O abordare comparativă a unui domeniu delicat, în care, apelînd la numeroase aspecte inedite din istoria și cultura României și a lumii, autorul evidențiază persistența în mentalitatea colectivă, fie și în forme simbolice și metaforice, a unor modele mentale și comportamentale.
„Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vîrstei de 56 de ani, Emil Cioran îşi nota în jurnal următoarele: «În tot ce am scris, nu i-am adus sexualităţii omagiul pe care îl merită». Întîmplător sau nu, era în plină epocă a «revoluţiei sexuale» declanşate de tinerii din mişcarea hippie. Nu voi spune că am scris prezenta carte doar ca un omagiu adus sexualităţii, ci şi în încercarea de a înţelege delicatele şi misterioasele ei mecanisme şi modul în care ele influenţează (şi sunt la rîndul lor influenţate de) mecanismele sociale, morale şi culturale. Este vorba de sexualitatea omului, cel mai rasat animal din punctul de vedere al Culturii şi, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunînd această lucrare, nu am plecat de la o teză prestabilită şi nici de la un plan premeditat. Ea s-a alcătuit cumva organic. Am scris această carte în aceeaşi măsură în care ea m-a scris pe mine. Poate aşa se explică relativa eterogenitate stilistică a volumului, cu treceri uneori spontane de la rigoarea academică la exprimarea eseistică, cu grad mai mare de libertate.” (Andrei Oişteanu)
He is a researcher at the Institute for History of Religions (Institutul de Istorie a Religiilor), Romanian Academy. He is also a Romanian historian, ethnologist, cultural anthropologist, literary critic and novelist. Noted for his work on the history of religions, theology, Jewish studies, and the history of antisemitism, he is a researcher at the National Museum of Romanian Literature in Bucharest, a member of the Romanian Academy's Folklore and Ethnology Commission, and a member of the International Union of Ethnological and Anthropological Sciences in London. Specialized in the history of mentalities and the investigation of rituals and magic, he is, together with Ioan Petru Culianu, one of Mircea Eliade's leading disciples in Romania.
Eu stiu ca vorbesc nebunii cand zic ca aceasta minunatie de carte ar trebui sa fie predata la liceu. Sa mai ia cineva din avantul stupid si debordant de prostie al tinerilor care n-au nicio idee ce sa faca cu ce au in pantaloni, dar pot rade la o abordare intelectuala a sexualitatii. Frumusetea lucrarii de fata consta in deschiderea si libertatea ei de exprimare: este onesta, directa si scrisa fara ocolisuri. Peste tot este piperata cu citate, de la cele mai erudite pana la cele mai pline de invective, scoase din opere care incep de dinainte de Hristos si se termina in momentul in care a fost publicata lucrarea. Este un sentiment de libertate sa citesti o asemenea cronica in Romania de astazi, o tara uber-religioasa si uber-conservatoare in care eroticismul si sexul ca act uman este vazut printr-o pereche de ochelari de cal pudici. Nu stiu cum sa ma exprim mai cu patos, dar cartea asta trebuie expusa in raftul de la geam al fiecarei librarii, in spiritul indecent al studiului cultural care nu poate (si nu trebuie niciodata) sa se opreasca doar la subiecte considerate 'acceptabile'. Va rog, cititi frumusetea asta de carte. Merita fiecare pagina.
Am citit această carte pe nerăsuflate, dar și cu teama că o dată tot se va termina. Un studiu ge-ni-al! Este atât de bine realizat, încât consider că ar trebui introdus mai des în bibliografiile de specialitate ale facultăților de litere, istorie etc. Multe aspecte din carte le-am observat eu sau le-am citit prin alte locuri, însă Oișteanu le explică și pune în lumină diferitele motive care au stat la baza acestor acțiuni... (sexuale), nu într-o manieră extremistă, cum face feminismul, dar nici într-una misogină. Vorba lui Jeni Acterian: înainte ca tu să fi descoperit America, gândește-te că alții au făcut-o deja înaintea ta. Așa și eu, cu observațiile mele despre viață😅 îi dau 5✨️ cu desăvârșire!
Citeam intr-o carte de Harari anul trecut ca evreii sunt, in general, oameni eruditi datorita faptului ca deprinderile si obiceiurile din societatea lor i-au indemnat mereu sa citeasca mult mai mult decat media. Si lucrul acesta e evident inca din primele pagini ale acestei carti. Autorul stie multe, iar acesta carte este extrem de bine documentata. Are in jur de vreo 700 de note de intrari in bibliografie. Si nu a facut ca majoritatea studentilor la licenta cand isi "umfla" bibliografia cu carti de dragul de a fi acolo. Dimpotriva, cartea abunda cu citate si trimiteri catre aceasta bibliografie voluminoasa. Si nici urma de faptul ca ar fi avut ceva ajutoare la acesta parte.
Dar ce e cu adevarat remarcabil este ca autorul nu doreste sa epateze sau sa se arate in vreun fel superior ori snob. Ba chiar nu se sfiieste sa foloseasca expresii licentioase, care ar face urechile oricarui alt profesor de teapa lui sa se inroseasca. Nicidecum, fluiditatea si stilul in care este scrisa aceasta carte, pe alocuri, dau impresia ca ai sta la povesti cu un drag prieten. Si cred ca asta este "cheia" catre inima cititorului.
Recunosc, unele capitole pareau sa fie cam similare intre ele si asta cred ca a fost un minus al cartii, dar nu pot sa nu ii dau 5 stele cand m-am simtit asa de bine gasind multe citate din poeziile si cantecele populare, zicale din folclor, graiul nostru romanesc de la origini care mi-a mers direct la suflet. Sau poate ca doar imi era dor de o asa carte "muncita". Tot ce pot spune e ca o sa imi procur si alte carti de ale autorului.
"Romanii mentin ritmul vietii prin cate-un <>. Nu exista nimic mai mobilizator sub soarele Bucurestiului decat acest indemn aproape domestic. [..] e un act de bunavointa, un deget ridicat in momentul oportun, o atentionare, un ajutor dat la nevoie si chiar o dezicere politicoasa de cineva care a gresit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai gresit! Asta e! Dar poti s-o iei de la capat! Hai sa ne facem ca nu s-a-ntamplat! Esti nou, nenascut, sters din istorie. Poti sa te nasti iar!" citat din Doina Rosti, Manuscrisul fanariot.
Admir mult la Oișteanu acribia științifică și spiritul enciclopedic al cercetării, însă nu pot să nu remarc că, spre deosebire de excelentul volum anterior - Narcotice în cultura română -, acesta este mai slab organizat și, din păcate, prea redundant. Aceleași idei se repetă la distanță nu doar de capitole, ci uneori chiar în cuprinsul aceluiași capitol. Digresiunile personale și cele câteva remarci voit ironic-hazoase strecurate ici-colo sunt distonante. Destule idei reciclate chiar din volumul anterior, iar sfârșitul ultimului capitol lasă senzația de incomplet, ca și cum autorul s-a plictisit de scris și a lăsat baltă cartea. Firește, sunt și multe pagini valoroase, iar demersul istoric, etnologic și sociologic al lui Oișteanu relevă o mulțime de aspecte interesante - capitolele despre ius primae noctis și „dreptul seniorului” la români sunt de-a dreptul fascinante. Doar că de cele mai multe ori autorul lasă impresia că a fost îngenuncheat de amploarea propriului demers.
Mi se pare că A. Oișteanu face munca a cinci oameni într-un domeniu depopulat, în țara asta în care toți vrem să fim bogați, politicieni, vedete de Instagram. Nimeni nu mai vrea să fie specialist în ceva.
Mare noroc că autorul a apucat să-și scrie opera înainte ca românimea să îmbrățișeze din nou tembelismul național-conservator (cel ce declară tabu istoria neamului și destinează eșecului orice abordare critică și obiectivă).
Se pare că Andrei Oișteanu, a încercat să spargă tiparele și să se aventureze pe un tărâm virgin din istoriografia și istoria românilor. Un studiu de o erudiție rarrisimă și o abordare polivalentă. Se face impresia că la carte au lucrat minim 3 persoane: un istoric, un antropolog și un scriitor. Asta se datorează faptului că, un studiu de o asemenea complexitate cu un subiect atât de sensibil, este relatat ca o poveste. Narațiunea curge la propriu. Acum, să o luăm punctual de ce totuși este un studiu valoros din perspectivă științifică. În primul rând, subiectul sexualității din cadrul unei societăți conservatoare și patriarhale, deja suscită un viu interes de cercetare. Ceea ce este interzis de discutat, de regulă, crează un efect invers: tentația de a trece linia roșie devine tot mai mare. În al doilea rând, cercetarea se focusează pe o "istorie de jos" a societății românești, ceea ce face studiul de față să corespundă domeniului de istorie a mentalităților - o secțiune ce se bucură de o atenție moderată și deficitara, în mare parte, de istoricii români. Factorul ce dă pondere cărții, este relaționarea dintre mitologia românilor și cea universală. Iar, așa cum o demonstrează și studiile lui Jean-Pierre Vernant, reputatul antropolog și mitologist francez, miturile au o continuitate profundă în mentalitatea poporului din care fac parte. Există niște arhetipuri universale după care se conduce toată lumea, aceste repere fiind înrădăcinate profund în gândire și cultura universală. Deci, reperele culturale românești, au o origine mult mai adâncă în contactele culturale dintre populațiile din spațiul carpato-dunărean, cel balcanic și pontic. Putem remarca și analiza literaturii de specialitate, foarte variată ca direcții de cercetare și care alimentează argumentarea autorului. Pe final, este o carte despre istorie cu multe momente și referiri picante, care s-ar rezuma așa "Amuș îți relatez o istorie complexă și controversată, dar să știi că un rol important îl vor juca organele genitale!"
La fel ca în cadrul Narcoticelor, autorul realizează un studiu comparativ, la capătul căruia, istoria și religia creează o legătură indestructibilă cu literatura. Întreg conceptul este prezentat încă din Antichitate și ia amploare în zilele noastre. Multiple asemănări se vor regăsi în cadrul obiceiurilor pe care oamenii le-au purtat cu ei de-a lungul timpului și la care nici până astăzi nu au renunțat. Este vorba, deci, despre mentalitatea colectivă.
Un exhaustiv studiu exemplar. Contribuțiile lui A.O. la studierea antropologiei, folclorului și etnologiei neaoșe și nu numai sunt esențiale pentru o mai bună înțelegere a devenirii acestei lumi.
Very interesting. I learned a lot about ius primae noctis and I could create an image about the old human society,from a sexual perspective. A drawback of the book can be it's length. I had the impression that I'm reading some ideas twice.