who fell in love with Rudolph at first sight... and happiness and torment...
Paperback
First published January 1, 1930
8 people are currently reading
137 people want to read
About the author
Claude Anet
149 books7 followersPseudonym of Jean Schopfer
Jean Schopfer was a tennis player competing for France, and a writer, known under the pseudonym of Claude Anet. He reached two singles finals at the Amateur French Championships, winning in 1892 over British player Fassitt, and losing in 1893 to Laurent Riboulet.
Educated at the Sorbonne and the École du Louvre, Schopfer started writing in 1899. Under the name Claude Anet, Schopfer published many books, including La Révolution Russe, written after a trip to Russia during World War I, Mayerling, based on the Mayerling Incident, and Simon Kra, a biography of tennis player Suzanne Lenglen.
His 1920 novel Ariane, jeune fille russe has been adapted into a number of films including Ariane and Love in the Afternoon.
He died on 9 January 1931 in Paris.
Jean Schopfer was a tennis player competing for France, and a writer, known under the pseudonym of Claude Anet. He reached two singles finals at the Amateur French Championships, winning in 1892 over British player Fassitt, and losing in 1893 to Laurent Riboulet.
Educated at the Sorbonne and the École du Louvre, Schopfer started writing in 1899. Under the name Claude Anet, Schopfer published many books, including La Révolution Russe, written after a trip to Russia during World War I, Mayerling, based on the Mayerling Incident, and Simon Kra, a biography of tennis player Suzanne Lenglen.
His 1920 novel Ariane, jeune fille russe has been adapted into a number of films including Ariane and Love in the Afternoon.
He died on 9 January 1931 in Paris.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
January 29, 2024
"Mayerling" sau povestea de dragoste despre care se spune ca a schimbat întreaga soartă a lumii, cea dintre prințul Rudolf al Austriei și baroana Maria von Vetsera, poveste pe care Claude Anet o relatează atât de frumos.
March 6, 2014
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 14, 2008
my mistake that first i've seen the movie and after that read the book. but truthfully movie seems much better than the book. sad to say. anet gives us a light, a bit dramatic and somehow beautiful story it's just sad that he didn't use all potential that the story actually had.
September 2, 2008
While I'm not really fond of representing the relationship of the Crown Prince Rudolf and Mary Vetsera as a great true love from both sides. It seems to me it was above all an obsession from Mary's side but at most a brief infatuation from Rudolf's, perhaps not even that but only guilty fondness for the girl who was in love with him foolishly enough to die with him.
That aside, I did enjoy this book. If I ignore the fact that I don't agree with its basic idea of a Rudolf/Mary romance, it was a nice little historical romance novel. An enjoyable read and a relatively truthful portrait of Rudolf. Much more could have been gotten out of the subject matter, though. A Rudolf/Mary romance story could have been much deeper and darker even when keeping to the idea that they were in love. So I'm not giving it more than three stars, but it definitely wasn't a bad read. It's been quite a while since I read it, though, so some day I should hunt it down again and see what I think of it now.
That aside, I did enjoy this book. If I ignore the fact that I don't agree with its basic idea of a Rudolf/Mary romance, it was a nice little historical romance novel. An enjoyable read and a relatively truthful portrait of Rudolf. Much more could have been gotten out of the subject matter, though. A Rudolf/Mary romance story could have been much deeper and darker even when keeping to the idea that they were in love. So I'm not giving it more than three stars, but it definitely wasn't a bad read. It's been quite a while since I read it, though, so some day I should hunt it down again and see what I think of it now.
April 9, 2014
Igazából nekem teljesen mindegy melyik uralkodóház mindennapjaiba enged bepillantást nyerni egy könyv, én imádom. Nem volt ez másképp ezzel a kötettel sem.
Én eddig a Habsburgokkal a Romi Schneider féle Sissy című filmen kívül nem igen foglalkoztam, így amit Claude Anet ír ebben a regényében számomra kicsit meglepő. Persze az a mérhetetlen unalom, ami ezt a dinasztiát jellemezte, a lelki sivárság nem meglepő, csak ugye az elhíresült filmben Sissy még úszkál a boldogságban, bár lehet a film végén nem, rég láttam, minden esetre én arra úgy emlékszem, hogy kivételesen nagy szerelem volt Ferenc Jóska és közte. Hát ez a regény csak érintőlegesen szól erről, leginkább azt boncolgatja mennyire nehéz normálisnak, lelkileg kiegyensúlyozottnak maradni egy beltenyészetben, ami ráadásul szigorú szabályok szerint mozgatja az egyéneket.
Úgy gondolom uralkodónak lenni nem könnyű, több szempontból sem, a szerelem is kemény emberi feladat, és sajnos azt kell mondjuk Rudolf hercegnek extra nehéz akadálypálya volt ez, úgyhogy valószínűleg meg kell majd ismételnie, mert ezt a vizsgát keményen bebukta. Arra is rá kell jöjjek, hogy igen kevés empátia ébred bennem az öngyilkosok iránt,bármennyire együtt érzek, hogy nehéz nekik, azért én ezt mindig erős túlzásnak tartom/tartottam, és ez most, a könyv elolvasása után sincs másképpen.
Maga az írói stílus nem igen kötött le olvasás közben, leginkább azért volt számomra érdekes a könyv, mert történelmi témát dolgoz fel, személyes vonatkozásban, és ez mindig is lenyűgözött, hogy míg az iskolapadba komoly politikai lépésekről tanulunk, addig a valóságban minden mozzanatot apró emberi játszmák, és azok következményei mozgatnak.
Egyszer olvasható, könnyű kis könyv, mindenki bátran olvassa el, aki szereti a történelmi alakokat emberi arcuk szerint megismerni, és nem csak a hivatalos tények érdeklik.
Én eddig a Habsburgokkal a Romi Schneider féle Sissy című filmen kívül nem igen foglalkoztam, így amit Claude Anet ír ebben a regényében számomra kicsit meglepő. Persze az a mérhetetlen unalom, ami ezt a dinasztiát jellemezte, a lelki sivárság nem meglepő, csak ugye az elhíresült filmben Sissy még úszkál a boldogságban, bár lehet a film végén nem, rég láttam, minden esetre én arra úgy emlékszem, hogy kivételesen nagy szerelem volt Ferenc Jóska és közte. Hát ez a regény csak érintőlegesen szól erről, leginkább azt boncolgatja mennyire nehéz normálisnak, lelkileg kiegyensúlyozottnak maradni egy beltenyészetben, ami ráadásul szigorú szabályok szerint mozgatja az egyéneket.
Úgy gondolom uralkodónak lenni nem könnyű, több szempontból sem, a szerelem is kemény emberi feladat, és sajnos azt kell mondjuk Rudolf hercegnek extra nehéz akadálypálya volt ez, úgyhogy valószínűleg meg kell majd ismételnie, mert ezt a vizsgát keményen bebukta. Arra is rá kell jöjjek, hogy igen kevés empátia ébred bennem az öngyilkosok iránt,bármennyire együtt érzek, hogy nehéz nekik, azért én ezt mindig erős túlzásnak tartom/tartottam, és ez most, a könyv elolvasása után sincs másképpen.
Maga az írói stílus nem igen kötött le olvasás közben, leginkább azért volt számomra érdekes a könyv, mert történelmi témát dolgoz fel, személyes vonatkozásban, és ez mindig is lenyűgözött, hogy míg az iskolapadba komoly politikai lépésekről tanulunk, addig a valóságban minden mozzanatot apró emberi játszmák, és azok következményei mozgatnak.
Egyszer olvasható, könnyű kis könyv, mindenki bátran olvassa el, aki szereti a történelmi alakokat emberi arcuk szerint megismerni, és nem csak a hivatalos tények érdeklik.
September 11, 2012
I really liked this book and I`ve enjoyed reading it. It`s very light and very easy to read. I highly recommend it...!:):)Will always return to it with pleasure. Now I`m curious to find out about other books written by Claude Anet...:)
December 6, 2024
Historical novel about the Mayerling incident which I did not find to be very good at all!!! Absolutely plagued with issues of telling without showing -- chapters about the prince's parents, about Vienna, about some newspapermen, about Marie, which I was willing to swallow early on because I assumed the book would shift into another gear at some point and it just became clearer and clearer that this wasn't going to happen. The book didn't seem very interested in the specificities of action, reaction, interaction -- we're told that things happen and that Marie is pining or Rudolph is angsting and then swept on. In the middle of the book there were a few pages of photographs from film adaptations where Marie is being introduced to the royal court and it really felt more vibrantly alive than the whole book... Also the book's case was not helped by the incredible unlikeability of its protagonists; Marie is just a blank slate on which Rudolph sees perfect purity, and Rudolph is meant to be a stifled radical suffering under the tyrannical royal lifestyle which would play a lot better if he didn't GET an early chance to join his cousin in a power grab and instantly go ohhh noooo you can't do that!! I'm just a prince, I can't do anything! Well then stop complaining when things don't get done, idiot!!!!! The third act turn towards murder suicide is ridiculously undercooked, I don't think you ever get a sense of why he fixes upon this as the answer... Oh well. It was a quick read and occasionally funny although i guess that was not intentional... I hope the film adaptations are better than this. Some vaguely amusing quotes I copied and pasted as I read:
> They had that rare and indescribable spiritual affinity which unites men and women more closely than any legal bond, and there they found confronting them a mass of conventions, absurd, rigid, antiquated, unreal and inexplicable, which had assumed shape in the course of centuries, until they formed an impregnable barrier.
> "To-day the royal families of Europe are showing signs of strain. How could it be otherwise? Royalties lead far more strenuous lives than any private citizen. Their incessant and harassing duties allow them no relaxation. Moreover, this has been so for a dozen centuries or longer. Fatigue poisons are handed down from generation to generation and are cumulative. That in itself is a serious matter. And to complete my argument, there is the question of intermarriage. For ten centuries no fresh blood has been introduced into the royal families. In Europe to-day you are all cousins. This is a highly dangerous state of affairs."
> They had that rare and indescribable spiritual affinity which unites men and women more closely than any legal bond, and there they found confronting them a mass of conventions, absurd, rigid, antiquated, unreal and inexplicable, which had assumed shape in the course of centuries, until they formed an impregnable barrier.
> "To-day the royal families of Europe are showing signs of strain. How could it be otherwise? Royalties lead far more strenuous lives than any private citizen. Their incessant and harassing duties allow them no relaxation. Moreover, this has been so for a dozen centuries or longer. Fatigue poisons are handed down from generation to generation and are cumulative. That in itself is a serious matter. And to complete my argument, there is the question of intermarriage. For ten centuries no fresh blood has been introduced into the royal families. In Europe to-day you are all cousins. This is a highly dangerous state of affairs."
December 6, 2024
این کتاب در سال ۱۳۳۱ توسط آقای عزت الله خردمند و انتشارات تابان به فارسی ترجمه شده
October 14, 2020
Њена биографија у едицији Биографије знаменитих жена...не свиђа ми се..промешен млад живот, који се трагично завршио...
November 19, 2015
Ilyen könyvet (pláne így) valószínűleg bármilyen arisztokratáról lehetne írni, de pont ez a bájos benne. Naiv, romantikus és egyszerű volt a történet és a regény is.
October 12, 2021
O încăpere spaţioasă, înaltă, bogat mobilată, cu două ferestre largi care dădeau spre un parc cu arbori mari şi deşi. Un paravan despărţea, de restul camerei, patul pe care o tânără femeie sta culcată. Părul ei castaniu, împletit cu grijă, se contura pe pernă ca o aureolă. Deşi crispat de durere, chipul ei era frumos; sprâncenele încruntate formau o linie dreaptă. Printre buzele fine şi frumos arcuite se strecura când şi când un geamăt, iar sub cearceaf trupul se vedea încordându-se. Lângă pat, câteva persoane cu atenţia îndreptată asupră-i ― un bătrân în frac, cu o decoraţie prinsă la rever, un bărbat mai tânăr, cu o figură inteligentă, îmbrăcat într-un halat alb, şi două infirmiere. La ceasul acela, în care orice femeie rănită în trupul şi în pudoarea ei, are dreptul să fie singură, mai multe persoane se aflau reunite în jurul acestei tinere care se chinuia. Într-adevăr, ea aparţinea unei caste în care nici durerea, nici bucuria nu pot fi tăinuite; împărăteasa Austriei, în vârstă de douăzeci de ani, era silită să nască în văzul oamenilor.
În cadrul uneia dintre ferestre se profila silueta unui bărbat scund, rotofei, cu picioare scurte; era arhiducele Renier, care se întreţinea în şoaptă cu consilierul intim Carol-Ferdinand, conte de Buol Schauenstein. Alte trei personaje în uniformă priveau în tăcere parcul cu alei drepte peste care se lăsau umbrele nopţii. Două doamne, aşezate într-un colţ, discutau cu glas scăzut. Un bărbat de vreo treizeci de ani, îmbrăcat în uniforma verde-închis a generalilor de ulani, se sprijinea de şemineu. Era de statură mijlocie, zvelt, cu picioare lungi; chipul îi era încadrat de favoriţi blonzi, uniţi printr-o mustaţă stufoasă. Avea părul tăiat scurt, rărit pe la tâmple, nasul cam îngroşat spre vârf, iar ochii prea puţin expresivi. Oricât de stăpân ar fi vrut să fie pe sine ― viaţa pe care o ducea de zece ani, ca împărat al Austriei şi rege al Ungariei îl silise să-şi controleze şi să-şi ascundă sentimentele ― nu-şi putea stăpâni marea nervozitate pe care şi-o trăda plesnindu-şi degetele mâinii stângi de cele ale mâinii drepte. Când pocnetul acesta devenea prea supărător, îşi dădea seama, se oprea şi, trăgându-se de mustăţi, părăsea în grabă şemineul, îndreptându-se spre fereastră. Cizmele sale scârţâiau pe parchet. În cele din urmă, zgomotul acesta o enervă pe tânăra femeie care-i făcu semn cu mâna să stea liniştit.
Şi bărbatul nu se mai clinti.
― Îţi cer iertare, scumpa mea, murmură el.
Apoi, mergând pe vârfuri, ca un copil vinovat, se duse din nou lângă şemineu.
Se scurse astfel o oră. Noaptea cobora, iar stinghereala care-i stăpânea pe cei prezenţi crescuse într-atât, încât devenise de nesuportat. Fiecare înţelegea, fără să fie nevoie s-o spună, că asista nu la o ceremonie de Curte, ci la cea mai emoţionantă dintre dramele omeneşti. Uniformele, toate hainele acelea împodobite păreau că insultă trupul acesta de femeie tresăltând în dureri. Liniştea nu era tulburată decât de gemetele ce se ridicau în răstimpuri tot mai dese, din patul bolnavei. Împăratul se afla tot lângă şemineu; când şi când, nu se mai putea stăpâni şi atunci scârţâitul cizmelor sale se făcea din nou auzit. Valeţi înzorzonaţi şi nepăsători aduseră sfeşnice în care ardeau lumânări. Flacăra lor revărsă strălucitoare reflexe peste diamantele decoraţiilor şi peste aurăriile lambriurilor.
În cadrul uneia dintre ferestre se profila silueta unui bărbat scund, rotofei, cu picioare scurte; era arhiducele Renier, care se întreţinea în şoaptă cu consilierul intim Carol-Ferdinand, conte de Buol Schauenstein. Alte trei personaje în uniformă priveau în tăcere parcul cu alei drepte peste care se lăsau umbrele nopţii. Două doamne, aşezate într-un colţ, discutau cu glas scăzut. Un bărbat de vreo treizeci de ani, îmbrăcat în uniforma verde-închis a generalilor de ulani, se sprijinea de şemineu. Era de statură mijlocie, zvelt, cu picioare lungi; chipul îi era încadrat de favoriţi blonzi, uniţi printr-o mustaţă stufoasă. Avea părul tăiat scurt, rărit pe la tâmple, nasul cam îngroşat spre vârf, iar ochii prea puţin expresivi. Oricât de stăpân ar fi vrut să fie pe sine ― viaţa pe care o ducea de zece ani, ca împărat al Austriei şi rege al Ungariei îl silise să-şi controleze şi să-şi ascundă sentimentele ― nu-şi putea stăpâni marea nervozitate pe care şi-o trăda plesnindu-şi degetele mâinii stângi de cele ale mâinii drepte. Când pocnetul acesta devenea prea supărător, îşi dădea seama, se oprea şi, trăgându-se de mustăţi, părăsea în grabă şemineul, îndreptându-se spre fereastră. Cizmele sale scârţâiau pe parchet. În cele din urmă, zgomotul acesta o enervă pe tânăra femeie care-i făcu semn cu mâna să stea liniştit.
Şi bărbatul nu se mai clinti.
― Îţi cer iertare, scumpa mea, murmură el.
Apoi, mergând pe vârfuri, ca un copil vinovat, se duse din nou lângă şemineu.
Se scurse astfel o oră. Noaptea cobora, iar stinghereala care-i stăpânea pe cei prezenţi crescuse într-atât, încât devenise de nesuportat. Fiecare înţelegea, fără să fie nevoie s-o spună, că asista nu la o ceremonie de Curte, ci la cea mai emoţionantă dintre dramele omeneşti. Uniformele, toate hainele acelea împodobite păreau că insultă trupul acesta de femeie tresăltând în dureri. Liniştea nu era tulburată decât de gemetele ce se ridicau în răstimpuri tot mai dese, din patul bolnavei. Împăratul se afla tot lângă şemineu; când şi când, nu se mai putea stăpâni şi atunci scârţâitul cizmelor sale se făcea din nou auzit. Valeţi înzorzonaţi şi nepăsători aduseră sfeşnice în care ardeau lumânări. Flacăra lor revărsă strălucitoare reflexe peste diamantele decoraţiilor şi peste aurăriile lambriurilor.
February 12, 2021
↪Cei iubitori de istorie vor fi plăcut impresionați, la fel ca mine, de acest roman "historical romance". Jean Schopfer cunoscut și sub pseudonimul lui Claude Anet redă iubirea imposibilă a două personaje care provin din lumi diferite, baroneasa Maria Vetsera căreia îi lipseau cei șaisprezece ascendenți nobili pentru a fi primită la Curte și prințul moștenitor al imperiului Austo- Ungar, Rudolf.
↪Prima parte a cărții are în plin plan viața privată a celor doi protagoniști și este subliniată situația politică a imperiului, un aspect care mi-a plăcut mult. Aici îl voi defini pe Rudolf prin trei trăsături principale: singuratic, trist și responsabil. Aceste trei caracteristici sunt cele care gravitează în jurul său ca persoană, ca individ a unei societăți mânată de responsabilitățile imperiale. Datorită poziției sale nu are posibilitatea de a avea prieteni adevărați. Toți cei care vin în contact cu el vor doar să profite. Având o viață grea și încărcată, majotitatea serilor și-o petrece alături de diverse femei și cu multă băutură - un mod nociv de a-și îneca tristețea. Se gândește adesea la sinucidere, iar gândurile sale sunt uneori morbide. Pe lângă asta apar ca și simbol al morții, un cap de schelet și un revolver care tronază nelipsit pe biroul prințului. Rudolf este un tânăr măcinat de viața pe care o duce cât și de descendența lui nefastă. Aici deja reiese partea psihologică a romanului datorită trăirilor, sentimentelor și emoțiilor acestui personaj complex, iar asta mi-a plăcut foarte mult.
↪În cea de-a doua parte a cărții cei doi eroi sunt puși față în față după mai multe "priviri nevinovate" astfel renaște o poveste de iubire pură și sinceră, dar totodată interzisă. Odată cu întâlnirea Mariei viața prințului se schimbă devenind mai pozitiv, mai fericit și mai vorbăreț. Clar iubirea și puterea pe care aceasta o are pot schimba un om. Ceea ce nu mi-a plăcut, mai exact ceea ce mi s-a părut puțin deranjant a fost iubirea Mariei pentru prințului imperial, pe care o percep ca fiind obsesivă, însă dragostea ei este cea care îl echilibrează psihic pe Rudolf.
↪Romanul subliniază nedreptățile care au loc în secolul al XIX -lea și vedem mentalitatea greșită care a existat în acea perioadă. Deși iubirea celor doi este interzisă, m-a mișcat profund strădania celor doi protagoniști îndrăgostiți în încercarea lor de a rămâne împreună, dar și resemnarea la gândul că singura cale prin care nu se vor putea despărți este moartea.
↪Probabil că unii dintre voi știți ce s-a întâmplat la Mayerling, dar pentru necunoscătorii acestui fatidic eveniment istoric am să mă opresc aici cu recenzia pentru a vă lasă pe voi să descoperiți această parte a istoriei. Romanul ilustrează o manieră plăcută a acestui fapt istoric. O lectură frumoasă care m-a surprins plăcut. O recomand cu drag.
↪Prima parte a cărții are în plin plan viața privată a celor doi protagoniști și este subliniată situația politică a imperiului, un aspect care mi-a plăcut mult. Aici îl voi defini pe Rudolf prin trei trăsături principale: singuratic, trist și responsabil. Aceste trei caracteristici sunt cele care gravitează în jurul său ca persoană, ca individ a unei societăți mânată de responsabilitățile imperiale. Datorită poziției sale nu are posibilitatea de a avea prieteni adevărați. Toți cei care vin în contact cu el vor doar să profite. Având o viață grea și încărcată, majotitatea serilor și-o petrece alături de diverse femei și cu multă băutură - un mod nociv de a-și îneca tristețea. Se gândește adesea la sinucidere, iar gândurile sale sunt uneori morbide. Pe lângă asta apar ca și simbol al morții, un cap de schelet și un revolver care tronază nelipsit pe biroul prințului. Rudolf este un tânăr măcinat de viața pe care o duce cât și de descendența lui nefastă. Aici deja reiese partea psihologică a romanului datorită trăirilor, sentimentelor și emoțiilor acestui personaj complex, iar asta mi-a plăcut foarte mult.
↪În cea de-a doua parte a cărții cei doi eroi sunt puși față în față după mai multe "priviri nevinovate" astfel renaște o poveste de iubire pură și sinceră, dar totodată interzisă. Odată cu întâlnirea Mariei viața prințului se schimbă devenind mai pozitiv, mai fericit și mai vorbăreț. Clar iubirea și puterea pe care aceasta o are pot schimba un om. Ceea ce nu mi-a plăcut, mai exact ceea ce mi s-a părut puțin deranjant a fost iubirea Mariei pentru prințului imperial, pe care o percep ca fiind obsesivă, însă dragostea ei este cea care îl echilibrează psihic pe Rudolf.
↪Romanul subliniază nedreptățile care au loc în secolul al XIX -lea și vedem mentalitatea greșită care a existat în acea perioadă. Deși iubirea celor doi este interzisă, m-a mișcat profund strădania celor doi protagoniști îndrăgostiți în încercarea lor de a rămâne împreună, dar și resemnarea la gândul că singura cale prin care nu se vor putea despărți este moartea.
↪Probabil că unii dintre voi știți ce s-a întâmplat la Mayerling, dar pentru necunoscătorii acestui fatidic eveniment istoric am să mă opresc aici cu recenzia pentru a vă lasă pe voi să descoperiți această parte a istoriei. Romanul ilustrează o manieră plăcută a acestui fapt istoric. O lectură frumoasă care m-a surprins plăcut. O recomand cu drag.
February 1, 2023
s. 37 [Sisi] Její dvě dcery se jí nepodobaly v ničem. Byly to Habsburkovny od hlavy k patě. Naproti tomu Rudolf, milý, rytířský, osobitý a hrdý, byl skutečně jejím synem.
Tak to bych se hádala.
Autor si neláme hlavu s nějakou velkou logikou.
Po roce 1885 Sissi Vzala si si do hlavy, že najde císaři přítelkyni. (…) Potřeboval by mladou ženu
Takže vybrala Kateřinu Schrattovou, která se narodila v roce 1853, takže jí bylo nejmíň 32, ale zjevně byla mladá, krásná a žádoucí.
Ale na s. 40 (před 12/4/1888) se objevuje komorník Lošek, důvěrník korunního prince. Shrnuté rty starého komorníka, který se narodil v červenci 1845, takže mu bylo 42 let. A komorníkem byl od roku 1883. Není tedy „starý komorník“ přehnané tvrzení?
s. 130 „Přišla jsem za tebou, Lošku.“
Stařec na ni hleděl celý zaražený.
Zatímco na s. 113 píše: hrabě Hoyos. Byl to prostý mladý člověk.
A tento prostý mladý člověk se narodil v roce 1839.
s. 127 a podal ruku muži středního věku s tváří ošlehanou větrem a jehož vlasy na spáncích již šedivěly. Byl to (…) kníže Filip Koburský.
Který se narodil v roce 1844.
s. 65 [Štěpánka Belgická] Jakže, měla neslýchané štěstí být chotí nejsvůdnějšího muže v císařství a nedovedla jej učiniti šťastným?
Až tak?
s. 118, 119 V bytě se náhle ozval nejasný, ale dosti silný hluk. Rudolf se prudce vymrštil a pudovým pohybem sáhl po pravé kapse kalhot, kde měl revolver.
Takže jeden revolver měl pořád na stole, druhý v kapse... Prostě takové to domácí žvýkání.
s. 163 Hladila něžně princova kolena střídajíc své laskání s krátkými něžnými větami: „Jak jste dobrý! Jak vás mám ráda! Miláčku!“
Ale božínku.
s. 201 Chudák Rudolf je mimo jiné rozladěný z toho, že mu ošklivá a hloupá manželka nedala dědice. Zdálo se, že těžký porod měl u ní za následek neplodnost.
Zajímalo by mě, jestli autor nevěděl, nebo jestli byl tak cudný a neodvažoval se napsat, co si kde korunní princ uhnal.
Sebevraždu autor vyloženě odflákl. Bum, prásk, postel plná růží a hotovo.
s. 267 posílá císař papeži telegram o dvou tisících slov
Nedovedu si představit telegram se 2000 slov.
s. 157 detkání v divadle
Tak to bych se hádala.
Autor si neláme hlavu s nějakou velkou logikou.
Po roce 1885 Sissi Vzala si si do hlavy, že najde císaři přítelkyni. (…) Potřeboval by mladou ženu
Takže vybrala Kateřinu Schrattovou, která se narodila v roce 1853, takže jí bylo nejmíň 32, ale zjevně byla mladá, krásná a žádoucí.
Ale na s. 40 (před 12/4/1888) se objevuje komorník Lošek, důvěrník korunního prince. Shrnuté rty starého komorníka, který se narodil v červenci 1845, takže mu bylo 42 let. A komorníkem byl od roku 1883. Není tedy „starý komorník“ přehnané tvrzení?
s. 130 „Přišla jsem za tebou, Lošku.“
Stařec na ni hleděl celý zaražený.
Zatímco na s. 113 píše: hrabě Hoyos. Byl to prostý mladý člověk.
A tento prostý mladý člověk se narodil v roce 1839.
s. 127 a podal ruku muži středního věku s tváří ošlehanou větrem a jehož vlasy na spáncích již šedivěly. Byl to (…) kníže Filip Koburský.
Který se narodil v roce 1844.
s. 65 [Štěpánka Belgická] Jakže, měla neslýchané štěstí být chotí nejsvůdnějšího muže v císařství a nedovedla jej učiniti šťastným?
Až tak?
s. 118, 119 V bytě se náhle ozval nejasný, ale dosti silný hluk. Rudolf se prudce vymrštil a pudovým pohybem sáhl po pravé kapse kalhot, kde měl revolver.
Takže jeden revolver měl pořád na stole, druhý v kapse... Prostě takové to domácí žvýkání.
s. 163 Hladila něžně princova kolena střídajíc své laskání s krátkými něžnými větami: „Jak jste dobrý! Jak vás mám ráda! Miláčku!“
Ale božínku.
s. 201 Chudák Rudolf je mimo jiné rozladěný z toho, že mu ošklivá a hloupá manželka nedala dědice. Zdálo se, že těžký porod měl u ní za následek neplodnost.
Zajímalo by mě, jestli autor nevěděl, nebo jestli byl tak cudný a neodvažoval se napsat, co si kde korunní princ uhnal.
Sebevraždu autor vyloženě odflákl. Bum, prásk, postel plná růží a hotovo.
s. 267 posílá císař papeži telegram o dvou tisících slov
Nedovedu si představit telegram se 2000 slov.
s. 157 detkání v divadle
February 4, 2024
A family member recommended to me this book which details the behind the scenes of the Mayerling scandal.
I had heard about briefly in a documentary before starting the book and as a someone who appreciates European history and especially details around the decreasing power of empires by the end of the 19th century, I was intrigued. I have to say that one of my favourite historical and literary settings is the Austro-Hungarian empire, so this book seemed like a great read. I recommend for people who are fond of this period too!
The writing in this book was simple and ideal to get back into reading. At first, I felt like the story was a little bit slow paced but by the middle of the book, Mary Von Vetsera and Rodolph meet which is the moment where the story truly kicks off.
I have to say that the story (which is biographical and close to the real history behind it) more than the book is unsettling in a lot of ways. First, Mary is only a girl of 16 when she meets Rodolph while he’s nearly in his 30s. The whole book romanticises their encounters a bit too much while not explaining Rodolph’s psychological troubles. Historically, like his father, Rodolph has problems with his mother and father and has been raised in the trauma of following rigorous military training and court protocol at a young age. This traumatic childhood in a lot of ways (through a Freudian lens) could explain why Rodolph is attracted to young women like Mary, one could say, to relive his youth again, through her.
Mary, is truly manipulated in this whole story. While she is still a child, her joy is stripped away from her by Rodolph who involuntarily manipulates her into being suicidal which explains her letters premeditating her death that were found later. I didn’t like the fact that their death was romanticised as a love story while it was really more of a complex and traumatic death. He killed her before killing himself, which represents this delusional dynamic between them. She was sleeping and unconscious when killed suddenly, while he was awake.
All in all, I’d say readers are inclined to feel more sympathy towards Rodolph initially but then as the story progresses Mary wins sympathy for being an innocent witness.
I had heard about briefly in a documentary before starting the book and as a someone who appreciates European history and especially details around the decreasing power of empires by the end of the 19th century, I was intrigued. I have to say that one of my favourite historical and literary settings is the Austro-Hungarian empire, so this book seemed like a great read. I recommend for people who are fond of this period too!
The writing in this book was simple and ideal to get back into reading. At first, I felt like the story was a little bit slow paced but by the middle of the book, Mary Von Vetsera and Rodolph meet which is the moment where the story truly kicks off.
I have to say that the story (which is biographical and close to the real history behind it) more than the book is unsettling in a lot of ways. First, Mary is only a girl of 16 when she meets Rodolph while he’s nearly in his 30s. The whole book romanticises their encounters a bit too much while not explaining Rodolph’s psychological troubles. Historically, like his father, Rodolph has problems with his mother and father and has been raised in the trauma of following rigorous military training and court protocol at a young age. This traumatic childhood in a lot of ways (through a Freudian lens) could explain why Rodolph is attracted to young women like Mary, one could say, to relive his youth again, through her.
Mary, is truly manipulated in this whole story. While she is still a child, her joy is stripped away from her by Rodolph who involuntarily manipulates her into being suicidal which explains her letters premeditating her death that were found later. I didn’t like the fact that their death was romanticised as a love story while it was really more of a complex and traumatic death. He killed her before killing himself, which represents this delusional dynamic between them. She was sleeping and unconscious when killed suddenly, while he was awake.
All in all, I’d say readers are inclined to feel more sympathy towards Rodolph initially but then as the story progresses Mary wins sympathy for being an innocent witness.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 10, 2021
I've given this 5* as it's a re-read for me. I know it ends so tragically and that the love affair was short lived, (from first meeting) but the ending really gets to me and the way in which Crown Prince Rudolph and Marie Vetsera were treated, even in death, is quite shocking; in particular, Marie's uncles who came to Mayerling to collect her body.
January 30, 2025
Gerai tragiškas romanas,tikrai nesitikėjau tokio meilės įrodymo ir pabaigos.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Want to read
April 25, 2025Mayerling (1968)
August 3, 2015
Az ember azt gondolná elsőre erről a könyvecskéről, hogy áhh, olyan kis rövid, romantikus, szomorkás de megható, egy kellemes délutánt eltöltök vele. A valóságban azonban több, mint egy hétig olvastam, mert annyira unalmas és igénytelenül megírt könyv, hogy sokszor kedvem sem volt elővenni, csak mindig reménykedtem. Felesleges volt. Nem éri meg. Még egy délutánt sem.
January 9, 2024
that was sad :(
Displaying 1 - 19 of 19 reviews